3,354 matches
-
fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor. În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor. În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 195167. Prin urmare, după operațiunea de deportare, din iunie
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 195167. Prin urmare, după operațiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populației locale, țăranii, și cei care erau cei mai refractari față de puterea sovietică, sunt nevoiți să-și schimbe atitudinea. Frica de o nouă operațiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni . Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3 membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii. Dupa alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciștii", de "apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale". Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită "SEVER" (rom. "Nord"), au
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
lui Iehova" Operațiunea "SEVER" a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea "deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane". Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
religioasă "Martorii lui Iehova". La această operațiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securității, 1.127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave. Abia pe 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
reușit să obțină o despagubire derizorie sunt, de asemenea, în așteptarea emiterii unor acte ce ar stabili un mecanism viabil și eficace de despagubire. Pe de alta parte, nu există până acum vreun monument dedicat celor ce au suferit de pe urma deportărilor staliniste, cu toate ca atât autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova, cât și autoritățile municipale din Chișinău au pomenit deseori despre înălțarea unui asemenea monument. Tot tergiversată este și construirea bisericii in memoria deportaților, care urmează să fie edificată în regiunea gării feroviare
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
perioada 1956-1958. La "eliberare", majorității basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească și au fost forțați să semneze declarații ca nu au pretenții și revendicări de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat în momentul deportării. Câteva mii de basarabeni au hotărât să se stabilească în Kârgâzstan, având în vedere climatul blând și pământul roditor, condiții asemănătoare cu cele din Moldova. După destrămarea URSS, mulți români basarabeni și bucovineni s-au întors în locurile natale, însă
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Kruglov către Stalin", ed. Academiei de Științe din Republica Moldova nr. 1, Chișinău, 1991 (Н.Ф. Бугай « Выселение произвести по распоряжению Берии...» О депортации населения из Молдавской ССР в 40-50- е годы - Исторические науки в Молдавии. № 1. Кишинев, 1991. 1.0), "Deportarea popoarelor din Bielorusia, Ucraina și Republica Moldova : lagăre, muncă silnică și deportări", ed. Dittmar Dahlmann und Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, p. 567-581 (Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999. 1.3).
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Chișinău, 1991 (Н.Ф. Бугай « Выселение произвести по распоряжению Берии...» О депортации населения из Молдавской ССР в 40-50- е годы - Исторические науки в Молдавии. № 1. Кишинев, 1991. 1.0), "Deportarea popoarelor din Bielorusia, Ucraina și Republica Moldova : lagăre, muncă silnică și deportări", ed. Dittmar Dahlmann und Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, p. 567-581 (Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999. 1.3).
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
(în ) este un roman al scriitoarei Herta Müller, o scriitoare germană originară din România, stabilită în Germania. A apărut la Carl Hanser Verlag în 2009, anul în care autoarei i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Romanul tematizează deportarea unei părți din populația civilă germană din România (și a zonelor învecinate) în lagăre de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Romanul a fost gândit ca o colaborare cu poetul Oskar Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea, împreună cu
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
întreaga ofensivă JNA/sarbă în Croația - inclusiv luptele din Slavonia Orientală - drept „o acțiune penală colectivă” cu scopul de a îndepărta populația nesârbească din zonele locuite de sârbii din Croația. Miloșevici a mai fost acuzat ca fiind responsabil pentru exterminări, deportări și distrugeri de proprietate comise în Vukovar, precum și de implicare în masacrul de la spital. În verdictul pronunțat împotriva lui Mile Mrkšić și Veselin Šljivančanin, Tribunalul Penal Internațional a descris circumstanțele din Vukovar în timpul și după asediu: Chiar dacă Vukovar a fost
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
târziu a răspuns cineva. - Cine-i acolo? - Agnia, zic. Era Tina Bereșteanu, nevasta lui Bereșteanu, cea care a deschis. - Noi suntem arestați. Domnul e un agent. Ne ducem în Transnistria. Mâine nu venim la premieră"". Deoarece sub regimul Antonescu risca deportarea, Ion Iancovescu și Maria Tănase au intervenit pentru salvarea ei. Teatrul de Comedie, București
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
decembrie, după mai multe ore de deliberare, s-a dat verdictul. În unanimitate, cei șapte judecători l-au condamnat pe Alfred Dreyfus pentru transmitere de informații în favoarea unei puteri străine la pedeapsa maximă aplicabilă în virtutea articolului 76 din codul penal, deportarea pe viață într-o incintă fortificată, adică la ocnă, însoțită de destituirea din funcție și degradarea militară. Dreyfus nu a fost condamnat la moarte, pedeapsa capitală fiind abolită pentru crime politice încă din 1848. Pentru autorități, presă și public, cele
