6,256 matches
-
prioritar în modelele explicativ-interpretative ale deciziei. Dintre nenumăratele modele teoretice formulate asupra deciziei, vom stărui doar asupra a două dintre cele pe care le considerăm esențiale, multe altele fiind practic reductibile la ele. Este vorba despre modelele normative și cele descriptive, ambele raportându-se la raționalitatea decidentului, însă în maniere extrem de diferite. Modelul normativ-rațional al deciziei Acest model mai este cunoscut și sub denumirea de modelul raționalității complete și a fost formulat îndeosebi de economiști, logicieni, statisticieni. Toți aceștia pornesc de la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acompaniate de credința optimistă potrivit căreia omul aproximează realitatea în comportamentele sale concrete) și abordările cognitiv-ipotetico-descriptive (care se referă la modul real în care omul se comportă). # După părerea noastră atât viziunea normativă de sus în jos cât și abordarea descriptivă de jos în sus sunt necesare pentru a înțelege identitatea raționalității adaptive și realitatea proceselor decizionale umane (Hastie, Dawes, 2001, p. 23). # În sfârșit, există și autori care încearcă să depășească cele două abordări polare ale deciziei prin elaborarea unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
participaționale, la dezvoltarea personală și a competenței celor implicați în realizarea lor, în fine, conduc la creșterea eficienței organizaționale. Un model al participării În cele de mai sus am prezentat câteva probleme ale participării organizaționale într-o manieră constatativă și descriptivă. Dacă ne situăm însă într-o perspectivă dinamică, vom descoperi că participarea implică o procesualitate și secvențialitate bine determinate. Încercăm în cele ce urmează să integrăm într-un model sintetic procesualitatea participării organizaționale. a. Un prim element al acestui model
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
întrebări de tipul: ,,Cât de satisfăcut sunteți de șeful dumneavoastră?”, ,,Dar de colegii dumneavoastră?” etc. Două sunt instrumentele care au impus conceptul de satisfacție de fațetă în psihologia organizațională. Primul este MSQ (Minnesota Satisfaction Questionnnaire), iar al doilea JDI (Job Descriptive Index). MSQ solicită subiecții să spună cât de satisfăcuți sunt de diferitele aspecte ale muncii lor, pe o scală care se întinde de la ,,foarte satisfăcut” până la ,,foarte nesatisfăcut”. JDI îi pune pe subiecți în situația de a răspunde cu ,,da
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
folosite pentru a crește probabilitatea înțelegerii dintre părți? Chiar simpla formulare a acestor întrebări sugerează deplasarea centrului de greutate de pe structural (oarecum static, dat sau predeterminat) pe procesual (dinamic, în continuă mișcare, restructurare și evoluție), de pe aspectele normative pe cele descriptive. Instalarea noii perspective de abordare a negocierii a fost facilitată de schimbarea modului de concepere a deciziei: în loc ca aceasta să fie considerată ca expresie a raționalității nelimitate a decidentului, ea a început să fie interpretată ca expresie a raționalității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
empatică), de trăire afectivă a altei persoane, de identificare și precizare a dispozițiilor și actelor psihice ale unei alte persoane (J.P. Guilford). Ea se manifestă prin: intensitatea vorbirii, pauze, ritm, timbrul vocii, debitul de cuvinte; • Comunicare nonverbală: gestică, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea și distanța, care influențează conținutul mesajului; • Comunicarea scrisă (fondul și forma textului); • Comunicare vizuală cu funcție informativă de stimulare a gândirii independente, a spiritului de observare și a creativității, de formare a capacităților intelectuale, de ergonomizare și raționalizare
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
În numele antropologilor epocii sale, vorbea despre „un tot complex, care include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, cutuma și toate celelalte aptitudini și obiceiuri dobândite de om În calitatea sa de membru al societății”. Erau luate În considerare, dintr-o perspectivă descriptivă, toate elementele constitutive, materiale sau spirituale, etice sau instituționale, care organizează și reglementează viața socială. În anii ’20 ai secolului trecut, după modelul lui Edward Sapir (lingvist și etnolog american de origine germană, elev al lui Franz Boas), accentul a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lucru tinde să le perpetueze” (Glazer și Moynihan, 1963, p. 310). Apartenența etnică este văzută aici ca un element de diferențiere socială și ca o