3,459 matches
-
firmamentul muzicii mondiale, dublat de o nemăsurată dragoste de neamul său și o modestie greu de egalat, s-au convertit în certitudinea creațiilor sale de excepție de mai târziu, grație dragostei nemăsurate a părinților, iubitori de frumos și care au deslușit și cultivat la micul copil aplecarea spre cunoașterea și aprofundarea domeniului preferat. Cum aș putea oare să comentez altfel apariția uimitoare a celui de al optulea fiu al familiei arendașului Costache Enescu și al soției sale Maria, fiica preotului Cosmovici
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce pricepea tot poporul era că morarul Matache se dovedea de departe cel mai bogat mort din cimitir. Săracu’ de el! Deslușindu-mi mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se retrage pe muntele Alvernia, în Toscana, loc unde a mai trăit clipe de intensă unire cu Dumnezeu. Aici în ziua de 15 septembrie are loc fenomenul -astăzi numit - stigmatizare. O flacără venind de sus se apropie de Francisc; el deslușește în ea conturul precis al lui Isus Răstignit căruia îi dăruiește încă o dată întreaga lui viață și ființă; deodată din rănile mâinilor, ale picioarelor și a coastei pornesc raze ce se îndreaptă spre mâinile, picioarele și coasta lui Francisc care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nici caișii cei îndărătnici din curte nu se jenau să înflorească. Se întâmplă deseori ca sentimentele noastre să ni le împărțim în afară în mod ciudat: între câteva obiecte, puține, pe care, fără motiv anume, le găsim potrivite să ne deslușească amintirile din creier ca pe o materie concretă. E un proces ce se produce pe căi ocolite. Astfel, nu proteza dentară sau ochelarii exprimau absența tatei, ci șurubelnițele și caișii. Ochii îmi umblau atât de irațional prin rămurișul acestor copaci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în stat, ea sfărâmă barierele dintre nomenclatură și oamenii de rând. Eternitatea colectivă a clicii de la putere știa de existența morții, în fața căreia te prezinți individual și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi gândit“. Eu însă mă gândisem, și anume la faptul că joaca asta cu turnatul plumbului mi-ar putea dezvălui ceva la care nici nu vreau să mă gândesc. Regele m-a urmat ca reflex al unor lucruri niciodată de deslușit pentru mine, mai întâi de la sat la oraș, apoi din România în Germania. În persoana lui a dat expresie plastică proporției luate de lucruri - când fuga buimacă a capului face ca nici un cuvânt să nu-ți mai slujească la nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună. Fiindcă și azi mă mai simt rușinată de cât de puțin am priceput pe atunci din adevărata măsură a lucrurilor. Sunt uimită cât de puțin am deslușit în orice prezent bagajul pe care acesta, o dată devenit trecut, mi-l transmitea pe mai departe în viitor. Evenimentele ulterioare nu se sinchisesc de separarea trecutului de prezent. Timpul reamintit de-atunci și timpul de azi, care chiar de-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
barbă la orice treabă făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se-mpleticea. Iar eu nu deslușeam noima lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și să scap de ei și de mine. Mai și vorbeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-o altă lume, pe alte coordonate existențiale, părându-ne că auzim vocile celor dragi care ne chemau insistent în lumea lor, a umbrelor. Strigătele și zgomotele erau din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră și optimistă, ca și izbiturile lopeților care loveau ritmic lemnul ușilor din exterior degajând zăpada ne-au convins că nu aveam halucinații și că totul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
umpluse deja de un fum dens, de parc-ar fi fost o ceață puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau dintr-un accident organi zatoric. Am văzut-o jucând roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publi cului fără repetiții generale și supunându-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegând apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ca rezultantă complexă a evoluției românești în ansamblul său, în care se înglobează toate forțele sociale și politice în raport cu problemele vitale aflate în fața poporului. Este un principiu de inestimabilă valoare teoretică și metodologică pentru cunoașterea devenirii noastre, de la care se deslușesc cu limpezime trăsături și momente ale istoriei românești și prin care această istorie își dezvăluie culmile de măreție, iar știința istorică se așază pe fundamentul adevărului.“ („O unică istorie“, Contemporanul, 26 ianuarie 1984) „Întreaga politică internă și externă a țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
impulsuri de a crea, ne exprimăm întreaga recunoștință față de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Secretarul general al partidului ne-a adresat de atâtea ori, și cu adânci semnificații, îndemnul de a fi ai acestui timp, de a-i descoperi eroii, a-i desluși piscurile, a-i numi deschis, cu răspundere de fii ai acestui popor, rămânerile în urmă. Paginile de adevăr și vibrație omenească și artistică din cărțile noastre se datorează acestui îndemn, pe care l-am auzit și acum, cu aceeași patriotică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de împliniri deosebite, talentații creatori și interpreți cuprinși în Cântarea României configurează - prin fapta, talentul și visul lor - o adevărată constelație a valorilor pe acest străbun pământ al patriei. În aceste expresii ale frumosului, ale inventivității, în aceste ritmuri creatoare deslușim expresia încrederii și a dragostei cu care națiunea urmează partidul, pe secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe drumul bărbătesc al muncii, al păcii, al încrederii în om, în știință, frumusețe și adevăr.“ („Valori umane“, Cântarea României, iulie 1987) NISTEA
