6,536 matches
-
PCF participă la guvernarea de uniune, în care dispune de mai multe portofolii, și duce „bătălia producției”. în același timp, își avansează pionii: îl împinge pe de Gaulle la demisie în ianuarie 1946, infiltrează statul și caută să-și stabilească dominația peste fragmente întregi ale societății mulțumită CGT pe care o controlează și multiplelor sale relee asociative. PCF își atinge atunci apogeul: el numără în 1946 mai bine de 814000 aderenți și devine primul partid al Franței în timpul alegerilor legislative din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
speriat de politica lui Gorbaciov* și, până la urmă, total destabilizat de prăbușirea URSS. Partidul se repliază în bastioanele sale muncitorești, din ce în mai afectate de dezindustrializare, și rurale. în ianuarie 1994, G. Marchais se retrage după 22 ani de dominație, înlocuit fiind de Robert Hue care dă startul unei „mutații” nesigure. Acesta recunoaște o parte din greșelile trecutului, deschide partidul spre exterior, tolerează exprimarea unor divergențe interne, revizuiește pozițiile în privința anumitor subiecte politice și societale, își redefinește strategia. Minoritar, PCF
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin încearcă să asocieze socialismul revoluționar și islamul, pe baza anticolonialismului* și antiimperialismului*. în acest sens se străduiește, între 1918 și 1923, tătarul Mirza Said, cunoscut sub numele de Sultan Galiev, membru al Comisariatului Poporului la Naționalități, care se opune dominației ruse și care propune un stat panturc format din teritorii integrate cândva imperiilor rus și otoman. Pentru Galiev, islamul marchează o identitate, dar rămâne cu toate acestea o religie care, până la urmă, va trebui eradicată. Aceasta este viziunea care se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietici, ale căror carențe, în special informatice și cibernetice, sunt din ce în ce mai camuflate și compensate prin plagierea organizată în Occident, prin intermediul unor puternice rețele de spionaj. Există un alt teritoiu, însă, pe care, pentru comuniști, incapacitatea capitaliștilor de a-și asigura dominația sistemului politic mulțumită superiorității lor tehnice este demonstrată, cel al lumii a treia, unde antiimperialismul*și luptele armate* - guerilleros latino-americani și africani sau combatanți vietnamezi - dovedesc ineficacitatea tehnicii occidentale în a pune stavilă unei mișcări de eliberare națională. De la cicliștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
organizat la New York, în 1940, pentru ca o comunitate savantă să ia în posesie, la rândul său, conceptul. Contribuțiile încrucișate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes, F. Borkenau, în special, vor cântări greu în înțelegerea ulterioară a fenomenului: caracterul inedit al dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de a pune în perspectivă fascismul, nazismul și sovietismul este acceptată în mod firesc, discriminanții ideologici, instituționali și morali ai acestui nou tip de dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o „mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al practicilor comune regimului nazist și celui stalinist permite circumscrierea unei modalități singulare de dominație, care conjugă trei elemente indisociabile. O dominație totală, mai întâi: este pusă în mișcare o întreprindere de captare absolută a puterii, o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în zdrobirea metodică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al practicilor comune regimului nazist și celui stalinist permite circumscrierea unei modalități singulare de dominație, care conjugă trei elemente indisociabile. O dominație totală, mai întâi: este pusă în mișcare o întreprindere de captare absolută a puterii, o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în zdrobirea metodică a Parlamentelor, partidelor, sindicatelor, asociațiilor, naționalităților și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii, o logică de anihilare a oricărui spațiu de autonomie atât publică, precum și privată, care se confirmă în zdrobirea metodică a Parlamentelor, partidelor, sindicatelor, asociațiilor, naționalităților și în reconstituirea unei noi rețele instituționale, controlate în totalitate de agenții puterii. O dominație insațiabilă, mai apoi: „Teroarea, scrie Arendt, este totală atunci când devine independentă de orice opoziție. Domnia ei este suverană atunci când nimeni nu i se mai opune”. Spre deosebire de dictaturile clasice, regimurile totalitare nu încetează să confecționeze noi