4,021 matches
-
face în raport cu pregătirea profesională și aptitudinile acestora și numai în localitățile unde își au domiciliul. f) Vor fi retribuiți după tariful anual al rechizițiilor, ori potrivit dispozițiunilor în vigoare la epoca respectivă. III. - Lămuriri referitoare la excepțiuni. 1. Dintre membrii cultului mozaic - până la sosirea preciziunilor dela Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor - vor fi scutiți, numai rabinii. 2. Foștii ofițeri, subofițeri, maiștri, submaiștri și gagiști proveniți din activitate, precum și foștii ofițeri de rezervă evrei sunt exceptați dela munca manuală în detașamente
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
a repartizărilor: - pentru nevoile Armatei. - pentru lucrări importante de interes național. - pentru nevoile instituțiilor de Stat, județ sau comună. - la întreprinderi care lucrează în folosul armatei sau al economiei naționale. f) - Sunt exceptați dela munca obligatorie: - Evreii supuși străini. - Slujitorii cultului mozaic, indicați de către Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. - Președinții și membrii Oficiilor Județene evreești. - Inapții stabiliți de comisiile medicale. - Invalizii din răsboaiele precedente ale României. - Evreii scutiți de Comisia Centrală de Revizuire, fiind considerați ca utili în întreprinderile comerciale
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
evrei de 18-50 ani, înscriși în Controlul special al Cercului Te ritorial București, Marele Stat Major dispune pentru munca obligatorie, numai de 17.421 evrei. Restul sunt nedisponi bili permanenți (inapți, condamnați, nesupuși, cu situații ne clare, părăsit țara, membrii cultului mozaic și scutiți de munca obligatorie de către Comisia de revizuire). Acest efectiv rămas muncii obligatorii, în care intră evreii de toate profesiunile și meseriile, au fost repartizați la data de 1 Martie 1943, astfel: - 2445 la întreprinderi, ca foști patroni
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de Pompiliu Pipoș, în calitate de director, și de Vasile Marco, în calitate de redactor responsabil. Scrisă într-un limbaj simplu, publicația atinge o problematică diversă. În acest scop sunt susținute rubrici ca „Povețe economice”, „Calendar”, „Mărunțișuri”, „Ghicitori” și, totodată, în sumar intră literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D. Speranția, D. Stăncescu, alături de care colaborau bucovineanul C.
FOAIA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]
-
publicație redactată de B. P. Hasdeu. Alături de studii istorice sunt incluse și două lucrări de interes istorico-literar: Poezia năciunară și Pomelnicul domnilor Moldovei de mitropolitul Dosoftei. În cea de-a doua, Hasdeu subliniază importanța poeziei populare pentru dezvoltarea poeziei românești culte și afirmă, totodată, necesitatea studierii literaturii române în raporturile ei cu literaturile străine. R.Z.