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se făcea greață, dar geamul nu era deschis decît tîrziu, dimi neața, cînd se vedea pentru prima oară marea și cînd toți tăbărau la fereastră și priveau cu încîntare petecul albastru de apă. Era normal să fie visători, pentru că toți deslușeau, în peisa jul pe care-l aveau dinaintea ochilor, promisiuni seducătoare pentru un concediu de neuitat. De la Constanța se mai dezmorțea și Dănuț. Cel mai tare îi plăcea cînd treceau pe lîngă nudiști (care stăteau cu fața la linia ferată, crăcănați și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
curg cu repeziciune ca apa pârâului de munte, pe Dumitru Dascălu îl mână gândurile tot mai frecvent la cele ce s-au petrecut în viața lui de până acum. Străbat prin încețoșatele timpuri puhoaie de amintiri, unele palide, greu de deslușit, altele limpezi ca și cum s-ar fi petrecut doar cu câteva luni în urmă. Cele mai clare și mai însuflețite aduceri aminte se leagă de anii de început ai vieții de familie, de emoțiile și fericirea trăite când rodul dragostei lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și Petru Rareș), apoi scaun de domnie și capitală, neîntrerupt de la Alexandru Lăpușneanu. Dar de îndată ce viața socială se fixează și se ordonează în jurul citadelei, a curților domnești, a mănăstirilor și a primelor instituțiuni de cultură, personalitatea lui începe a se desluși, a se afirma, a se fixa, nu numai în aspectul exterior, în decor, ci și în atmosfera sa morală, în sufletul colectiv. Puțin, prea puțin, imperceptibil aproape, la început; vizibil numai după ce viața locală a început să capete un trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l iubiți atât?". E oare așa de greu de deslușit acest lucru? Așa de greu nu, desigur. Totuși, nici așa de ușor, poate... Exodul ieșenilor e lucru vechi, foarte vechi. El începe îndată după Unire cu plecarea înalților demnitari, a boierimei, a oamenilor politici; și continuă fără preget pe seama tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți fulgerătoare. Dar ne vom face datoria a-i sacrifica și a-l căuta, după cum vom căuta a desluși adevărul, oricât de slabă ne va fi licărirea. Știința nu îngădue preliminarii. Totuși vom spune că vom lupta pentru ideile ce ne sunt mai scumpe, precum chestia națională, cea externă și cea internă (chestia țărănească și cea evreiască); apoi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mine, dac-ați găsit cu adevărat ceva bun, e al Iașului, nu al meu". Reamintindu-mi-le acum, în singurătatea nopței acesteia de Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din care e făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele aceste iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
După ,,Albumul României", în care Gara figurează în vechiul ei aspect, înainte dar de a i se fi făcut toate reparațiunile și simplificările ce se văd astăzi și care-i falsifică ținuta originară. Pag. 288. "...Ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre colegii din atelierul de strungărie, ce era mult mai în vârstă, nea Mitică pe numele său Dumitru Bistriceanu, cu o experiență de peste treizeci de ani de activitate ca strungar în firmă a avut bunătatea și a dorit să-mi deslușească această taină a modelării lemnului prin strunjire, ajutându-mă să mă perfecționez zilnic. Lucrând în permanență diferite repere am început să-mi formez mâna, ajungând astfel într-un timp destul de scurt, doar în câteva luni, să pot reda orice formă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
voi putea face acest lucru toată viața. De aceea a trebuit să te părăsesc. Tu mă țineai strîns În brațele memoriei... lată Însă că-mi contrazic destinul, Ariadna. Ceva mă Împinge să-mi Întorc privirea spre țărmul acela unde te deslușesc din ce În ce mai greu. Și poate că mă voi Întoarce spre acest țărm și mai tîrziu, amintindu-mi-l... Trebuia totuși să plec. Numai cei care se tem de singurătate stau În cumpănă cînd e vorba să plece mai departe. Eu nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care atât însemnările, cât și trecerile sub tăcere sunt semnificative. Într-adevăr, Ignațiu nu a vrut să spună decât ceea ce putea servi drept testament și învățătură: „Crezând că a sosit momentul potrivit, i-am cerut și am stăruit să ne deslușească în ce fel îl călăuzise Domnul de la începutul convertirii sale, pentru ca aceasta să ne poată servi drept testament și învățătură părintească” 3. Potrivit acestei intenții, Istorisirea ignațiană poate fi citită ca un testament în care sunt ușor de identificat cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
completează moștenirea spirituală transmisă de Ignațiu în Istorisire. Cărțile citite, întâmplările care i-au schimbat cursul vieții, deciziile autorităților civile și ecleziastice, diversitatea spiritelor care-l „mișcau” lăuntric, toate au constituit pentru el tot atâtea căi prin care a putut desluși „voința lui Dumnezeu”. Dar asta nu înseamnă că drumul i-a fost trasat dinainte, ca printr-o fatalitate. Pelerinul trebuie să „hotărască” etapă după etapă drumul pe care-l are de urmat: în acest context, verbul spaniol determinar apare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]