3,849 matches
-
și La Rochefoucauld, fragmentul trebuie să fie o sinteză între suplețea poetică și gravitatea filosofică. În orizontul de gândire al unui autor de cugetări lapidare intră o problematică diversă, într-un lanț în care o maximă o pregătește pe alta. Cugetarea dobândește condiția de erudiție lirică redusă la proporții mici sau la dimensiunile unui microeseu. Fragmentele lui Lamparia nu sunt destinate simplei lecturi, ci se constituie într-o carte de învățătură, care trebuie citită "încet și rumegată îndelung". Cele două capitole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mai e nevoie, uneori, și de argumentul autorității. Asemenea sentințe frapante, belles citation, sunt presărate pe ici pe colo între "fragmentele" lui Lamparia și cu greu mă abțin să nu reproduc vreo câteva. Mai sunt aici, cum spun, "frânturi de cugetare", unele de dimensiunea unor microeseuri, ca acelea despre Maiorescu, Dostoievski ( Idiotul), Rimbaud, Doamna de la Fayette, Proust, Bachelard, G. Călinescu (Bietul Ioanide), Borges. De mare atenție se bucură filosofii și filosofia: Platon, în cea mai mare măsură, Aristotel, Descartes, Pascal, Erasmus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Originalitatea lui Theodor Codreanu Lamparia constă în faptul că ceea ce a fost gândit se încearcă a mai fi gândit o dată, cum ne sfătuiește Goethe, și de a spune bine, percutant, aceste gânduri, adică de a intra în posesia lor. "Orice cugetare este nouă când autorul o exprimă într-un mod mai personal" (Vauvenargues). "Familia", nr. 3-4, martie-aprilie 2003 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu Dând dovada unui autor exigent cu sine însuși, care se străduiește să-și facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
străduiește să-și facă personal ordine în manuscrise, depunând o strădanie demnă de invidiat spre a duce cuvântul scris până la faza finală, aceea de sub teascurile tipografiei, d-l Theodor Codreanu publică o nouă lucrare, de astă dată de maxime și cugetări. lată o nouă ipostază a intelectualului de rasă de la Huși. Îl știam critic literar, prozator, autor de monografii, profesor-doctor, epigramist și, după cum decurgeau lucrurile, era lesne de înțeles că o atare prodigioasă activitate scriitoricească trebuie musai să zăbovească și asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ateste o veche obsesie a scriitorului, mitul obiectivului reflectorizant metamorfozându-se, în romanul Varvarienii, într-o metaforă a intrării și ieșirii (în) din vis. Oricare autor care se respectă, își încheie activitatea de creație cu o lucrare de maxime și cugetări, aceasta reprezentând corolarul gândirii sale în domeniul respectiv. Ideile se nasc odată cu fenomenele vieții, dar validitatea lor trebuie probată în timp, așa încât numai acelea rămân în picioare, care au rezistat eroziunii timpului. Celelalte, care n-au rezistat, de fapt nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideile nu sunt decât osatura acesteia, ba chiar niște tipare în care vieții ii place să curgă și să capete chip și asemănare. Orice reflecție e o oglindă. De aceea, nu există maximă care să nu poată fi spartă. Spargerea cugetărilor o face însuși Lamparia, ori direct, prin vocea autorului, dar de data aceasta în comentariul din subsolul paginii. Avem de a face cu un procedeu de dezvăluire în trepte a ideii, care îmbracă nuanțele succesive de care aminteam mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artă". Îndrăznim să facem o structurare a fragmentelor. În general, aforismele lui Codreanu dispun de o simetrie perfectă. Fiecare dintre ele conțin două elemente dihotomice. Partea pozitivă, în corelație cu cea negativă. Mai sus am scos în evidență câteva dintre cugetările care accentuează răul în artă. Dar impresionează mai ales acelea în care autorul încearcă definiții. Metafora, în acest gen de aforisme, este la loc de cinste: O glorie falsă este semnul lipsei de libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perioadă de sertar, "fragmentele" s-au tot adunat așa încât conținutul din urmă a ajuns să cuprindă și reflecții despre tangajele lungii noastre tranziții, cu hachițele și surpările ei. Probabil că de-ar mai fi întârziat, ar fi cumulat și alte cugetări despre încercările spiritului românesc integrat în opulenta lume europeană. Nu cred că motivul este iremediabil pierdut și că autorul nu se gândește la un nou volum sau la o ediție îmbunătățită. Cartea în sine este un mozaic de note, reflecții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel din Huși consemnează