4,111 matches
-
fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă, puțin Înțelegătoare, puțin disprețuitoare. În același timp, mă frământă ideea că ea se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-o cămașă albă și las-o să fluture ca să te recunosc de departe. Poți să ai și o femeie lângă tine, ca să-ți țină de urât atunci când eu am alte treburi. Puteți face și dragoste, dar atunci să-ți dezbraci cămașa; ea nu trebuie să se murdărească de țărână. Când vei dori ceva mai mult decât zbaterile femeii, Îmbracă-te În alb și așteaptă-mă. Iar când nu vei mai putea aștepta, alătură-te de femeie și Încearcă să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acel ceva reacționează prin impulsuri la distanță atunci când ești privit, impulsuri comunicate corpului viu printr-o ciudată telepatie. O prea deasă spionare a fotografiei comportă nervozitatea subiectului, până la apariția unei spaime existențiale, ce provoacă neliniște permanentă. Este cazul marilor vedete, dezbrăcate de orice secret, vizionate În toate cutele corpului lor de lăcomia mașinii fotografice, insidioasă și penetrantă. (azi) Italianul Umberto Eco vorbește despre deschiderea operei de artă dincolo de intențiile autorului ei: Abbiamo dunque visto che: 1. le opere aperte in quanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schimbă doar hainele. Sunt și actori pe deasupra. Merg într-un mod diferit, vorbesc diferit. Totul e pregătit din timp. De multe ori, au două rânduri de haine lipite cu Velcro și termenul exact nu ar fi „se schimbă”, ci „se dezbracă”. Fiind foarte subțiri, mătase sau nylon, se pot purta până la 5 straturi o dată. - Mătase? întrebă deodată Rhyme. Am găsit fibre de mătase gri iar agenții de patrulă au spus că îngrijitorul purta o salopetă de aceeași culoare. În plus, fibrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uniforma și ridică din umeri. - E invers. Întâi i-am luat uniforma, spuse el șoptit. L-am convins că trebuie să o dea jos pentru a-mi da șansa să fug. Asta m-a scutit de efortul de a-l dezbrăca după. Abia apoi l-am împușcat. Rhyme se gândi că luase în considerare că Magicianul ar putea să se folosească de stație sau de pistol, dar nu luase în calcul și că se putea folosi cu ușurință de uniformă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu ușurință lângă ieșirea de incendiu și săltându-se peste balustrada protectoare. Urcă apoi cu repeziciune două scări și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma și teaca șperaclului pe pervazul ferestrei, își dezbrăcă printr-o singură mișcare uniforma de hamal, scoțând la iveală un costum gri simplu, cămașă albă și cravată. Își puse arma la brâu și folosi din nou șperaclul pentru a deschide fereastră și a pătrunde în clădire. Se opri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
distrage atenția? Asta e tot ce au însemnat pentru tine. Weir o înfruntă cu privirea, indiferent. Apoi privi în jurul lui și râse. - Chiar credeți că mă puteți ține în închisoare? Aveți habar că, pentru o provocare, Harry Houdini a fost dezbrăcat la piele și aruncat în temnița condamnaților la moarte din Washington D.C.? A evadat din celulă atât de repede, încât a avut timp să deschidă ușile tuturor celorlalte celule și să îi schimbe pe condamnați dintr-o celulă în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de cafea și m-am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre fundul minții revelația extraordinară pe care o avusesem la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe raft și să-i fi dus în dormitor, exista o singură explicație: că îi purtasem peste noapte. Ben încă mai era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se făcuse turtă și ne-am apucat să povestim și normal că io beam doar un pic de apă și doar io și Crystal eram treze. Așa că l-am dus pe Warren înapoi acasă c-un taxi - și l-am dezbrăcat și din astea. Și - doar nu vrei să știi toate astea, Charlie, nu? S-a-ntâmplat oricum. Naiba știe cum, da’ s-a-ntâmplat. Și la spital au zis că nu-i neobișnuit, să știi. Fiindcă sistemu’ meu abia-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și nu așa de posesiv și hotărât să se așeze la casa lui cu o fată mai serioasă decât flușturaticele pe care le cunoscuse el în tinerețe? Totul părea foarte îndepărtat. Înainte ca ea să-și dea seama, el o dezbrăcă de șort până la genunchi și o trase mai aproape. Brațele lui erau imense, se umflau pur și simplu sub bărbia ei, apăsându-i din neatenție gâtul. Pieptul lui emana căldură ca un furnal, iar părul de pe coapse se simțea aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea, cine știe ce s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și a fost o surpriză binevenită. Adriana tocmai se dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când, de pe stinghia lui de lângă toaletă, Otis a strigat “Graso!” Instantaneu