3,782 matches
-
Abu Gosh, vorbind ivrit, sunt, ca și surorile de la Notre-Dame-de-Sion, cei mai atașați cauzei Israelului. Fostul stareț Jean-Baptiste Gourion a primit chiar, în Knesset, premiul Prieteniei iudeo-creștine. În cadrul serviciilor culturale ale armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune să prezinte dogma creștină recruților israelieni. Fratele Olivier primește așadar în grădină câte un grup de soldați mai mult sau mai puțin puși pe glume și cu care el încearcă să închege o conversație. "Zece sau cincisprezece mii de soldați pe an, îmi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
laice au putut merge să semene spiritul critic în Levant și în alte locuri, cu ajutorul discret și eficace al francmasonilor care-i expulzaseră. În supraviețuirea unui anume pitoresc colonial de modă veche putem vedea așadar, și semnul libertăților luate față de dogmă. Personal, aceasta mă încântă, ca de altfel toate ilogismele purtătoare de viață. Oricât de înclinat aș fi și aș rămâne spre laicitate, nu văd inconvenientul care ar rezulta din aceea că Școala Biblică și Arheologică Franceză, prima instituție de acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
despre creștini care au devenit evrei, iar alții musulmani (cazul evreului convertit la islam e practic inexistent). Fiecare variantă a Tatălui etern are povestea și farmecul său, un electromagnetism propriu cutărui sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor reguli fără obligația de a crede, solidaritatea în momente de pericol, o vechime fără egal. Printre seducțiile islamului: simplitatea doctrinală și convertirea fulgerătoare (n-ai de pronunțat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Isus îi îndeamnă pe adepții săi să rupă cu familia lor, cu Templul, cu prietenii și chiar cu poporul lor. El sare peste îngrăditura circumciziei și a regulilor casher. Dar discipolii lui vor înălța curând alte ziduri făcute din ritualuri, dogme și sacramente. "Unica Biserică a lui Hristos", mai repetă și acum papa, ridicând ziduri de apărare în jurul crezului său. Iudaismul s-a născut prin decapitarea zeilor cananeeni. Isus a devenit Hristos ocărându-i pe farisei, iar prințul Gautama, Buddha, veștejindu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se plictisească. Orice impuls al vieții poartă în sânul lui și o pulsiune a morții. Orice reuniune, o zâzanie. René Guénon, Aldons Huxley și alții ne încântă periodic cu grânele fără neghină, cu pământurile fără frontiere și cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas să doarmă cuminte între coperțile cărților. Ele nu ne țin nici de frig, nici de cald. Tot așa cum în fiecare om civilizat zace un barbar, adevărul adevărat este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rezultate prin urmare, pentru îmbunătățirea judecății, deci și a sufletului, ni le dă o intervenție blândă și delicată. Nu trebuie să bruscăm pe cei care întârzie la apelul nostru. Nici nu trebuie să procedăm față de ei prin afirmații, formule și dogme. Ar fi să contrazicem brutal însuși spiritul instituției noastre. Ci să-i călăuzim prudent în calea Adevărului cătră Dreptate, Iubire și Frumos. Francmasoneria declară de la început adepților săi că nu pretinde a fi descoperit adevărul. Nu enunță dogme; nu face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
formule și dogme. Ar fi să contrazicem brutal însuși spiritul instituției noastre. Ci să-i călăuzim prudent în calea Adevărului cătră Dreptate, Iubire și Frumos. Francmasoneria declară de la început adepților săi că nu pretinde a fi descoperit adevărul. Nu enunță dogme; nu face afirmații cu caracter definitiv. Tinde numai să te pună pe calea adevărului; să facă adică din discipol un om în stare de a se călăuzi el însuși, de a-și realiza propria personalitate în cele mai fericite condițiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni liberi, caractere. Cine pretinde că ea ar fi guvernată de superiori necunoscuți, sau că ar trebui să fie o coterie putând fi pusă în slujba unor interese trecătoare sau personale, sau i-ar impune un spirit de turmă supusă dogmelor papalităților infailibile acela este un dușman al Masoneriei. Obligațiile noastre sunt luate cătră instituție nu cătră oameni; sunt obligații liber acceptate; de aceea au un caracter sacru. Opera aceasta de organizare constituția este de față. Ea poate fi cercetată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării la limitele României Mari. Am decis atunci să copiez pentru documentarul personal întregul prim număr al revistei "Glasul" Era un adevărat eveniment ca sub puterea sovietică să se spargă dogma absurdă de tip stalinist de a interzice unei populații, denumită Republica unională sovietică Moldova, era o redeșteptare a sentimentelor nobile de patriotism ale unui număr de intelectuali care s-au folosit de ideile lui Mihail Gorbaciov glasnosti și perestroica pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie "perfecțiunea" (dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în derizoriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
