KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

drăguți, zice el În momentul În care liftul se repune În mișcare. O echipă foarte prietenoasă și muncitoare. Așa sunt tot timpul ? — Absolut ! spun imediat. Ne place foarte mult să colaborăm, Într-o echipă sinergică... Îhm... operațională și... Îmi screm disperată creierii să găsesc un cuvânt din ăla lung și impresionant, când fac greșeala să mă uit În ochii lui. Știe că bag din top, nu ? O, Doamne. Ce rost mai are ? — OK. Mă rezem de peretele liftului. În viața reală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privire surprinsă. E o... veste foarte bună. Când ați luat hotărârea asta ? — Acum câteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune Lissy. Chiar și mai tare. Ochii Îi cad brusc pe Jemima, care se află Încă lângă scaun și Încearcă să apuce geanta. O, Doamne ! Nu poți nici măcar să-ți iei geanta ? — Ba pot ! spune Jemima, făcând un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vârful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
o privește Îngrozit. Mi s-a prins ! Mi s-a prins idioțenia asta de ceas. S-a prins de puloverul tău. Încearcă să și-o extragă. Fuck ! Nu pot să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să spun că... ultima dată când ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mânioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mânioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă privește. — Toate bune și frumoase ? — E o mică problemă, spun și râd relaxată. Undeva pe aici se află un club secret, dar nu-mi amintesc deloc unde anume. — Nu face nimic, spune Jack amabil. Se mai Întâmplă. Formez iar disperată numărul de acasă, dar e ocupat. O sun iute pe Lissy pe mobil, dar Îl are Închis. O, fuck. Nu putem să stăm aici În stradă toată noaptea. — Emma, spune Jack prudent. Nu vrei să fac o rezervare la... — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins ca o ventuză de umăr. Mă Împinge ușor spre un cort, unde câteva femei Între două vârste stau În picioare lângă un stativ plin cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sunt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe neașteptate ? Ridic privirea spre el, disperată, și pe chipul lui citesc un licăr de Înțelegere. — Îi transmit, zice. Și cu asta basta. ȘAPTESPREZECE Am citit odată un articol cu titlul „Cum să faci lucrurile să meargă În direcția În care vrei tu“, În care scria că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
revin În suflet și le retrăiesc din nou cu o forță care crește cu fiecare clipă și, brusc, presiunea e de nesuportat. — Ba da, ai știut ! mă trezesc strigând. Ai știut exact ce faci ! Știai foarte bine cât sunt de disperată ! Din prima zi când ai venit În familia noastră, ai făcut tot posibilul să mă calci În picioare. Nu e zi În care să ne Întâlnim și să nu-ți bați joc de mine și de cariera mea. Tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să rămână altcineva ? — Eu una, În nici un caz ! sare Artemis instantaneu. Serios acum, Emma, de ce ești așa egoistă ? Pe tine oricum nu te interesează ce spune. — Ba da, mă interesează ! — Ba nu. Își dă ochii peste cap. — Ba da, spun disperată. E... și șeful meu ! — Da, dar... spune Artemis cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A fost un vis, OK ? Îngaim disperată, În clipa În care toți cască ochii la mine. Nu o fantezie. E cu totul altceva ! Îmi vine să mă arunc asupra televizorului. Să-l acopăr cu brațele. Să-l opresc să mai vorbească. Dar n-ar avea nici un rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Că am să intru la el În birou și-am să-i plâng pe umăr „Nenorocitul ăla de Jack Harper s-a folosit de mine“ ? N-am să fac asta decât În cazul În care am să fiu foarte, foarte disperată. — Nu, zic, și simt că mă furnică fața. Mersi, dar sunt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un ton mai profesional. Ieri am presupus că motivul pentru care ai plecat mai devreme de la serviciu a fost că te-ai hotărât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Între ei priviri de control și o văd pe mama că spune ceva pe mutește. În clipa În care mă vede că mă uit la ea, se oprește și ia o gură de cafea. — Hai să... Începem o discuție ! zic disperată. Deci, mamă. — Da ? spune ea cu speranță. În minte am un blanc total. Nu mă pot gândi la absolut nimic. Nu mă pot gândi decât la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ții nu știu ce discurs kilometric În fața a tone de oameni, gândindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gândi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cât se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu i-am zis nimic. Jack nu răspunde. Mă privește lung, apoi pleacă mai departe, cu pași mari. — Jemima l-a chemat pe tipul ăla, nu eu ! strig disperată, fugind după el. Am făcut tot posibilul s-o opresc... Jack, mă cunoști foarte bine ! Știi că nu ți-aș face niciodată una ca asta. Da, i-am spus Jemimei că ai fost În Scoția. Eram la pământ, eram mânioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gât și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plâns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițând În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințând scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blând. Știu. Iar acum nu mai am ce face, lacrimile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile în bucătărie ca un copil, parcă faptul ar fi fost gata împlinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

A acceptat‑o. — Și a mers? mă întreabă ea, holbându‑se la mine cu înfrigurare. — Îhm... nu. Maud și cu el... s‑au certat. — Zău? Femeia își duce mâna la gură. S‑au certat? De ce? — Ei, știți cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
schimonosit. Păi...o să‑l vedem foarte curând, nu? Fir‑ar al naibii! La ora douăsprezece, Luke tot n‑a ajuns și simt că o iau razna. E un adevărat coșmar. Unde e? Zăbovesc prin fața bisericii până în ultima clipă, sunându‑l disperată, sperând în ciuda lipsei de speranță că am să‑l văd alergând spre mine. Însă domnișoarele de onoare au ajuns și a parcat încă un Rolls Royce, și nici urmă de Luke. În clipa în care văd portiera deschizându‑se și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
doar că inima îți funcționează. Ceea ce e perfect. Atâta timp cât nu... Iar se ridică. O, Doamne. Și merge mai repede. Și mai repede. Nu pot face asta. Sunt roșie la față. Am un junghi în piept. Gâfâi nebunește și mă apuc disperată de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Aia cu inimoara de cristale. Cosmeticiana pare îngrijorată. — Doamna Sherman e una dintre cele mai fidele cliente ale noastre. Și ea a cerut în mod expres epilat din cap până‑n picioare pentru dumneavoastră. — Dar n‑o să știe niciodată! zic disperată. N‑are de unde să afle. Doar n‑o să mă verifice, ce Dumnezeu! N‑o să‑l întrebe pe fiul ei dacă prietena lui îi are inițialele tatuate pe... (Nu sunt în stare să zic „pubis“). Ce naiba! Sau mă‑nșel? Mă opresc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de serviciu - e Suze, și pare cam surescitată. — Bex, sună‑mă, te rog. Imediat ce primești mesajul meu. E foarte urgent. Pa. Vocea mă întreabă dacă vreau să‑mi ascult și celelalte mesaje și, o clipă, ezit. Dar Suze părea foarte disperată și îmi amintesc cu un ușor sentiment de vinovăție că m‑a sunat și azi‑noapte. Formez numărul și, spre surpriza mea, intră direct robotul. — Bună! Eu sunt! zic imediat ce vocea lui Suze termină de vorbit. Păi, văd că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]