24,608 matches
-
pot desprinde. Deși știu că el nu poate avea nicio finalitate. Împlinire ar putea să aibă, dar finalitate nu. Tocmai de-aceea poate fi oprit oricând și oricând s-ar opri este la fel de prost. În fiecare zi mă trezesc de dimineață, după o noapte agitată și înjumătățită, și-mi propun să mă opresc din joc, din jocul în care nu câștigă nimeni. Realizez că mi se întâmplă, în fapt, ceva extraordinar, ceva ce nu e al meu sau nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dintre toate relațiile pe care le-am avut, mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, niciuna nu a atins intensitatea și împlinirea pe care mi-a adus-o prezența Pulcheriei. În fapt, viața mea e foarte simplă. De când mă scol de dimineață, mă gândesc la Pulcheria. Obsesia mea este dacă voi nimeri sau nu în trenul cu care ea merge la serviciu. Ea mă așteaptă de obicei într-un anumit loc, căci se urcă cu o stație înaintea mea, unde-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau nu în trenul cu care ea merge la serviciu. Ea mă așteaptă de obicei într-un anumit loc, căci se urcă cu o stație înaintea mea, unde-și va freca trupul splendid de al meu, atât cât aglomerația din dimineața respectivă ne va permite. Și, dacă ea nu este în tren, continui să mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era necesar să le explice cine este și de unde vine, sau cel puțin aici el nu mai simțea nevoia s-o facă. Obosit de pribegia unei vieți, s-a întors în casa părintească, ca să trăiască, să-și savureze cafeaua de dimineață pe prispa pe care odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă întrebam dacă voi putea vreodată să scap de el. Dacă mă voi putea referi vreodată în mod natural la "eul" meu și nu la El, cel disociat, distant, fățarnic, arogant, ironic și disprețuitor. Dacă mă voi trezi într-o dimineață deodată singur, fără gânduri, fără suferințe, fără turmentări inutile, să mă pot apuca să fac ceva și să duc acel lucru până la capăt, fără întreruperi, fără a fi mereu interpelat de aceleași întrebări, gânduri, obsesii, îndoieli. Oare și după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu atâta convingere și solicitudine, încât ai fi putut să crezi că se pregătea să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața omului cu banderolă și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțelege despre ce e vorba. Cum eu rămân puțin în urmă, ca de obicei, paznicul îmi întinde un creion ascuțit la ambele capete. De ce mi-l dai mie? îl întreb cu gândul la careul cu care m-am întâlnit de dimineață, pe care mi-l imaginez sub șenilele treierătoarei de nisip. Să scrii! Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înainte în hohote de râs. S-a făcut târziu și mâine trebuie să mă prezint la răsărit, că mă așteaptă omul cu banderolă roșie. Altă cascadă de râsete urmează... Visul. Din nou creionul. Dezîntristarea mamei Adorm instantaneu. Mă visez spre dimineață hăituită de măgar, ce nu mă slăbește din ochi cu privirea elevului din clasa a șasea, care, la rându-i, e urmărit de omul cu banderolă, ce încearcă să-l prindă cu lasoul. Măgarul se împiedică și cade îngenunchind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în buzunar. Mă așez pe terasă la masă și scriu pe caietul de matematică, singurul pe care l-am luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață? Ești în vacanță! Spală-te pe dinți și vino la masă! Și mă apasă cu pieptul ei pietros și voluminos pe spate, în timp ce-mi aplică un sărut zemos pe frunte. Scriu tot ce-mi trece prin minte! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu Jorge. A. Jorge, un tânăr ce locuiește chiar în Ouro Prieto și poate fi văzut regulat la slujbele de duminică. El nu-și poate aminti nimic din incidentul descris mai sus, nu cunoaște circumstanțele în care a părăsit în dimineața cu pricina biserica, după cum nu neagă nicio clipă că el ar fi fost unealta unei astfel de întâmplări. În plus, se știe că Jorge este telepatic și somnambulic încă din copilărie. În prezența lui nu e nevoie să vorbești, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prevenitor cu ea. Mai ales acum, în condiția ei, de ce-ar fi altfel? Nu vede niciun motiv ca s-o refuze. Nu trebuie să se teamă că o va refuza. Muntele vrăjit. Disertația lui Krokowski S-a sculat de dimineață cu dorința lăuntrică de-a reciti Muntele vrăjit de Thomas Mann. S-a dus calată spre raftul unde se odihnea cartea, nevizitată de nimeni de câteva decenii. De fapt, nu e tocmai adevărat, i-au căzut ochii peste ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mersul ei agil, zvelt, de odinioară, se alterase, avea senzația că bate pasul pe loc. Poate era doar o iluzie determinată de starea de oboseală și lipsa de energie. S-a hotărât să facă gimnastică și câteva exerciții yoga de dimineață, așa cum i-a sugerat Damiel. Atâta vreme cât mai putea încă să le facă, nu-i produceau rău, cel mult o epuizau, dar asta o va face să doarmă mai bine. Omul din vis La capătul unui drum galben ce începea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nouă în care tocmai a poposit. A vizitat plajele din Rio de Janeiro, a urcat cu mocănița pe Corcovado, ca să poată privi Cristul impunător, făcător de minuni, înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru a-i asigura numărul zilnic de pase somnambulice, în care se presupunea că virtuțile lui curative funcționează pe deplin. Jorge doarme ca un pașă într-o grădină a deliciilor, într-un baldachin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi îndestulătoare sau nu, nu putem ști, căci este mereu ceva care ne precipită visele și ne întoarce în ceea ce numim viață. Aș vrea, ca și altădată Nerval, "să revărs visul în lumea reală". Nu e nimic mai neliniștitor decât diminețile ce se sparg în deplina uitare și efasare a viselor de peste noapte, pe care le împingem conștiincios către acele zone adânci și obscure ale conștiinței și le ascundem de teama recunoașterii semnelor din viețile trăite peste noapte. Aparent, îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de Aici, iar Mioara noastră primi vizita dublurii ei, libertina de Dincolo. Astfel că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu numai inobservabile, dar au consistența unui vis uitat la fel de repede odată cu invazia brutală a dimineții). Și exploziei de sunete ale gureșelor din clanul păsăresc. Dornice de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e ceva, altceva. Oamenii în oameni, invers. Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cosmote, farmacie, bancă, schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit cu toate echipajele spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la timpul potrivit. Mă preocupa înaintele. Cine eram eu? Nimeni nu ar putea răspunde la întrebarea aceasta prea vagă. Chiar punându-mi-o în modul cel mai direct, tot nu găseam nimic. De exemplu, mă întrebai ce plănuisem pentru această dimineață de sâmbătă: cum mi-aș fi petrecut timpul dacă un scandinav n-ar fi venit să moară în salonul meu? Eram incapabil să spun, nici să am o amintire care să-mi sugereze vreo pistă. În general, ce făceam sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mănânci în bucătăria altcuiva. În frigiderul american, era cu ce să hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu mâncase cu siguranță și el așa ceva la ultimul său mic dejun. În vreme ce devoram, auzii deschizându-se ușa de la intrare. Nici măcar nu-mi trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
putea să fie firească. Recapitulai: în ajun, fusesem la o cină în cursul căreia un invitat îmi indicase calea de urmat în cazul în care cineva ar avea bizara idee de a veni să moară la mine acasă. Chiar în dimineața asta, un necunoscut a venit la mine ca să moară. Desigur, imobilul meu avea interfon, care la Paris nu e prea frecvent; s-ar fi putut ca Olaf să sune la un alt etaj. Sunase la mine, ca și cum pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]