4,493 matches
-
90. Lucrurile mergeau bine pentru guvernanți, iar sondajele arătau Îmbucurător. Condițiile păreau reunite pentru ca opoziția să nu mai revină prea curând la putere. Alegerile din 2004 și Începutul perioadei Băsescu țelul opoziției era de a pierde cursa electorală În mod decent, reparând pe cât se putea situația dezastruoasă din legislatura 2000-2004. A fost prima care a avut un șoc la alegerile locale din iunie 2004 pe care, neașteptat, le-a câștigat. Este drept, la diferență de numai un punct (ținând seama de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Rămâne Însă enorm de făcut. Și, mai ales, trebuie conștientizată o datorie: era oare cazul ca Europa să atragă atenția? Nici persoanele În vârstă nu prea sunt răsfățate În societatea românească. Pensiile sunt mici, cu totul neîndestulătoare pentru o viață decentă. Azilele de bătrâni nu arată deloc mai bine decât cele În care sunt internați copiii. Este ceva În neregulă și cu vocabularul. În Occident s-a generalizat eufemismul „vârsta a treia“. În România se zice mai pe șleau: „bătrâni“. Este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se numea Franc, profesoară de lucru. Fiul mijlociu al familiei Octav Lovinescu , se numea Octăvel . Abia acum mi-am amintit, dar aceste nici n-au fost atât de necesare, sunt fără importanță. Totul - În monografie - este În limita necesarului, interesant, decent și științific. Vă rog să primiți din partea mea și a soțului, cele mai distinse mulțumiri și felicitări. Rugăm pe Dumnezeu să vă ajute la realizarea celor dorite! Sănătate și putere de muncă! Cu o distinsă stimă, Maria Mihăilescu Kalmicov </citation
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
târziu la Iași (Dionisie, n.n.) ajuns inspector general C.F.R. (pe) Moldova. Acesta ne cânta frumos din flaut. Ceilalți doi, ne citeau istorioare de Sadoveanu și din alți scriitori de seamă, lucruri vesele și distractive. Erau petreceri distractive și totuși foarte decente, cari durau până pe la 11 noaptea. Afară, În zăpadă, lângă un nuc, aștepta Costescu, cu piciorul bandajat, să urmărească durata șezătorilor și ceea ce se petrece la lumina unei lămpi de... provincie! A doua zi, aflând Dl. Ciurea, dă ordin să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nestingherit turația. Cred că e un securist scârbos care interpretează un rol. În plus, mai și arată ca un lăcătuș ieșit în oraș după cumpărături. E mult mai greu pentru unul ca el să poarte o discuție inteligentă sau măcar... decentă, prefăcându-se interesat de călătoria noastră sau informându-ne, de pildă, asupra obiceiurilor locului. Noroc că nu merge cu noi la masă. Are măcar buna-cuviință să plece, promițându-ne, totuși, că ne vom mai întâlni în aceste zile. Biata diplomație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nicăieri și nu aveam din ce trăi. Cazuri asemănătoare li s-au întâmplat și altor colegi de-ai mei. Astfel că, pe la mijlocul anilor ’80, în situația în care ne aflam, când nu mai aveam nici o posibilitate să existăm onorabil și decent ca scriitori, ne-am gândit să emigrăm. Pe de altă parte, Ceaușescu începuse să vândă etnici germani într-un număr tot mai mare. În fiecare an părăseau România aproximativ doisprezece mii de germani. Eu eram scriitor de limbă germană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ei, din alte țări, că și aceasta e un lux. Eu le-aș dori scriitorilor britanici și irlandezi să-și amintească, atunci când se plâng că nu le ajunge timp pentru scris, că ei au incredibila șansă să-și câștige decent și în multe alte moduri existența; și le doresc să-și publice liber lucrările, atât timp, desigur, cât au convingerea că fac o treabă bună. Dacă a venit vorba de teme... Aidoma multor scriitori, întotdeauna mi s-a părut dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Pace, urmează să fie rebotezată și restructurată în chip radical. Odată ce sunt sigur de faptul că în IRA și în alte organizații paramilitare sunt foarte mulți oameni de treabă, știu și că în RUC există foarte mulți bărbați principiali și decenți. Am scris un text pentru o revistă din Suedia, care dorea să știe ceva despre evoluțiile din Irlanda de Nord. Este o simplă amintire despre trei întâlniri cu poliția pe care le-am avut în tinerețea mea. Afirmațiile mele probabil au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a oferit „pe tavă”: în februarie ’72 când, aflându-se la München, R.F.G., înconjurat de rudele din partea maternă, lângă fratele său, vorbind germana din copilărie și ajutat cu căldură de forurile germane de a-și construi, mai mult decât decent, o nouă situație socială (știind că în țară politicienii nu vor ezita să se răzbune!