categorie pertinentă pentru acțiunea politică. Ea constituie un criteriu obiectiv de clasare. Această utilizare pur descriptivă persistă În numeroase anchete americane contemporane. Și totuși, pentru mulți autori, etnicitatea nu se confundă deloc cu apartenența, ci face trimitere la procesul de identificare cu un grup, la conștiința apartenenței. Avem de-a face aici cu o opoziție Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate considera că abordarea propusă de această mișcare este o condensare deosebit de elocventă a trăsăturilor caracteristice ale Întregii sociologii americane În curs de apariție, marcată de o preocupare mai pragmatică față de chestiunea socială și de o modalitate mai accentuat microsociologică, descriptivă, de a prezenta diversitatea modurilor de trai. Aceste metode și aceste domenii de interes pot fi explicate ținând seama de modalitățile de integrare specifice. Statele Unite reprezintă o societate nouă sau, oricum, așa tind să se considere. Democrația, cum spunea Tocqueville
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al zoologiei (În botanică, se vorbește mai curând despre hibridare). În zilele noastre, accentul s-a deplasat mai cu seamă Înspre domeniul cultural, partizanii coabitării culturilor, În primul rând În această parte a lumii, utilizându-l adesea atât ca modalitate descriptivă, cât și ca revendicare politică. O astfel de coabitare se suprapune cu cea a populațiilor dintr-un spațiu național dat. Este vorba aici despre o schimbare de atitudine, care Însoțește trecerea de la asimilare la integrare (Kaltenbach și Tribalat, 2002). Până
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
numit instituțional (concept vag, care de fapt diluează rasismul În funcționarea societății), fie un rasism popular, categorie dificil de utilizat, chiar și atunci când se bazează pe anchete asupra modurilor de stigmatizare și asupra practicilor discriminatorii (Wieviorka et alii, 1992). Categoria descriptivă a „rasismului popular” exprimă un sociocentrism de clasă care se situează În prelungirea disprețului și temerilor Încercate de elite față de clasele muncitoare și periculoase. Mai important, este o expresie a cărei referință este greu de distins de atitudinile și comportamentele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reînnoirea grilelor de lectură: mai Întâi, modelul „rasismului instituțional”, iar apoi cel al „rasismului simbolic”, care Își propune să definească specificitatea „noului rasism” (Miles, 1989, pp. 62-66; Pettigrew, 1989). Aceste modele de inteligibilitate combină o intenție științifică, În egală măsură descriptivă și explicativă, privitoare la obiectul „rasism”, cu un proiect de redefinire a antirasismului, subordonat obiectivului de ameliorare, prin eficientizare, a luptei Împotriva acestui flagel, considerată insuficient adaptată la noul său obiectiv. Cele două modele au fost construite cu referire la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din cauza prejudecății involuntare, ignoranței, lipsei de respect sau stereotipului rasist, care Îi dezavantajează pe oamenii proveniți din rândurile minorităților etnice” (MacPherson of Cluny, 1999). Modelul „rasismului simbolic”: o examinare critică. Modelul teoretic al „rasismului simbolic” are mai Întâi o valoare descriptivă: el expune foarte bine noul rasism, așa cum a fost acesta observat În Statele Unite Încă de la Începutul anilor ’70, adică Într-o formă disimulată, subtilă, indirectă, nerevendicată. Rasismul neostentativ, non-„flagrant” (Pettigrew și Meertens, 1993), mai dificil de perceput decât rasismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
El nu face Însă decât să ilustreze tendința permanentă Înspre reducționism În explicarea formelor comportamentului uman, un reducționism favorizat de diviziunea și concurența dintre școli sau bisericuțe În domeniul științelor sociale, fiecare Încercând să-și impună propria paradigmă explicativă sau descriptivă. Pentru că orice reducționism (În plan metodologic) este Însoțit de un exclusivism (În plan instituțional). Or, caracteristicile „rasismului simbolic”, deși observabile În atitudini și comportamente, nu au reușit să alunge, mai ales În Statele Unite, caracteristicile vechiului rasism biologico-somatic, bazat, pe de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Flament, Christian Guimelli, Pascal Moliner, Michel-Louis Rouquette sau Pierre Vergès, vor vorbi despre nuclee sau sisteme centrale și despre scheme cauzale. Diferite cercetări reiau aceeași abordare, precizând din ce În ce mai mult componentele și structura RS ă subansambluri centrale și periferice, funcționale, normative, descriptive. Această tendință structuralistă a stat mereu la baza teoriei dezvoltate de Moscovici și de Durkheim Însuși, deșievoluțiile mai recente i-au conferit un fundament și validitate (Flament și Rouquette, 2003). Regăsim importanța acestui aspect structural În lucrările lui Jean Piaget
