3,978 matches
-
montană înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Adeseori, când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață, în Poiana Brașov soarele strălucește din plin și aerul este mult mai cald. Scăderea temperaturii sub 0°C este însoțită de apariția fenomenelor de îngheț și de căderea precipitațiilor sub formă de ninsoare. Primele înghețuri
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc (valea Strîmba) situat la baza reliefului vulcanic înalt din Bîrgău. Limita estică corespunde culoarului văilor Măria-Coșna ce separă Munții Suhardului de cei ai Bîrgăului și al văii Dornei superioare către Căliman. Limita
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
maritimă-arctică din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest. Datorită influenței cu precădere vestice, amplitudinile termice diurne și anuale sînt mai mici decît cele din partea estică a țării, situate la același latitudine. Prezența culoarelor depresionare și a depresiunilor condiționează apariția unor anomalii, în sensul manifestării inversiunilor termice. Datorită fragmentării accentuate a reliefului, sînt foarte frecvente particularitățile topoclimatice, mai ales din cadrul montan și cel deluros, mai blînde (așa se explică prezența viței de vie chiar în imediata vecinătate a
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
ceea ce reprezintă circa 4% din întreaga arie a lanțului muntos oriental. Administrativ sunt așezați pe teritoriul a două județe: Neamț și Suceava. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri. Astfel limită nord-vestică este dată de culoarul Valea Puzdrea - Depresiunea Ostra cu valea pârâului Brăteasa - valea Suha. Spre nord-est, se învecinează - parțial cu Râul Moldova, la est cu Depresiunea Neamțului - situată pe terasa Râului Ozana, la nivelul grupei sudice cu Depresiunea Cracău-Bistrița și la vest și sud cu Rîul Bistrița
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Neamț și Suceava. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri. Astfel limită nord-vestică este dată de culoarul Valea Puzdrea - Depresiunea Ostra cu valea pârâului Brăteasa - valea Suha. Spre nord-est, se învecinează - parțial cu Râul Moldova, la est cu Depresiunea Neamțului - situată pe terasa Râului Ozana, la nivelul grupei sudice cu Depresiunea Cracău-Bistrița și la vest și sud cu Rîul Bistrița. Pricipalele vecinătăți sunt: în partea de nord Obcinele Bucovinei (limită sudică a acestora - respectiv Obcina Voronețului) și Masivul Rarău
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Astfel limită nord-vestică este dată de culoarul Valea Puzdrea - Depresiunea Ostra cu valea pârâului Brăteasa - valea Suha. Spre nord-est, se învecinează - parțial cu Râul Moldova, la est cu Depresiunea Neamțului - situată pe terasa Râului Ozana, la nivelul grupei sudice cu Depresiunea Cracău-Bistrița și la vest și sud cu Rîul Bistrița. Pricipalele vecinătăți sunt: în partea de nord Obcinele Bucovinei (limită sudică a acestora - respectiv Obcina Voronețului) și Masivul Rarău, la est Subcarpații Moldovei, în sud, dincolo de valea Bistriței - Munții Tarcăului și
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui. În aceleași
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui. În aceleași roci au fost modelate și înșeuări destul de joase, care au permis amenajarea
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Hangu și pe șisturile negre de Audia", provocând dificultăți materiale importante în întreținerea și exploatarea drumurilor (în special a șoselei Bicaz - Largu). Versanții poartă amprenta modelarii periglaciare, în special prin solifluxiuni, iar în prezent alunecările au o amploare deosebită: în Depresiunea Pipirig, regiunea Ostra-Plutonița, versantul stâng al Lacului Izvorul Muntelui, bazinul superior la pâraielor Cracăul Negru și Cuejdiu. Rețeaua hidrografica aparține râului Siret, care colectează apele râurilor Moldova și Bistrița. Direcția generală a rețelei hidrografice este NNV-SSE. Cursurile de apă sunt
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă. "Sihihăstria Solonț" - Schitul Sihăstria Crucii este de călugăr și, se află în satul Cucuieți din comuna Solonț, județul Bacău, în nord - vestul Depresiunii Tazlău pe cursul superior al pârâului Cucuieți, la 5 km nord de satul Solonț. "Mănăstirea Stirigoi" - Este un schit de călugări, fiind situat la peste 1200 de metri altitudine pe platoul Muntelui Chiliilor, ce aparține Culmii Runcul Stânelor. La mănăstire
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
mijlocii, cu diferențe mici în desfășurarea pe verticală a parametrilor meteorologici. Regiunea este, în cea mai mare parte a anului, supusă circulației maselor de aer din vest și nord-vest, care depășesc relativ ușor culmile joase ale Munților Perșani, trec peste depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dintre Munții Bucegi și Munții Postăvaru, abătându-se pe valea Prahovei și pe culmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor izolate de pe culmile Tigăi, Turcu, Neamțu etc.