Adriana și-a ațintit privirea în oglindă să se asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-o dulce nepăsare în ciuda faptului că erau dezbrăcați. Vrei să comandăm micul dejun în cameră? Am un cont de cheltuieli. El s-a prefăcut îngrozit și a mustrat-o arătând cu degetul. — Hotelul Dan este bun pentru multe lucruri...covoare, perne, o piscină frumoasă, da? Dar e mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nicio felicitare de ziua ei de naștere și niciun pachet în fața ușii. Nimic. Își zise că, totuși, mai este o zi, că dacă n-a primit nimic de la ceilalți, cu siguranță va primi de la maică-sa sau de la Izzie. Se dezbrăcă în holul de la intrare, aruncând hainele într-un maldăr lângă dulap, și se duse glonț la baie. Chiar când apa caldă îi uda tot părul, auzi că sună telefonul mobil. După aceea a început să sune telefonul fix, apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Basie Îi explorau buzunarele. Ceasul alunecă de la Încheietura mîinii și dispăru În Întunericul de apă de colonie și pudră de față de sub pătură. Totuși, manierele blînde ale lui Basie, ca și acelea ale servitorilor care Îl Îmbrăcaseră și Îl dezbrăcaseră cîndva, erau ciudat de liniștitoare. Marinarul Îi pipăi toate oasele din trup, de parcă ar fi căutat ceva prețios. Prin ușa deschisă, Jim văzu o barcă zburătoare gata să se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jumătate de cap. Ultima dată cînd vorbise cu Jim fusese Înainte de masa de seară, cînd se asigurase ca Jim să primească Întreaga rație a deținuților de la paznicul japonez. Cu un enorm efort de voință, Îi spusese lui Jim să se dezbrace și Îi spălase hainele În troaca cu apă a porcilor, folosind o bucată de săpun parfumat pe care o Împrumutase de la doamna Hug. Basie ședea pe podea, lîngă el, iar cei doi băieți englezi dormeau cu capetele În poala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la picioarele lor erau acoperite de var. Jim ridică o bucată de ceramică cenușie. Nici unui paznic japonez nu-i păsa dacă lucrau la pistă, dar Basie ținea deja În mîini o piatră de pavaj. Jim porni În urma unui soldat chinez dezbrăcat spre pistă. Urcă panta și străbătu terenul accidentat. Chinezii Își aruncară jos coșurile și se Întoarseră la basculantă. Jim lăsă bucata de ceramică În tranșeea puțin adîncă, plină cu pietre și cărămizi sparte, care traversa cîmpul și se pierdea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a Încercat, În repetate rînduri, să i-o Încalce, mutînd cuiele și sfoara pe care atîrnau așternuturile. Jim se apărase, mai Întîi Îndoind cuiele pînă cînd, spre groaza familiei Vincent, Întreaga structură se prăbuși Într-o noapte, În timp ce ei se dezbrăcau, iar apoi Însemnînd zidul cu o riglă și un creion. Familia Vincent reacționase imediat, suprapunînd propriul sistem de semne. Jim trecu ușor peste toate astea. Dintr-un motiv sau altul, tot o plăcea pe doamna Vincent, o blondă drăguță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întorcea pe spate. Un civil eurasiatic, În cămașă albă, mergea În spatele japonezului, gata să-i ajute pe cei cărora li se ordona să se alăture marșului, ca un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Danga, pe urmă este muzică populară, dansuri și momente vesele cu Vasile Tomazian. Din cauza canadienei pierdute nu te mai duci la Teatrul de vară. Se produce un mare scandal. Domnișoara Any spune că tu ești vinovat, că de ce te-ai dezbrăcat de canadiană și ai pus-o pe bara din spate, că nu mureai de cald cinci stații chiar dacă a fost aglomerație, mama ta spune că domnișoara Any este vinovată deoarece tu ești copil și canadiana a costat o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu s-a pârlit bine. Prin urechi, pe la ochi și pe la marginea gurii. Îl bărbieresc bine cu niște cuțite și o scândură. Îl spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zile, cuibul În care a așezat-o el rămâne gol. „Doamne iartă și ferește, tu, Ană! Ba, Onică, tu așa să faci, pe seară te duci În casa din față după ce doarme Văsălică”, dar copilul nu doarme și Onica se dezbracă În pielea goală, Înconjură casa de trei ori și se duce În fața oglinzii și se uită. „Ană, dragă, am văzut un copârșău” și plânge Onica. „Tu, n-am să-l mai văd niciodată!” și nu-l mai vede Onica pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
răspunzi Înmărmurit În fața unei astfel de Întrebări. E posibil. Vă pot ajuta cu ceva? Mă puteți ajuta, Îți spune misteriosul personaj. Vreți să vă scoateți puțin cămașa? Vreau să vă privesc spatele. Te supui, fără să crâcnești, rămâi În fața lui dezbrăcat până la brâu și el te examinează atent. ─ Am venit să vă aduc asta, și scoate un fel de ștampilă metalică rotundă În centrul căreia se află inscripționată litera c. © ca la copyright. Știți, spune În continuare, urma nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]