Ă sau la sfârșitul deceniului opt, la Paris, avându-și soția alături și fiind publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, când în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
între „amici” ai lumii a treia, „anti-imperialiști”, sunt de domeniul visului și al trecutului. Da, dar exigențele firești a zeci și zeci de mii de muncitori calificați care lucrau în aceste „obiective” au rămas, pentru un salar și un loc decent de muncă, iar guvernanții noștri după revoluție nu au știut să „recicleze” sau să privatizeze onest aceste focare de nemulțumiri, existente și azi, care, la rândul lor, au dus la constituirea unor sindicate nu totdeauna interesate de nevoile și realele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în versiunea lui lutero-reformate, nu-i o religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori de rușine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care n-au niciun cuvânt de spus. Măgarul lui Buridan, care nu se poate decide între căpița de fân și pârâul de colea, rămâne cu copitele curate, dar a refuza să intervină, mai devreme sau mai târziu, n-ar fi decent. Așadar, de partea cui? Ca un creștin ateu ce sunt, aș răspunde fără ezitare: de partea celui mai slab, hic et munc. Am avea nevoie de o morală a momentului t. Ar fi una de tip stoic. Ea ar ști
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
miniștrilor, a mass-mediei. A susține, așa cum poate face un funcționar ONU, cu ajutorul cifrelor și al hărților, că dosarul palestinian este închis pe fond și că nu mai rămâne decât ca diluarea lui să fie pusă în scenă printr-o pălăvrăgeală decentă, ar aduce în șomaj tehnic prea multe mori creatoare de locuri de muncă și prea mulți morari onorabili. Cui îi convine să ucidă speranța? Să decomandeze niște vizite oficiale deja programate? Să se abțină de la a strânge mâna atâtor personalități
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod sistematic de boieri, în istoriografia „postrevoluționară” s-a ajuns la încheierea că țăranii l-au trădat, l-au părăsit pe Ștefan. Această interpretare absurdă s-a inspirat tot din relatarea lui Baltazar de Piscia, forțând însă limitele unei interpretări decente și pertinente. Planul sultanului era acela de a ataca Moldova din sud, cu oastea otomană. Tătarii ar fi putut să treacă Nistrul la Cetatea Albă ca să vină în întâmpinare turcilor la locul în care aceștia treceau Dunărea. Dar, Mahomed îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încropit familia în toamna lui 1941 după ce Basarabia a fost eliberată de sub ocupația sovietică de către Armata Română. Ambii părinți provenind din familii înstărite, au reușit în scurt timp să-și pună pe picioare o gospodărie frumoasă, asigurându-și un trai decent. Bunicul din partea mamei, Bobutac Costache, era un mic boierinaș de țară în Edineț, cu mult pământ arabil, livadă, grădină de zarzavat și multe animale, mai ales oi. Bunicul din partea tatei, din Ruseni, Teodor Dumitrache, era un om înstărit la acea
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
eleve sau studente, chiar dacă ultimele au devenit tot mai ispititoare și mai agresive. Revenind la rolul decanului, În conformitate cu Regulamentul de desfășurare a activității studenților, am cerut prezența la facultate atât a cadrelor didactice cât și a studenților Într-o ținută decentă, atât a vestimentației cât și a podoabei capilare. Totul a mers normal, până când un cadru didactic și-a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poezii sau a vreunui catalog de povestiri, și astea în majoritate nepublicate/ nepublicabile, am sărit ca arși: asta nu e poezie! Cam acesta a fost tonul cu care l-am întâmpinat junii critici de ocazie pe junele poet. Unii, mai decent și la modul urban, cum era