3,849 matches
-
sufletul spectatorilor. "Înainte de 1990 scrie Manuela Cernat pentru spectatorii fostului lagăr sovietic, filmele lui Tarkovski erau superbul simbol al rezistenței spirituale împotriva opresiunii ideologice. Rubliov, Oglinda, Călăuza încifrau, în imagini de o vrăjită frumusețe, taina lumii și triumful credinței asupra dogmei atee. Personajele lor mesianice întrețineau speranța în triumful duhovniciei și al împărăției lui Hristos"42. Iată ce face diferența între un film comercial și unul care îți poate clădi un autentic imaginar sacru. c. Mesajul creștin-ortodox transmis prin mijloace moderne
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit fanatice, nu s-au mai mulțumit să-și combată adversarii; au preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
slugile și robii lui). L-a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și-atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fluierul să fie puse peste/lângă el. În schimb, în seria de variante pe care le comentăm acum (majoritatea moldo- venești) oierul cere să fie îngropat, iar gluga/fluierul să fie atârnate în copac (paltin). Este posibil ca, sub presiunea dogmei și menta- lității creștine, versul de tipul „Pe mine pământ nu puneți” - care a supraviețuit în mod miraculos în colindele transilvănene - să fi dispărut cu timpul din variantele moldovenești, ca fiind de neînțeles sau chiar inacceptabil. Astfel, probabil că locul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
basarabene, a fost o eroare și o nedreptate. Românii aveau atunci o singură mângâiere, aceea că premierul englez se numea Disraeli și că erea evreu. Toate glasurile independente din Europa au vestejit opera acestui congres în care s-a consacrat dogma jafului, nedreptății și a imoralității. Țările mici au fost jertfite fără nici un scrupul, țările mari precum Rusia, Anglia și Austria ieșeau din congres cu prada în gură: Rusia cu Basarabia, Anglia cu insula Cipru și Austria cu Bosnia și Herțegovina
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu aduce o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea dominantă a Statului român. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie streină, păstrându-și însă unitatea cu biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor. Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale bisericii ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conform unei legi speciale. Mitropoliții și episcopii eparhioți ai bisericii ortodoxe române sunt aleși după modul ce se determină prin o lege
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie "perfecțiunea" (dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în derizoriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de viață mai bune. Succesul nu este însă asigurat, depinzând de energia creatoare a participanților. Când o societate deschisă nu creează sentimentul bunăstării și al progresului, cei care nu reușesc să-și găsească un scop pot fi atrași de o dogmă ce le oferă un set de valori prestabilite și un loc sigur în univers. Gândirea dogmatică constă în stabilirea supremației unei doctrine despre care se crede că vine din afara individului. Sursa poate fi o tradiție sau o ideologie care câștigă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care fac ideologia mai puțin convingătoare. Rezultatul este că se face mai mult apel la forță până când, în cel mai rău caz, sistemul se va baza pe constrângere, iar ideologia sa va pierde contactul cu realitatea. Pe măsură ce constrângerile necesare impunerii dogmei sporesc, nevoile unei minți analitice nu mai sunt satisfăcute. Când hegemonia dogmei va fi distrusă în cele din urmă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Se deschid noi perspective largi, abundența posibilităților generând speranță, entuziasm și o activitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mult apel la forță până când, în cel mai rău caz, sistemul se va baza pe constrângere, iar ideologia sa va pierde contactul cu realitatea. Pe măsură ce constrângerile necesare impunerii dogmei sporesc, nevoile unei minți analitice nu mai sunt satisfăcute. Când hegemonia dogmei va fi distrusă în cele din urmă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Se deschid noi perspective largi, abundența posibilităților generând speranță, entuziasm și o activitate intelectuală impresionantă. Societatea deschisă și cea închisă se prezintă ca alternative. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și de cercetare. Ne-am organizat cu atenție activitățile în așa fel încât programele considerate constructive de către guvern să primească mai multă atenție decât cele privite cu suspiciune de autoritățile responsabile cu ideologia. Ideea era să spargem monopolul partidului-stat: falsitatea dogmei partidului ieșea la iveală când apărea o alternativă. Inițiativa a avut succes. Cu un buget de trei milioane de dolari, fundația a oferit o alternativă eficientă Ministerelor Culturii și Educației, care dispuneau de mult mai multe resurse. Fundația a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
discrepanță uriașă între percepțiile dominante și condițiile reale și că ele sunt într-o interacțiune reflexivă. Eram de părere că lipsa schimbării se poate autoconsolida și ea la început, apoi se autodistruge. Să luăm următorul fragment: într-o societate închisă, dogma dominantă este foarte departe de realitate, dar sistemul e viabil atât timp cât există o modalitate de a ajusta dogma atunci când devine mult prea ruptă de realitate. Un regim totalitarist presupune un conducător totalitar. Stalin și-a îndeplinit acest rol cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
părere că lipsa schimbării se poate autoconsolida și ea la început, apoi se autodistruge. Să luăm următorul fragment: într-o societate închisă, dogma dominantă este foarte departe de realitate, dar sistemul e viabil atât timp cât există o modalitate de a ajusta dogma atunci când devine mult prea ruptă de realitate. Un regim totalitarist presupune un conducător totalitar. Stalin și-a îndeplinit acest rol cu entuziasm. El a aplicat dogma, dar a și modificat-o atunci când era necesar. Pe vremea lui, sistemul s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
