KorAP: Find »[drukola/base=descrie & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...2845 >

71,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

în orice caz să se iasă din sfera psihică, să se renunțe la a găsi în ea un principiu intern de inteligibilitate. Or subiectivitatea însăși în esența sa proprie este cea care se găsește la originea procesului pe care îl descriem. Nu un deficit incomprehensibil de energie, ci sporirea vieții și excesul său sunt cele care, din cauză că nu sunt asumate de individ, produc succesiunea de reporturi și violența. Răul provine întotdeauna din Bine și nu este un principiu exterior acestuia. Pe

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
unei societăți care-și găsește substanța în viață nu mai este aceasta din urmă, ci o sumă de cunoștințe, de procese și de proceduri pentru stabilirea și ordonarea cărora viața a fost, atât cât se poate, dată deoparte. Această situație, descrisă în lucrarea de față, este cea a barbariei caracteristice vremurilor noastre. În societatea pe care o inaugurează, nu mai este loc pentru Universitate dacă aceasta, ca loc al învățării, uceniciei și cercetării, reunește ansamblul proceselor de autodezvoltare și auto-înfăptuire a

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
mod infinit, deoarece, în acest fel, ele sunt aservite ideologiilor dominante, modelor, materialismului înconjurător, acestei pervertiri care vrea ca, de vreme ce comunicarea a devenit propriul său conținut, mass-media să vorbească mai cu seamă despre mass-media, anunțând ce se va produce aici, descriind ce s-a produs, și, astfel, pe cei care se vor produce aici, pe cei care tocmai s-au produs aici, cântăreți, actrițe, oameni politici, aventurieri de tot felul, campioni din toate sporturile toți cei cărora li se atribuie microcosmosuri

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

referatelor sociale, jurnalelor și, nu în ultimul rând, a legislației aferente. Interviurile de adâncime (conversația cu scop), în formele conversației informale și a interviului general, au urmărit dezvăluirea netraumatizantă a poveștii de viață, ca istorie orală prin care au fost descrise evenimentele și experiențele considerate importante în viața fiecăruia. Testul aplicat este o variantă a testului Cine sunt eu? (una dintre cele mai cunoscute forme aparține lui M.H. Kuhn și T.S. McPartland ș1945, pp. 68-75ț, care au cerut subiecților să completeze

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
În această perspectivă, rolurile femeilor și ale copiilor, ca și ale tuturor persoanelor dependente din familie (bătrâni, bolnavi) erau inferioare față de cele ale bărbaților, subordonate acestora. În acest sens, se poate vorbi despre un model de familie patriarhal. Modelul patriarhal descrie o societate în care domină relațiile de autoritate, în care există o ierarhie a rolurilor potrivit căreia cineva este dominator și altcineva dominat (astfel, femeile și copiii sunt subordonați autorității soțului, a tatălui). În acest context, femeile sunt puternic discriminate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185

necunoscutul acela cu mustață țanțoșă, ochi Înghețați deschiși la culoare și aspect amenințător; dar care s-a văzut silit să scoată spada fiindcă amicii lui și doamnele Îl priveau. Fără altă introducere, căpitanul Îi străpunsese gâtul cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare să-și amintească povețele elegante ale maestrului său de scrimă. Unsprezece oameni, rememoră Alatriste. Și, În afară de junele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
și toboșar la treisprezece ani - Întipărise În el felul acela de a accepta riscul, neplăcerile, neliniștile și necazurile unei vieți grele, crunte, cu stoicismul celui care s-a obișnuit să nu aștepte altceva de la ea. Caracterul lui putea fi lesne descris cu ajutorul acelei definiții date ceva mai târziu spaniolilor de mareșalul francez Grammont: „Curajul le este aproape Înnăscut, ca și răbdarea În Încercări și Încrederea În momentele adverse... Domnii soldați nu prea se miră de nenorociri, ci se mângâie cu nădejdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
deosebit, mai ales pentru că punea În evidență felul de a fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului, Înfrângerea suferită de spanioli. El, tatăl meu și Diego Alatriste făcuseră parte din fericiții care au apucat să vadă Înserarea acelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
dreapta și la stânga ca să le ofere cât mai puțin spațiu, deși prudența Îl obliga s-o facă mai mult la stânga decât la dreapta. Ei continuau să-l preseze la fiecare mișcare, astfel că după vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
se Înjunghiaseră odată În toiul unei comedii, sub pretextul unor locuri la catul de sus. Licențiatul Luis Quiñones de Benavente, un toledan timid și cumsecade care a fost un cunoscut de-al nostru, al căpitanului Alatriste și al meu, a descris Într-una din compozițiile lui În metru popular ambianța aceea densă În care ploua cu Împunsături de spadă: La corral-ul de comèdii se Înghesuie turbați, ținând poarta sub asedii ca să intre făr’un sfanț. Ciudat caracter și ăsta-al nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