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Valurile de ceață frecvente la sfârșitul toamnei și iarna în Câmpia Română sunt împinse pe Prahova și pe Doftana și urcă pe o mare parte a Munților Baiului. Fenomenul este aproape invers vara și la începutul toamnei, când ceața din depresiunea Brașov ajunge în cursul zilei peste Clăbucet și Munții Neamțului. Deosebiri uneori destul de importante în regimul temperaturilor, în grosimea și durata menținerii stratului de zăpadă, în circulația locală și intensitatea vântului sunt determinate de condițiile locale de expunere (cea mai
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja, la nord
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja, la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe Rîmnicu Sărat. La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea lor mai extinsă, ce cuprinde
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe Rîmnicu Sărat. La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea lor mai extinsă, ce cuprinde și “clăbucetele" mai joase ale Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și mai unitar sub raportul posibilităților de drumeție, nu au fost incluși Munții Brețcului, situați pe bordura estică a Depresiunii Brașovului, și nici Măgura Cașinului, dintre rîurile Cașin și Oituz, mai izolată și mai coborîtă decît restul Munților Vrancei, considerată ca o zonă de tranziție între Curbură și grupa centrală a Carpaților Orientali. De fapt, majoritatea lucrărilor geografice adoptă un
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00' și 25° 21' longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni și șei adînci (fig. 2), fapt care îi conferă o individualitate pregnantă. Astfel, valea Bistriței Aurii se interpune între și Munții Zimbroslava și Munții Țibău din nord, Obcina Mestecăniș din nord-est și Munții Giumalău din est. Sectorul Bistriței Aurii, limitrof
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
absolută. În partea de nord-vest Pasul Rotunda (1 271 m) se insinuează ca o puternică inflexiune între Munții Suhard și Munții Rodnei, iar izvoarele Someșului Mare, Pasul Suhard (1 150 m) și, în continuare, valea Coșnei, pînă la ieșirea în depresiune, formează limita spre Munții Bîrgău. La sud, Depresiunea Dornelor, cu compartimentele Poiana Stampei și Dorna, se intercalează ca un spațiu întins între Suhard și Munții Călimani, cel mai grandios edificiu vulcanic din țara noastră. Reprezentînd o limită clară spre sud-vest
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
271 m) se insinuează ca o puternică inflexiune între Munții Suhard și Munții Rodnei, iar izvoarele Someșului Mare, Pasul Suhard (1 150 m) și, în continuare, valea Coșnei, pînă la ieșirea în depresiune, formează limita spre Munții Bîrgău. La sud, Depresiunea Dornelor, cu compartimentele Poiana Stampei și Dorna, se intercalează ca un spațiu întins între Suhard și Munții Călimani, cel mai grandios edificiu vulcanic din țara noastră. Reprezentînd o limită clară spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Coșnei
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
nord-atlantică. Configurația reliefului și înălțimea impun o pregnantă etajare a elementelor climatice. Masivul Suhard se încadrează ținutului climatic al munților înalți (1 700—1900 m), ținutului climatic al munților mijlocii și scunzi (sub 1 700 m), precum și subținutului climei de depresiune. Cea mai mare extensiune o prezintă climatul munților mijlocii și scunzi, ca urmare a predominării acestui relief. Masivul Suhard se află aproape în totalitate în bazinul hidrografic al Bistriței; o mică parte din vestul masivului aparține bazinului hidrografic al Someșului
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
În viitorul apropiat, în peisajul văilor din Suhard va apare o suită de microhidrocentrale, care vor alimenta cabanele turistice, cantoanele silvice, viitoarele puncte turistice și chiar unele localități. În cadrul Masivului Suhard se întîlnesc și cîteva mici lacuri nivale (formate în depresiunile create prin acțiunea de tasare a zăpezii); ele se găsesc la sud de vîrful Fărăoane, sub vîrful Icoana și la vest de vîrful Omu. Cel mai interesant, de formă ovoidală, este cel situat sub vîrful Icoana, lîngă traseul de culme
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
din granit. În perioada jurasică au rezultat munți de încrețire din calcar, mai mici decât Alpii. Regiunea Elveției centrale cuprinde șesuri și dealuri.La aceste trei zone se mai adaugă Valea Padului în sud cu înălțimea "Tessin", regiunea Mendrisio și depresiunea Rinului superior, unde se află orașul Basel. În Elveția există 74 de vârfuri muntoase care depășesc 4000 m altitudine, dintre care 55 sunt în Elveția și 19 la granița cu Italia. In Alpii Walliser sunt un număr 12 piscuri, constituind
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]