departe de realitate, dar sistemul e viabil atât timp cât există o modalitate de a ajusta dogma atunci când devine mult prea ruptă de realitate. Un regim totalitarist presupune un conducător totalitar. Stalin și-a îndeplinit acest rol cu entuziasm. El a aplicat dogma, dar a și modificat-o atunci când era necesar. Pe vremea lui, sistemul s-a dezvoltat la maximum, atât la nivel ideologic, cât și teritorial, în așa fel încât sfera sa de influență acoperea majoritatea aspectelor existenței. Până și genetica se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
acestuia. A existat un scurt moment de speranță când Hrușciov a dezvăluit o parte din adevărul despre Stalin în discursul său de dinainte de al XX-lea Congres, dar, în final, hierarhia s-a reafirmat. Aceasta a fost perioada în care dogma era menținută prin metode administrative, fără a fi considerată validă. Atât timp cât fusese un regim totalitarist real la conducere, sistemul s-a bucurat de o oarecare manevrabilitate: linia partidul putea fi schimbată după voia dictatorului, ceilalți fiind înlăturați. Acum flexibilitatea respectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
machina, dar în lipsa lui, cursul istoriei nu poate fi schimbat. O societate deschisă este o formă de organizare socială mai avansată, mai sofisticată decât o societate închisă. O societate închisă presupune doar o singură interpretare a realității, aceea reprezentată de dogma promovată de partidul-stat. într-o societate deschisă, fiecare cetățean trebuie să-și formeze propria imagine despre lume, societatea având nevoie de instituții care să le permită indivizilor cu păreri și interese diferite să conviețuiască în pace. Această sarcină este atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de o voință generală de a respecta criteriul stabilit. Prima cerință este îndeplinită prin vot majoritar conform constituției, iar a doua prin adoptarea democrației ca mod de viață. Diversitatea opiniilor nu este suficientă pentru crearea democrației; dacă facțiuni diferite adoptă dogme opuse, rezultatul nu este democrația, ci războiul civil. Oamenii trebuie să vadă în democrație un ideal, să considere că e mai important ca deciziile să fie luate pe cale constituțională decât să-și dorească impunerea propriului punct de vedere. Această condiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
averii poate oferi propria justificare ca formă de activitate creatoare; abia când trebuie să ne bucurăm de roadele muncii noastre tinde să apară acest blocaj. Cei care nu pot să-și găsească un țel singuri pot fi atrași de o dogmă care le pune la dispoziție un set de valori prestabilit și un loc sigur în univers. O modalitate de a înlătura deficitul de scop este abandonarea societății deschise. Dacă libertatea devine o povară de neîndurat, societatea închisă poate părea o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
văzut, principiile sale au un contact minim cu fenomenele perceptibile. în ciuda întregului efort dedicat rezolvării contradicțiilor interne, modul de gândire dogmatic nu favorizează prea mult dezvoltarea cunoașterii. Nu poate admite observația directă ca dovadă pentru că în cazul unui conflict autoritatea dogmei ar fi subminată. Trebuie să se limiteze la aplicarea doctrinei. Aceasta duce la dispute privind sensul cuvintelor, mai ales cele legate de revelația inițială - discuții sofistice, talmudice, teologice, ideologice, care tind să creeze probleme noi de fiecare dată când rezolvă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
sursă de cunoaștere, o ideologie capătă anumite trăsături care domină indiferent de intenția originară. De vreme ce modul de gândire critic este mai puternic decât cel tradițional, este mai probabil ca ideologiile dezvoltate de primul tip de gândire să devină baza unei dogme decât tradiția însăși. Odată stabilite, ideologiile pot îmbrăca o formă tradițională. Dacă limba este suficient de flexibilă pentru a permite utilizarea la figurat a unor afirmații concrete, ea poate determina și procesul invers, personificând ideile abstracte. Dumnezeu din Vechiul Testament constituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
din Vechiul Testament constituie un exemplu în acest sens, iar studiul lui Frazer Creanga de aur oferă multe alte ilustrări. Putem constata în practică faptul că tradiția încorporează multe produse ale gândirii critice transpuse în termeni concreți. Principala cerință a unei dogme este să fie atotcuprinzătoare, oferind un reper față de care orice gând sau act poate fi măsurat. Dacă nu am putea evalua totul în raport cu acesta, ar trebui să căutăm alte metode de a distinge între bine și rău; o astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care orice gând sau act poate fi măsurat. Dacă nu am putea evalua totul în raport cu acesta, ar trebui să căutăm alte metode de a distinge între bine și rău; o astfel de căutare care ar distruge gândirea dogmatică. Chiar dacă validitatea dogmei nu e atacată direct, simplul fapt că aplicarea altor criterii poate conduce la rezultate divergente ar tinde să-i submineze autoritatea. Pentru ca o doctrină să-și îndeplinească funcția de izvor al cunoașterii, supremația sa trebuie afirmată în toate domeniile. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
războaie, să lansăm rachete, fiecare în felul lui. Dar, atunci când o idee sau o acțiune contrazice o doctrină, aceasta din urmă trebuie să aibă prioritate. Astfel, arii tot mai largi de activitate pot intra sub controlul său. Cealaltă trăsătură a dogmei este rigiditatea. Modul de gândire tradițional este extrem de flexibil. Cum tradiția este eternă, orice schimbare este imediat acceptată nu doar în prezent, ci ca fiind ceva care a existat din cele mai vechi timpuri. Nu putem spune același lucru și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
despre modul de gândire dogmatic. Doctrinele sale oferă un reper în funcție de care să judecăm ideile și acțiunile. Prin urmare, ele sunt mereu fixe și nici o încălcare a lor nu justifică schimbarea. Dacă apare o deviere de la normă, trebuie corectată imediat. Dogma însăși trebuie să rămână intactă. Dacă avem în vedere capacitatea noastră inerent imperfectă de înțelegere, este evident că inovațiile pot contrazice în moduri neprevăzute doctrinele stabilite. Orice schimbare reprezintă un potențial pericol. Pentru a-l minimaliza, modul de gândire dogmatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]