ist wahr, Aber es könnten Leute kommen, die am selben Ort waren und mir vorwerfen, da stimme nicht. Das aber wäre nicht wahr, und so sage ich es gleich, der Ort, den ich beschreibe, liegt in mir. Erwin Strittmatter (Eu descriu aici un loc, e adevărat, dar nu va fi nimeni care să fi fost acolo și care să mă mustre, căci locul nu există. De aceea lăsațimă să o spun clar, Locul pe care îl descriu se află în mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mir. Erwin Strittmatter (Eu descriu aici un loc, e adevărat, dar nu va fi nimeni care să fi fost acolo și care să mă mustre, căci locul nu există. De aceea lăsațimă să o spun clar, Locul pe care îl descriu se află în mine.) Aici îmi încep povestirea despre Biblia lui Gustave Doré. O voi rosti într-un dictafon marca Sony MZN 710. Când va deveni carte, ea va fi împodobită cu ornamente și miniaturi minunate. Sper că această carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
carte, ea va fi împodobită cu ornamente și miniaturi minunate. Sper că această carte va fi gata la timp pentru marea sărbătorire a lui Doré, spre eliberarea mea și spre cinstirea lui Gustave Doré, precum și a Tatălui. Ceea ce încerc să descriu este de fapt viața mea împreună cu Biblia lui Doré și anume acea ediție rară care conține doar imagini. Vreau să povestesc cum am crescut cu ea și cum am pierdut-o, continuând totuși s-o am lângă mine. Și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
la pieptul bunicului și în amurgul zilei următoare el putea să-l facă pe Magnus Ladulås să adune la Nyköping toți cavalerii Suediei pentru a începe să pună ordine în zeama oribilă de crime, maltratări și violuri pe care a descris-o Heidenstam. Și la sfârșit povestirea însăși părea să strige „Dă-ne nouă pace, pace, pace!“ Acesta este, spunea bunicul, Arborele Poporului Rege. La fel, mi-a dăruit Cei trei mușchetari și Ferma animalelor și Moartea la Veneția și Singoalla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
și moabiților și asupra lui Abimelec, căruia i s-a crăpat capul cu o piatră de moară aruncată asupra lui. Și totuși, spuneam eu, dragi colegi, eu vă pot da doar o palidă și nedesăvârșită reprezentare a tot ce a descris Gustave Doré. în realitate, adică în Biblia lui Doré, sângele țâșnește din gâturile retezate, măruntaiele ies din burțile deschise, creierul se scurge din țestele despicate, femei și copii sunt zdrobiți de stânci. Și așa mai departe. Totul este foarte ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
a spus el, este întotdeauna ultima metodă. După ce le-ai încercat pe toate celelalte. Da, magistre, am răspuns. Nu poți să știi niciodată. Adesea mijloacele extreme pot fi îndreptățite. O să doară, mi-a spus. Foarte tare. Tonul lui putea fi descris drept patern. Violența trebuie să doară, am răspuns. Altfel este lipsită de sens. Din punct de vedere teoretic, a reluat el, sunt împotriva oricărei violențe. Dar în practică este greu de evitat. Și, pot să te asigur, tu vei simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
negru de fum. Era o culoare frumoasă și un pic melancolică. Poți s-o găsești în pictura lui Osias Beert „Natură moartă cu cireșe“, jos de tot. Și, fără îndoială, ajunsesem de fapt într-o natură moartă. Cum poate fi descrisă lipsa? Lipsa ca percepție personală și ca fenomen mai general sau lipsa ca mijloc de incitare la acțiune, da, poate chiar la revoltă, lipsa în forma ei pură și elementară? Aș dori să pot face acest lucru. O asemenea descriere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de vară. Eu ședeam pe o bancă vopsită în negru, un pic deasupra camarazilor mei. Sau, mai bine spus, deasupra noastră. Directoarea stătea în picioare în fața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
pe furiș. Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec de laudă pentru alexie și analfabetism. în corespondențele mele, spune Manfred Marklund, descriu acest ținut cât pot mai cinstit și mai fidel. Și totuși poate veni cineva să spună: Nu e exact așa. De aceea eu spun: Am inventat totul. Tot ținutul este imaginația mea, de la început până la sfârșit. Manfred Marklund este cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
ele totuși poți să le citești și să le scrii! Nu, am spus eu. Din păcate. Nici cifrele. Aș dori din suflet să „spun“ meleagurile și locul unde m-am stabilit acum definitiv, tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
odaie. Adeseori simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am străbătut drumul vieții până aici, sus, la izvoarele râului Ava. Și nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mă îndeletnicesc cu o foarte mare lucrare, ca să nu spun operă. Și i-am amintit de cartea în legătură de marochim roș, care fusese distrusă și pe care eu mă străduiam acum s-o recreez, cea pe care i-o descrisesem aproape mult prea amănunțit. De bună seamă, am spus, mă aștept s-o primesc înapoi pe cea adevărată. în fiecare seară implor în rugăciunile mele întoarcerea ei, dar vreau totuși să-mi dau silința și să fac tot ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
cum se repede el de la un etaj la altul sau cum coboară de la bârnele tavanului și distruge casă după casă. Cu greu pot să-mi imaginez o însărcinare mai tentantă pentru cel ce scrie știri. Și încă nu a fost descrisă vreodată adevărata esență a focului. Lasă-mă să amintesc în final că ziua retragerii mele se apropie. Incontestabil, ar fi timpul ca un ziarist din adâncurile ținutului nostru, ca să nu spun „regiunea de dincolo“, să preia conducerea muncii de jurnalist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Apoi i-am spus cât de greu era să reprezinți un asemenea peisaj părăsit și pustiu ca acela despre care vorbise. Doré și cu mine am înțeles-o atunci când am făcut fundalul la apostolul Ioan stând în insula Patmos și descriind sfârșitul lumii. Dar nu a ieșit niciodată cu adevărat reușit, am spus. De fapt a fost cea mai neizbutită lucrare a noastră. Se întâmpla ca parlamentara mea să mă întrebe: Cum poți să-ți amintești totul? E de datoria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
aceeași măsură în care fusesem și eu în slujba ei. M-a dus de câteva ori la câțiva dintre cei mai mari și mai bine aprovizionați anticari din Stockholm. în vreme ce eu stăteam afară, pe trotuar, ea intra și întreba. Le descria legătura de piele roșie, cotorul auriu, foița de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi. Doré, trebuia să repete de fiecare dată pentru vânzătorii neștiutori. Doré. Ei căutau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]