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ori pe săptămână, într-o sală lungă, fiecare stând într-un capăt, cu directorul închisorii la mijloc. În ultimul moment, la inițiativa generalului Mercier, a fost transmis guvernului un proiect de lege prin care din Guyana franceză redeveneau loc de deportare în incintă fortificată, cu scopul special ca Dreyfus să nu fie trimis la Ducos, în Noua Caledonie. Ca urmare, după deportarea adjutantului , condamnat pentru transmitere de informații inamicului în 1888, condițiile de detenție la Ducos erau considerate prea blânde, permițându-i
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la inițiativa generalului Mercier, a fost transmis guvernului un proiect de lege prin care din Guyana franceză redeveneau loc de deportare în incintă fortificată, cu scopul special ca Dreyfus să nu fie trimis la Ducos, în Noua Caledonie. Ca urmare, după deportarea adjutantului , condamnat pentru transmitere de informații inamicului în 1888, condițiile de detenție la Ducos erau considerate prea blânde, permițându-i acestuia să încerce să evadeze. , noul ministru al coloniilor de la 31 ianuarie 1895, a cerut cu câteva zile după numirea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a obținut Premiul pentru Excelentă în Predare de la McMaster University, iar în 2006 a fost nominalizată pentru un premiu de excelență la Concordia University. Începând cu anul 2008, ea a servit și ca expert într-un număr de procese de deportare și azil prezentate curților de justiție americane. Lavinia Stan a acordat frecvent interviuri unor ziare precum "El Păiș" (Spania), "Haaretz" (Israel), "Embassy" (Canada), "MacLean's" (Canada), "The Concordian" (Canada), "L'Organe" (Canada), "Național Journal" (Statele Unite), "România Liberă" (România), "Meridianul românesc
Lavinia Stan () [Corola-website/Science/316913_a_318242]
-
să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist. Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României. La câteva zile după revolta muncitorilor, Cătălin
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
la proces, fusese deportat acolo cu întreaga familie, iar fiul său și colegii din Asociația „15 Noiembrie 1987” susțin că moartea sa se datorează tratamentului la care a fost supus în beciurile Securității. Un alt muncitor care a murit după deportare este Vasile Vieru. Acesta a decedat la Bârlad, orașul în care îi fusese stabilit domiciliul obligatoriu, în septembrie 1988, la mai puțin de un an după bătăile suferite în timpul anchetei. Nicuță Paraschiv, anchetat și condamnat și el, își amintește: „La
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
și sunt catalogați inclusiv „debili mintali”. Unul dintre acuzatori își exprimă în luarea de cuvânt teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer o parte din întreprindere. Se cere pedepsirea severă a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, inclusiv deportarea lor. Mai mulți vorbitori, considerând protestul o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, solicită pentru cei acuzați pedeapsa capitală. În preambulul procesului, pe 1 decembrie 1987, la Întreprinderea de Autocamioane s-a ținut așa-numita adunare generală a oamenilor muncii
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din țară, deși anterior, în numeroase ședințe de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participanții la revoltă, pentru a constitui un exemplu. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor și fixarea domiciliului obligatoriu în alte orașe, deși hotărârile cu privire la astfel de măsuri administrative fuseseră abrogate încă de la sfârșitul anilor '50. Întregul proces a durat doar o oră și jumătate. Deportarea muncitorilor condamnați s-a făcut în mare grabă
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
un exemplu. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor și fixarea domiciliului obligatoriu în alte orașe, deși hotărârile cu privire la astfel de măsuri administrative fuseseră abrogate încă de la sfârșitul anilor '50. Întregul proces a durat doar o oră și jumătate. Deportarea muncitorilor condamnați s-a făcut în mare grabă. Acestora li s-a permis să-și ia cu ei doar câteva lucruri, apoi au fost despărțiți de familii, urcați în dube în care se aflau însoțitori din cadrul forțelor de represiune și
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
Brăila sau Bârlad. În aceste localități ei au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliție și Securitate locale, fiind obligați să se prezinte periodic pentru declarații. Unii dintre muncitori au continuat să fie maltratați sau amenințați și pe perioada deportării. Ca o primă măsură restrictivă, toți deportații au fost încadrați ca simpli muncitori la noile locuri de muncă, deși unii din ei fuseseră maiștri la Întreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de muncă respective a însemnat și reducerea corespunzătoare a salariului
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
stilul antic (sugestia tholos-ului grec și a catacombei creștine) cu o viziune modernă. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul subpamântean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România. Operația de strângere a numelor morților a necesitat zece ani de muncă în cadrul Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, iar cifra este departe de a acoperi adevărata amploare a represiunii. Cele mai multe nume au fost stabilite de Cicerone Ionițoiu
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]