începutul procesului cumulativ al întemeierii ei. Evident, adăugirile în timp, i-au ridicat gradul de interes și actualitate. Altfel, Theodor Codreanu știe la ce se angajează. Știe mai ales că trebuie nesocotită "prejudecata" căreia "maxima și cugetarea sunt cununa bătrâneții" (p. 35). Ceea ce pentru mulți scriitori reprezintă corolarul activității lor de creație, pentru Theodor Codreanu, dacă lucrurile ar fi curs în condiții de normalitate, ar fi trebuit să însemne și-o intrare în lumea scriitorilor. Că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modă!) și a autodisprețului care definește caragializarea societății noastre, momentul Dilema ar marca intrarea în Galaxia Grama (ca să preluam un titlu, mai vechi, al lui D.R. Popescu). Cu alte cuvinte, Eminescu, beneficiind de o popularitate "folclorică" și înrâurind decisiv dezvoltarea cugetării românești cum sună profeția maioresciană -, devenit "erou eponim" (cf. Ilie Bădescu) este azi un obstacol, țintuindu-ne "la porțile Europei". De unde și tăcerea, întinsă pe lungimea măcar a unui deceniu, pe care o recomandă profesoral E. Negrici, supunându-l pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
O monografie de o complexitate rar întâlnită a publicat de curând criticul și istoricul literar Theodor Codreanu, având ca subiect opera lui Mihail Diaconescu. Profesorul vasluian are în urma sa o bogată listă de lucrări proprii, deopotrivă romane (Marele zid, Varvarienii) cugetări, dar mai ales istorie literară. De peste două decenii, Theodor Codreanu a devenit unul dintre cei mai de seamă eminescologi, cu câteva lucrări definitorii: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Mitul Eminescu (2004
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
superioritate ce frizează (involuntar, bineînțeles) moftul: "Nu scrie rău Alexei Tolstoi. Stă prin preajma lui Lev"; ""Cronica" ieșeană publică nuvela "Un om mare" (de Mircea Eliade). Nuvela nu-i proastă"; "Lui Galaction îi lipsește economia stilului caragialesc" etc. Cu astfel de cugetări, care, precum ultima, denotă abateri de la logică, tânărul Codreanu își încalcă propria regulă, aceea că "să nu scrii decât atunci când nu mai poți să nu scrii". Opțiunea pentru La Rochefocauld, adică pentru aforism, interzice scrisul din inerție. "Ziarul de Bacău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mediocre". Atracția autorului pentru "fragmentar" și pentru gândirea de lux, aforistică, este consubstanțială talentului său și, ca și Ion Creangă, se scuză, la modul histrionic, simțind că "a scris lung pentru că nu a avut timp să scrie scurt!". Multe dintre cugetări au sclipirea memorabilă și se fixează, prin lapidaritate, paradox, expresivitate. Câteva exemple: "Pe lângă frumusețea fizică, la ce-ar mai folosi și cea morală?", " Nimic nu face adevărul mai prețios ca minciuna. De aceea, se cuvine a-i prețui pe mincinoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marele filozof căruia i se dusese vestea și care fusese găsit acasă încălzindu-se aproape de cuptorul de pâine, lucru ce îi dezarmează pe vizitatori că "sunt zei și aici". Adică, aproape de cuptor, și nu numai în Olimp. Speciile jurnal, memorii, cugetări sunt la îndemâna unui scriitor de obicei către sfârșitul carierei, atunci când principalele traiectorii ale câmpului său de investigație au fost parcurse. Atunci când puterea de a inova slăbește, iar viața, cu ludicul ei contrabalansează serios ficțiunea. Și socotind-o una de rutină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine, această imagine a criticului, eminescologului și eseistului de excepție care este Th. Codreanu s-a prefigurat, aproape cu exactitate, în acei ani de stufoasă existență care fac obiectul cugetărilor din primele două volume ale lucrării în discuție. Căci substanța Numerelor în labirint este alcătuită de judecata, la rece, a unei întregi problematici a vremii și-a tuturor vremurilor: rostul individului pe pământ, sensul existenței mundane, viața, moartea, arta, datoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criticul exclamă: "Doamne, ce neștiutori suntem de Eminescu! Brusc, mi-aduc aminte că l-am visat pe Eminescu și poetul m-a dojenit aspru că nu-i cunosc opera." De ce numere și de ce labirint? Trecând peste notarea strictă, curentă a cugetărilor în cele aproape o sută de caiete, dintre care doar 34 utilizate pentru primele două tomuri din lucrare (volumul II cuprinde cugetările de la nr. 3289 la nr. 6337) vom insista asupra încărcăturii metafizice pe care o comportă fiecare din cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dojenit aspru că nu-i cunosc opera." De ce numere și de ce labirint? Trecând peste notarea strictă, curentă a cugetărilor în cele aproape o sută de caiete, dintre care doar 34 utilizate pentru primele două tomuri din lucrare (volumul II cuprinde cugetările de la nr. 3289 la nr. 6337) vom insista asupra încărcăturii metafizice pe care o comportă fiecare din cele zece cifre, în toate combinațiile lor numerologice, de parcă fiecare dintre cifrele la care a ajuns ar oferi creatorului o anumită stare spirituală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de nouă ani Th. Codreanu a fost dascăl de țară, uneori și director de școală, că acolo, în sihăstria nopților de iarnă, sub apăsarea toamnelor umede și întârziate, a dat la iveală cele mai bine de treizeci de caiete de cugetări și însemnări din care s-au născut două cărți, și urmează să se mai nască și altele. Pare nu numai romantic, dar aproape năstrușnic și bizar că sub aparența blondină și prizărită a unui tinerel pe fața căruia tuleile abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pagini ne apar ca un veritabil jurnal de lectură ce măsoară pașii acestei deveniri, proză de idei de calitate, unde fiecare carte (considerată) esențială devine optimă oglindire prin care lectorul împătimit descoperă și se descoperă pe sine, convins că "forța cugetării" este "unicul mod al existenței care mă satisface total". Curios, la prima vedere, ne apare faptul că nu sunt evocați aici acei guru din liceu (profesori de literatura română) care să-i provoace și să-i dirijeze lecturile. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
afara ei, densitatea și substanța discursului critic. Confesiune, dare de seamă, jurnal de creație, dar și de lectură, cu pagini eseistice de mare profunzime, în sfârșit, roman autobiografic cu trimiteri în zona social-politică, dar și în cea sentimentală, culegere de cugetări și aforisme, între care unele se cer ținute minte: "Pe cei mai mulți oameni cultura nu-i face mai buni, doar mai vicleni". Un lucru e sigur: la capătul labirintului se află, triumfător, omul creator și cu credință în Dumnezeu. "Ateneu", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipuri de biografie: documentar-istorică, de tip portretistic și de tip spiritual, genetic. În Numere în labirint, în obiectiv se situează nu atât biografia exterioară, atestabilă documentar, cât mai ales biografia interioară, anume cea nevăzută, a stărilor "secrete" de simțire și cugetare, de atitudine și interpretare a vieții, situații concomitente procesului de formare a personalității spirituale. Se subînțelege că în biografia autorului, ceea ce "se vedea" la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator al celui care, sesizând banalitatea, mergea către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un popas în labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul meu. Dar în loc de zile, numere" ori "7097. Fiecare însemnare își caută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia" 145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" 154 Simion BOGDĂNESCU Așchii de spirit 155 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice 157 Petruș ANDREI Theodor Codreanu Un gânditor aforistic 161 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu 163 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură 165 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu 168 Mara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât cu gândul. Vom fi cu gândul alături de dumneavoastră, acolo în Casa dumneavoastră pe care ați folosit-o atâția ani împreună, acolo în Cimitirul de pe Deal, unde cumătra noastră, buna Mia, își doarme somnul de veci. Îi dorim din toată cugetarea noastră « somn ușor, țărână ușoară ». Dumneavoastră zile ușoare de-acum înainte, deși știu eu prea bine cum sunt !, dar, să nu fie și cu dureri fizice. Am înțeles că datorită unor rațiuni bine așezate nu ați putut veni încoace spre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
codrul ca la carte, mușchi pe scoarță, trunchiuri, dar fug în sus ca brazii, litieră mai lucitoare pe arămiu iar coroana invers, ea face roata de întuneric, "Ocrotiți vînatul!" în termeni tot paradoxali, plini de inscripții într-un muzeu al cugetării pădurarii din pădurile statului, pe el le vine mai greu să îl taie, epoca defrișării suprimate ar fi radicală ca vremea de apoi, limita județului Satu Mare "Sîmbra oilor" popas turistic pe apele de pămînt în asfințit, peste Țara Oașului, clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]