solul regal scria: „În această țară locuiesc împreună, sub cârmuirea voievodului, diferite secte și religii și neamuri, ca de pildă, ruteni, poloni, sârbi, armeni, bulgari și tătari și, în sfârșit, mulți sași din Transilvania, fără ca din cauza deosebirilor de rituri și dogme să se certe între ei”. Printre cetățile și orașele vizitate de G. Reicherstorffer, amintim: Suceava, Hotin, Neamț, cetatea Iași (Bahloÿazwar - lb. maghiară: Cetatea Iașilor pe Bahlui), Vaslui (Wazlo), Soroca, Orhei, apoi Târgul Huși (lat. Hwztwarus, ung. Hustváros), Trotuș, Bârlad (Barlat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot laconismul, poezia lui Crama nu este însă de simple notații, cum ar putea să-i pară cititorului grăbit, ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
putea să-i pară cititorului grăbit, ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nici nu o consideră a fi atât de organic marcantă încât să justifice eticheta de poet religios, pe care se ambiționează unii a i-o pune: "Eminescu avea mai degrabă un fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adevăr, temeiul real de a trece imensa bibliotecă de opere romantice în rândul produselor clinice ale unor alienați mintali? Mă tem că dr. C. Vlad exagerează mult prea mult, că în acest caz, se află în afara cauzei artistice, prizonier al dogmelor medicale și nimic mai mult. Dar să revenim la foaia de observație a bolnavului Eminescu, după normativul simptomatic al maladiei numită schizofrenie, desfășurat pe puncte. Mai întâi, pacientul ("Eminescu e un pacient al națiunii întregi"), în general, suferă de "o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai stat puțin la gând, însă la urmă a fost și el aruncat la coș. Dar atâta ne influențează opiniunele acreditate, hotărârile pronunțate de marele public cu drept sau cu nedrept, încât, fără nici un examen, ne supunem lor întocmai ca dogmelor unei religiuni. Astfel, la numele lui Homer, pus înainte de Caraiani, toți au strigat: Ei, da! Pe acesta îl primim; deși dintre toți junimiștii trei pătrimi desigur nu cunoșteau Iliada și Odiseea și deși nici astăzi nu este dovedit că Homer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa cum sînt cercetate fenomenele lumii fizice, ca realități exterioare omului. În concepția lui Durkheim, obiectul sociologiei îl constituie faptul social; acesta este considerat ca lucru, exterior indivizilor și exercitînd asupra lor o influență constrîngătoare (de exemplu, normele juridice și morale, dogmele și riturile religioase, obiceiurile, regulile de comportare, limbajul, sistemele economice, sistemul de educație etc.). Faptul social se recunoaște după puterea de constrîngere pe care o exercită asupra oamenilor (cei ce încearcă să i se împotrivească întîmpină rezistență, iar dacă s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
discursul său de acceptare. Din acel moment, până la perturbările din 1989, dominația politică a lui Deng a decurs în mare parte fără probleme. Ar fi greșit să privim abordarea politică și economică a lui Deng doar ca o repudiere a dogmei maoiste. De fapt, Deng, deși poseda din plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare, nu mai mult un susținător al drumului capitalist decât vizionarul politic sugerat de unii. Epoca
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
lui Dumnezeu pe pămînt și răspundeau în fața Lui de bunăstarea supușilor lor. Pe vremea împăraților, chestiunile religioase erau de competența patriarhului și a Sfîntului Sinod; patriarhul era cea mai înaltă oficialitate din stat după împărat. Cînd apăreau dispute legate de dogmă, împăratul convoca un conciliu alcătuit din reprezentanții celor cinci patriarhi de la Constantinopol, Antiohia, Ierusalim, Alexandria și, înainte de schismă, de la Roma pe care adesea îl prezida chiar el. După cucerire, odată cu înlăturarea împăratului și a oficialilor lui, o parte foarte mare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tinere, frumoase și inteligente, pe urma cărora te alegi cu deprimarea stoică de a ști să te desparți sau să renunți la tot ce-i mai plăcut pe lume; la care aș adăuga stăruința mea continuă de a neglija orice dogme din afară și a urma, În schimb, lecțiile naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli, de a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știam... Știam că atunci cînd marele spirit care ne ghidează viața va despica omenirea În două jumătăți antagoniste, eu voi fi de partea oamenilor. Știu asta, văd scris pe cerul nopții că eu, ipocrit eclectic al doctrinei și psihanalist al dogmei, urlînd ca un posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să livreze o operă inclasabilă: nici documentar, nici teatru filmat. Viața, pur și simplu, sau o ilustrare perfectă a unui manifest exotic și revoltat numit "Dogma 95"? Un exercițiu estetic apropiat de perfecțiune, în ciuda aparentei sale lejerități? Este poate inutil să adaug că pot înțelege mai bine acest lucru aici, la Geneva, trăind în inima uneia dintre cele mai bogate societăți din Europa. Am călătorit pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sa energie creatoare.“ („Președintele Nicolae Ceaușescu. Vocația păcii și a construcției pașnice“, Tribuna României, 15 ianuarie 1987) GHEORGHE Ion „[Ă] A slăvit garoafa roșie și steagul roșu Beniuc! A cântat culorile patriei, câteșitrele, Mihai Beniuc. Și mai lăsați-o cu dogmele opțiunii zicând: ori cu Blaga, ori cu Beniuc. Mulțimi învolburate văzurăm, evenimente, clase sociale răscolite fără Beniuc - Încât nu le-ai fi priceput cum trebuie nici de-aproape, nici dinăuntru, fără Beniuc, Ci văzurăm bărbații purtând la butoniere garoafe roșii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]