vinovați, să aloce mijloace considerabile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai opune”. Spre deosebire de dictaturile clasice, regimurile totalitare nu încetează să confecționeze noi vinovați, să aloce mijloace considerabile pentru eliminarea, unul a „raselor inutile”, celălalt a „elementelor dăunătoare societății” sau chiar a „oamenilor trecutului”, întreținând astfel logica exterminatoare a sistemului. O dominație informă, totuși, care derutează formele clasice de comandă și care se recunoaște după două trăsături. Pe de o parte, „principiul Conducătorului”, caracterul inițial, creator, exclusiv al voinței îndrumătorului, singur interpret legitim al intereselor poporului german sau ale celor ale proletariatului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sensul său clasic, „dedublarea sistematică” a structurilor puterii, distincția între „organismele de fațadă”, ce mențin o legătură mai mult sau mai puțin fictivă cu poporul, și „organismele de elită”, ce alcătuiesc anturajul protector al Conducătorului. în final, dacă pentru Arendt dominația totalitară are ca principiu „ideologia” și ca natură „teroarea”, ea are ca motiv ultim „mișcarea”, antrenarea maselor într-un ciclu neîntrerupt de obiective care se presupune că aduc la îndeplinire făgăduințele Naturii sau Istoriei. Concepție energetică despre totalitarism care explică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare subiect de controversă în rândul, cu precădere, al istoricilor care îi admit caracterul operațional. în general, interpretarea lui Arendt este considerată restrictivă, trimițând prea repede în ordinea convenită a regimurilor autoritare situații care și-ar păstra trăsături esențiale ale dominației totalitare. Sunt în mod deosebit vizate, aici, secvența leninistă a revoluției ruse, regimurile comuniste poststaliniste și fascismul italian. Pare, în primul rând, indispensabil să repatriem regimul bolșevic în teritoriul totalitarismului. Teoria partidului revoluționar, elaborată încă din 1902 de către Lenin, conferă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în fața „realizărilor” socialismului, ba chiar i se acordă o anumită autonomie în sfera privată. și totuși nu are loc o „detotalitarizare” semnificativă, ci s-a trecut de la un totalitarism de mare intensitate - care și-a dezvoltat la maximum dorința de dominație totală prin intermediul monopolurilor sale politice, economice și culturale și prin teroare - la un totalitarism de mică intensitate, în care această dorință este atenuată. După cum subliniază Claude Lefort, nu e zdruncinată serios „matricea simbolică” din străfundul comunismului sovietic, care cere ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea a Primăverii de la Praga* din 1968, apoi punerea la respect a disidenței în întregul „lagăr socialist”. Va trebui așteptată apariția mișcării Solidarność* în Polonia și, mai mult, sosirea lui Mihail Gorbaciov* la putere în URSS, pentru ca infrastructurile strategice ale dominației totalitare să înceapă să se clatine. TURISM REVOLUȚIONAR A călători în țara Sovietelor, cea a revoluției mult visate, este, după 1917, dorința a numeroși revoluționari care traversează Europa pentru a descoperi ceea ce Jules Romains a numit „Marea Lumină de la Răsărit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
produse noi. Creșterea internă sfârșește prin formarea unei întreprinderi de talie mare, cuprinzând mai multe compartimente, divizii și adesea mai multe uzine, dar care fac toate parte din aceeași întreprindere ca persoană juridică. Ea este uneori fructul unei strategii de dominație prin costuri, utilizând avantajele curbei de experiență. Politica financiară pe parcursul procesului de creștere internă este dominată de grija pentru asigurarea unui echilibru intre rata de creștere și rata rentabilității. Pentru a-și păstra independența, firma trebuie să aleagă o politică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
373 Declinul Occidentului 374 Potențialitățile sistemului bipolar 379 22. Războiul total 393 Războiul întregii populații 395 Războiul purtat de întreaga populație 398 Războiul împotriva întregii populații 399 Mecanizarea războiului 401 Războiul cu mize totale 405 Mecanizarea totală, războiul total și dominația totală 408 Partea a VIII-a Problema păcii. Pacea prin limitare 23. Dezarmarea 417 Problema păcii în timpurile noastre 417 Istoria dezarmării 419 Patru probleme ale dezarmării 424 Controlul armamentului în era nucleară 438 24. Securitatea 449 Securitatea colectivă 449