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cel mai puțin utile sunt cele care cer răspunsuri de tip da/nu, adică monosilabice. Acest tip de întrebări, pe care le numim închise, pot compromite interviul dacă nu sunt urmate de întrebările „de ce?” și „cum?”. Întrebările cu final deschis, descriptive, structurale și de contrast, care încurajează obținerea unor răspunsuri mai argumentate și mai dezvoltate, sunt de mai mare ajutor. O întrebare descriptivă va fi aceea care ne oferă un răspuns dezvoltat, de exemplu: „Cum ai descrie copilăria ta?”. O întrebare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
numim închise, pot compromite interviul dacă nu sunt urmate de întrebările „de ce?” și „cum?”. Întrebările cu final deschis, descriptive, structurale și de contrast, care încurajează obținerea unor răspunsuri mai argumentate și mai dezvoltate, sunt de mai mare ajutor. O întrebare descriptivă va fi aceea care ne oferă un răspuns dezvoltat, de exemplu: „Cum ai descrie copilăria ta?”. O întrebare structurală obține informații despre organizarea cunoștințelor sau a activităților, cum ar fi: „Spune-mi câteva lucruri pe care le-ai făcut când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în anumite enunțuri (Dacă un proiectil incendiar 1 cade lîngă voi, nu vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca un concept eterogen, ce înglobează un sens descriptiv (sau referențial, sau conceptual) și un sens instrucțional (sau procedural). Sensul descriptiv al unei expresii lingvistice descrie trăsăturile necesare și suficiente pe care un referent trebuie să le posede pentru a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca un concept eterogen, ce înglobează un sens descriptiv (sau referențial, sau conceptual) și un sens instrucțional (sau procedural). Sensul descriptiv al unei expresii lingvistice descrie trăsăturile necesare și suficiente pe care un referent trebuie să le posede pentru a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică interlocutorului care este procedura pe care trebuie s-o urmeze pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică interlocutorului care este procedura pe care trebuie s-o urmeze pentru a interpreta corect expresia lingvistică din punct de vedere referențial. Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o anaforă presupune identificarea sensului descriptiv și a sensului instrucțional pentru fiecare tip de expresie anaforică. Complexitatea relațiilor anaforice impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sens, analiza discursului este un domeniu transdisciplinar, investigînd fenomenele de limbă în toate compartimentele sale (lexicologic, sintactic, semantic, pragmatic) și elaborînd clasificări pe baza funcțiilor discursului: discurs politic, discurs juridic, discurs didactic etc., dar și pe baza formei discursului: discurs descriptiv, polemic, argumentativ etc. De asemenea, s-a propus conceptul de "formațiuni discursive" de tip presă feminină/feministă. (2) A doua generație (O. Ducrot, J-Cl. Anscombre, D. Maingueneau, P. Charaudeau) este influențată de dezvoltarea teoriilor enunțării și ale pragmaticii. Se consideră
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este substituită de mijloacele lingvistice, astfel încît practicile lingvistice participă la realizarea categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc., fie pe studiul relațiilor semantice verticale: "topic/comment", "macrostructură" etc.) și adoptarea unei perspective globalizante, considerînd textul ca o entitate caracterizată printr-o dublă coerență: globală (tema discursului, conexiunea titlu - textualizare, compatibilitatea logică și semantică a secvențelor narative și descriptive etc.) și locală (definită în termeni de identitate sau contiguitate a indivizilor, conexiune a faptelor). În acest sens, coerența este definită ca proprietate de corelare a enunțurilor, de ordonare logică și de integrare a sensurilor locale într-un sens global
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației. Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de text. Textele descriptive conțin mai puțini conectori argumentativi atunci cînd trimit la un univers preconstruit decît atunci cînd construiesc o reprezentare nouă sau insolită. În acest caz, ele conțin aproximativ tot atîția conectori cît și textele argumentative și explicative. În schimb, în toate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]