FOAIE DE STORIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287052_a_288381]
-
15 iunie 1886. Este redactată de Grigore Sima al lui Ion (redactor responsabil) și de I. Pop-Reteganul (prim-colaborator). Ei își propun, în afară de ceea ce rezultă din titlul care sintetizează un adevărat program, să publice cât mai multă literatură populară și cultă, aceasta inspirată din folclor. În intenția redactorilor revista trebuia să devină și o publicație de informare bibliografică, dar inițiativa, ca și altele, nu se va realiza. Într-o cronică dedicată volumului Novele din popor al lui I. Slavici, se dezvoltă
FOISOARA PENTRU RASPANDIREA CUNOSTINŢELOR FOLOSITOARE SI A IUBIREI DE CARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287063_a_288392]
-
anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
scris și Beethoven, și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se înscrie în specia literaturii culte. El este miticul Centaur, de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut după începuturile noastre literare, străin de influențele de imitație ale timpului și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesubtul fluctuațiunilor de la suprafața vieții naționale. Creangă
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele însele, dintr-o voluptate strict intelectuală. G. CĂLINESCU Nici un model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii, înmulțite apoi în toate literaturile europene. Aci, ca și în poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană, prin
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului, primele autobiografii și memorii ale Renașterii, înmulțite apoi în toate literaturile europene. Aci, ca și în poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană, prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajunsă acum să se depășească pe sine. Poporul întreg a devenit artist individual în Creangă. TUDOR VIANU Creangă râde din
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
reliefului verbal, d., în care sunt păstrate nenumărate forme arhaice de limbă românească, a influențat poeți ca Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Barbu, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. Ca formă de artă, această specie continuă să prezinte interes pentru creatorii literaturii culte. Surse: G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; S. Fl. Marian, Descântece poporane române, Suceava, 1886; Dimitrie P. Lupașcu, Medicina babelor. Adunare de descântece, rețete de doftorii și vrăjitorii băbești, București, 1893; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, București
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
magice în Banat, în Folclor literar, îngr. Eugen Todoran și Gabriel Manolescu, I, Timișoara, 1967, 151-181; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 347-420; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 242-249; Petru Caraman, Magia populară ca sursă de inspirație pentru poezia cultă, în Elogiu folclorului românesc, îngr. Maria Mărdărescu și Octav Păun, pref. Octav Păun, București, 1969, 387-399; Al. Rosetti, Limba descântecelor românești, București, 1975; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 218-227; Dicț. lit. 1900, 276-277; Lucia Cireș, Introducere
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
cerut insistent poeților o epopee națională care să valorifice mitologia românească și trecutul istoric. Pledoaria pentru epopee era anacronică, dar interesul său pentru cele mai diverse forme ale creației populare a stimulat cercetări valoroase. D. a fost un poet fecund, cult, însă lipsit de talent. A scris nenumărate poezii, din tinerețe până la sfârșitul vieții, adunate în parte în volumele Hore oțelite (1892) și Valea vieții (1892). În tradiția literară a Ardealului și având ca model pe A. Mureșanu, a compus multe
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
în apă. Antologie a debutanților, I-II, pref. edit., Iași, 1970-1971; Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, pref. edit., Iași, 1984; Mihai Drăgan, Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă”, postfața edit., Iași, 1999; Balada cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972, 22; Al. Protopopescu, „Corabia argonauților”, TMS, 1973, 5; Teohar Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu, Demitizând
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
membru instruit al protipendadei și cititor de carte grecească, nu fusese niciodată străin, ci își descoperă propria-i vocație de luminător. Europa trebuia să fie așa cum și-o închipuise, așa cum trăia, ca experiență livrescă și mit, în gândul tuturor oamenilor culți din Principate; nou cu adevărat pentru Golescu va fi fost ricoșeul, proiecția celor văzute pe ecranul lăuntric, aprecierea pe care de-aici înainte avea să și-o dea sieși și țării. PAUL CORNEA SCRIERI: Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
a unei atitudini de frondă socială, morală și estetică, prin afirmarea ostentativă a preferinței pentru reperele de valoare și stabilitate ale spațiului rural, pentru formele naturale de viață și de simțire, pentru expresia directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
1934; Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934; N. Iorga. Naționalismul semănătorist. Semnificația dramelor sale istorice, Râmnicu Sărat, 1934; Însemnări despre gândirea lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Ioan Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Însemnări despre poezia populară și poezia cultă, Râmnicu Sărat, 1935; Zodiac și Întoarcerea la sat, Râmnicu Sărat, 1935; Bogdan Petriceicu Hasdeu (aristocratismul vieții și operei lui), Râmnicu Sărat, 1936; Al. Lascarov-Moldovanu, poet al vieții alese și al tainicei solidarități cu pământul românesc, Râmnicu Sărat, 1936; Cultura românească
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
din 1928, când preotul Grigore Petre și soția sa au ridicat o bisericuță din scânduri de brad. Între 1933-1934, biserica a fost mărită, însă între 1948 și 1970 nu s-au mai oficiat slujbe. După 1970, lăcașul a fost restituit cultului ortodox, la insistențele preotului Cristian Alexandru. În prezent a început construirea unei noi biserici de cartier. Parohia Buliga funcționează din 1939, iar cea din cartierul Vlașca a fost construită în 1946. Slujbele ortodoxe din Fetești-Gară se țin în două biserici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pregătită și sprijinită. Mijloacele prin care s-ar putea realiza aceasta ar fi experiența acumulată în secolul al XIX-lea și mai ales bogata tradiție artistică populară. El semnalează, în aceeași ordine de idei, influența favorabilă a folclorului asupra literaturii culte. În sprijinul tezelor lui Bacalbașa scrie și C. Dimitrescu-Iași studiul Arta națională. Colaboratorii literari ai revistei sunt Charles-Adolphe Cantacuzène, Al. Davila, Mircea Demetriade, Gh. Marinescu, Gabriel Donna, Radu D. Rosetti și D. Karr (D. Karnabatt), toți autori de versuri, G.
ILEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287513_a_288842]
-
Victor Papilian (Un acuzat zâmbi), Pavel Dan (Ursita), Ion Munteanu, iar Al. Ciura publică pagini de memorialistică (În străini, din ciclul Amintiri din Blaj). Revista mai conține studii și articole privind literatura română sau universală (Horia Teculescu, Folclorul și literatura cultă, Elena Văcărescu, Mistica națională română în generația de la 1848, Iulian Jura, Cum ar trebui studiat Titu Maiorescu, N. Iorga, Ceva despre presa română după 1866, Șt. Bezdechi, Ovidiu și soția sa), eseuri filosofice (Lucian Blaga, Simboluri spațiale, Nicolae Mărgineanu, Cultură
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
poemi-poeme-poèmes, ed. plurilingvă, București, 2002; Toma Caragiu. Ipostaze, București, 2003. Ediții: Liturghier aromânesc, București, 1962. Repere bibliografice: Kira Mantsu, „Di nuntru și-di nafoară”. Ploaci cu poezii di Matilda Caragiu Marioțeanu, „Zborlu a nostru”, 1992, 2; Florica Dimitrescu, Poezie aromână cultă, RL, 1995, 7; Florica Dimitrescu, Frumoasă carte, cinste cui te-a scris!, „Lupta” (Paris), 1995, 240; Mariana Nuși Vintilă, „Di nuntru și-di nafoară”, „La steaua”, 1995, 7; Hristu Cândroveanu, Caleidoscop aromân, III, București, 1995, 50-53; Maria Pariza, Dicționarul aromân
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
Slovian i u Rumunów, Cracovia, 1933; Datinile românești în limba franceză. Contribuție critică asupra folclorului român în străinătate, București, 1934; Folclor românesc în englezește. Contribuție asupra folclorului român în străinătate, Iași, 1935; Magia populară ca sursă de inspirație pentru poezia cultă, în Elogiu folclorului românesc, îngr. Octav Păun și Maria Mărdărescu, București, 1969, 376-401; G. Ibrăileanu-profesorul, istoricul culturii, scriitorul beletrist, în Amintiri despre G. Ibrăileanu, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1974, 77-114; Literatură populară, îngr. și introd. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1982
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
erudiție, mereu doritoare să epuizeze informația („drumurile” universale sau europene ale cărților sunt urmărite în excursuri fastuoase) și să producă imagini definitive, cu stabilirea urmărilor impactului acestor producții literare în sensibilitatea românească, în folclor, în programele iconografice, pe palierul scrisului cult. Aducând adesea concluzii de neatacat în privința circulației textelor și a filiației versiunilor (ca în cazul contribuțiilor despre Alexandria, al studiilor despre Legenda lui Avgar sau despre Legendele Troadei și Fiore di virtù), în identificarea originalelor dinspre care au venit la
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]