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu numai că... slăbește fatal, dacă nu chiar distruge limitările pe care le-am moștenit din epocile trecute, ci... oferă aspirațiilor de putere ale națiunilor individuale o conștiință curată și o fervoare religioasă... și le inspiră setea și forța pentru dominația universală”37. Atât din cauza consecințelor (mai multe conflicte, ceea ce înseamnă mai multă suferință umană), cât și din cauza hubris-ului său, triumful universalismului naționalist a fost o tragedie morală. Într-un asemenea climat intelectual și moral, interesul național restrâns sau rațional - o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
viața națională. Mai mult, el poate fi socotit un precursor al eforturilor contemporane ale lui Barry Buzan și ale altora de a sintetiza percepțiile realismului și ale școlii engleze 46 și al dezbaterii referitoare la eforturile constructiviștilor de a contesta dominația neorealismului 47. El poate fi privit în acest mod, rămânând în același timp fidel argumentelor realismului clasic evidențiate în prima secțiune a eseului. Probleme contemporanetc "Probleme contemporane" Cum se reflectă concluziile de mai sus în starea curentă a politicii internaționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dispoziție mijloace apolitice, cum ar fi cooperarea tehnică cu alte națiuni sau organizații internaționale. Dar ori de câte ori încearcă să-și realizeze scopurile prin intermediul politicii internaționale, trebuie să se implice în lupta pentru putere. Cruciații au vrut să elibereze Locurile Sfinte de sub dominația necredincioșilor; naziștii au dorit să deschidă Estul Europei colonizării germane, să domine continentul și să cucerească lumea. Deoarece toți au ales puterea pentru a-și atinge aceste scopuri, au fost actori pe scena internațională 2. Două concluzii derivă din acest
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politice și intelectuale care au determinat relațiile dintre Statele Unite ale Americii și restul lumii. Filosofia secolului al XIX-lea Secolul al XIX-lea a fost tentat de deprecierea puterii politice din cauza experienței interne. Caracterul distinctiv al acestei experiențe consta în dominația claselor mijlocii de către aristocrație. Identificând respectiva dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre Statele Unite ale Americii și restul lumii. Filosofia secolului al XIX-lea Secolul al XIX-lea a fost tentat de deprecierea puterii politice din cauza experienței interne. Caracterul distinctiv al acestei experiențe consta în dominația claselor mijlocii de către aristocrație. Identificând respectiva dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale Americii și restul lumii. Filosofia secolului al XIX-lea Secolul al XIX-lea a fost tentat de deprecierea puterii politice din cauza experienței interne. Caracterul distinctiv al acestei experiențe consta în dominația claselor mijlocii de către aristocrație. Identificând respectiva dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dominație cu dominația politică în general, filosofia politică a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A înlocuit tradiționala diviziune între clasele guvernante și cele guvernate cu lanțurile invizibile ale dependenței economice. Acest sistem economic a funcționat printr-o rețea de reguli legale aparent egalitare care au ascuns însăși existența relațiilor de putere. Secolul al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
termen mai bun; la fel ca sursele autodecepției referitoare la persistența politicii de putere discutate mai sus, interpretarea științifică are rădăcini puternice în experiența secolului al XIX-lea, atât în Europa, cât și în America. În acest caz totuși, nici dominația de clasă, nici accidentul geografic nu au dat naștere speranțelor utopice pentru „o știință a păcii”. În schimb, fantasticul progres al științelor naturale a determinat diferiți gânditori să presupună că același tip de metode aplicate comportamentului uman individual și colectiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care mai înainte fuseseră văzute drept premii în lupta pentru putere au fost abordate acum într-o manieră distantă, factuală și gestionate conform tehnicilor specifice economiei, administrației și dreptului. În primul rând, științele naturale și religia s-au eliberat de sub dominația politică și și-au stabilit autonomia. Apoi, cucerind statul, liberalismul a eliberat un domeniu din ce în ce mai mare de sub controlul politic; în fine, a părut că reușește să-l elimine chiar și din stat și să transforme arta conducerii într-o știință
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]