de obicei Lucian Vasiliu, dar alții mai din topor, că acum ne rușinăm. La concluzii, Daniel Dimitriu ne-a lămurit că LIS e un deschizător de drum în poezie, că poezia nu e doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că misia ta este una adevărată, necesară lumii în care te-a lăsat Dumnezeu să-i spui învățăturile. Nici un scriitor nu s-a mântuit prin literatură. Nici măcar vreun cititor, vreun om. Cel mult și-a căpătat liniștea necesară unui trai decent. Harul literar este un dar când poți transmite prin talentul tău ceea ce te-a lăsat Dumnezeu să transmiți și o pedeapsă când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în emiterea a tot felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumnezeu îmi dăruiește ceva liniștea de a merge mai departe. Mă simt chinuit când sunt pus la cazne de cărțile mele. Consideram că sunt pus la o pedeapsă de viața lor care-și cerea drepturile. Căutam atunci căile cele mai decente. Lui Dumnezeu nu-i plac lăudăroșii. Națiunea română pare a se clătina din temelii, a se risipi, pentru că în ultimul secol cea mai lovită, mai vătămată, mai distrusă, mai nesusținută de putere a fost cultura Ce preferi, să fii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar în general eu am o impresie foarte bună, deoarece cred că fiecare om este "văzut" după propria lui măsură. Eu întâlnesc oameni și unii dintre ei sunt români și cu toți acești oameni mă străduiesc să dezvolt relații umane decente și atunci este bine. Din când în când întâlnesc și "ne-oameni". Unii dintre ei sunt români. Dacă ai fi rămas în România, care crezi că ar fi fost parcursul tău literar? Sau poate că nu ai fi făcut literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
enervant și exasperant în zilele noastre este această blestemată sărăcie a posibilităților pe care (nu) le are un scriitor să iasă în lume pentru a se întoarce acasă, acest acasă uluitor de dezolant în incapacitatea sa de a fi omenos, decent, normal în privința condițiilor de viață și muncă, nu numai pentru scriitor. Să zicem că redacția revistei "Conta", prin influențele pe care le are la nivelul Academiei Suedeze (că eu am fost o dată la Stockholm în interes de serviciu!), te propune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am cunoscut, pe scurt, boema, boema bucureșteană a anilor 80, boemă neagră câteodată pentru că mă mutam din loc în loc la București. Am locuit la început în cămine studențești, apoi în mansarde, în subsoluri. Am avut noroc și de locuințe extrem de decente, de exemplu am stat doi sau trei ani într-o frumoasă cameră pe care mi-i închiriase poetul Eugen Chirovici, într-o casă situată aproape peste drum de Uniunea Scriitorilor. Am plecat apoi într-un apartament la Foișorul de foc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de copiii și de părinții altora, lăsându-și abandonați în țară proprii copii și proprii părinți, ei bine eu numesc acest lucru o rușine națională. O rușine pentru incapacitatea unui guvern sau a unei clase politice de a crea locuri decente de muncă în România, o rușine pentru acest model de capitalism în care în mod succesiv popoare întregi trebuie să devină servitoarele altor popoare în numele economiei de piață. În acest condiții nici nu-mi mai este rușine că sunt român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muncitori. Ca reflex de supraviețuire, în șirul consecințelor nefaste ale poverii economice, aceleași procese-verbale semnalau ca practici uzuale, „campaniile de speculă” la care recurgeau negustorii, în mare parte evrei, în condițiile în care salariile muncitorilor erau insuficiente asigurării unui trai decent. Situația a ajuns cu atât mai revoltătoare, cu cât magazinele erau pline cu articole, dar la prețuri prohibitive: „ (...), dar când vezi magazinele pline cu fel de fel de articole alimentare, încălțăminte și îmbrăcăminte, iar când te prezinți unui negustor, oricine
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mulți dintre martorii intervievați se regăsesc în personaje ale recentei cărți a scriitorului Dan Lungu. Sunt până la urmă oameni simpli, cu origini țărănești, formând o primă generație, care a părăsit satele natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]