5,649 matches
-
al realităților românești, consulul general R. Colquhoun, au contribuit la familiarizarea factorilor de decizie britanici cu principalele aspecte ale chestiunii românești, cu dorințele și aspirațiile legitime ale românilor. La acestea s-au adăugat și misiunea la Londra a trimisului Locotenenței domnești, Alexandru Golescu. Acesta a părăsit Bucureștii cu câteva zile înainte de interventia militară turcească, cu scopul de a informa Foreign Office asupra situației din țară, dar și de a prospecta posibilitatea stabilirii unei misiuni românești permanente la Londra și Paris. Un
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu transferul lor în Turcia, cărora li se acordă azil politic în incinta misiunii diplomatice britanice din Brăila. Colquhoun se implică de partea guvernului revoluționar, încearcă medieri cu trimișii Porții, e primul care recunoaște și stabilește relații diplomatice cu Locotenența domnească, iar după înăbușirea revoluției, face eforturi deosebite pentru asigurarea securității revoluționarilor, ajutându-i să emigreze. Colquhoun nu s-a abătut însă de la instrucțiunile sale, care îi cereau să activeze pentru apărarea integrității Imperiului otoman și pentru restabilirea suveranității Porții asupra
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mângâietoare a increatului, "inima s-aprinde îndată cu o rază", arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă domnească-mi visam!/ Doamne, atinge-te de ea, să s-aprindă, ori să n-o mai am"65. Fondul nu e fundamentul; el nu fundamentează nimic, întrucât nu e o determinație cauzală a vreunui orizont fenomenal și cu atât mai puțin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumina arămie a apusului. Se înțelege că, pentru a-și face ne-apărat loc întru împlinire, cea mai bună strategie a unui act este să se lase, de fapt, apărat de formă într-o mascaradă de proces; la curtea domnească a suveranei subiectivități drenate torențial de afecte, nimic mai erodabil decât curtea de judecată obiectivă a rațiunii. Între eroziune și corupție, la fel ca între buna și reaua credință, nu se întinde decât o plăpândă membrană de surzenie, strecurată, poate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Sunt termeni monosemantici, trăsatură care le asigură caracterul specializat. Datorită caracterului plurivoc al Invățăturilor, pentru unitățile selectate nu exista o motivare extralingvistică - așa cum se întâmplă în terminologia economică actuală. Este unul dintre motivele pentru care terminologia ce desemna aparatul administrativ domnesc, utilizată în secolul al XVI-lea a dispărut chiar în perioada finală a acestei epoci, sau cel târziu, la începutul secolului al XVII-lea. În acest punct se impune și o altă distincție, de natură epistemologică, dintre știința managementului, empirică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
toate orașele, în timp ce viața comercială obținea o libertate deplină în toate regiunile cucerite. Pentru asigurarea vieții și averilor acestora, el a organizat serviciul de poște din distanțe de 25-30 km. La fiecare stațiune de poștă se aflau un han (casă domnească), 1.000 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înalt demnitar tătar, a rămas în Moldova satul Bascacauți, în apropiere de Siret, loc de adunare al șefilor militari și administratori financiari, în care, în anul 1431, Alexandru cel Bun, a poposit și a emis un act de danie protopopului domnesc Iuga și satul Băscăciani, pe Prut, din jos de Ștefănești. După izvoarele rusești, baskakul era un șef militar, care ținea sub ascultarea sa populația subjugată. Pe lângă aceștia, se aflau în toate regiunile imperiului administratori financiari numiți dorogii sau dorughii (de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în același an, 1334, în anturajul principelui de Halici, Gheorghe Trojadenovic, ginerele lui Ghedymin pe Boris Cracula și Alexandru Moldaowicz, ambii moldoveni. Primul poartă titlul de palatin al Liovului, oraș, care, denumit Leucopolihni, era, după cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondil, reședința domnească a Bogdaniei Negre, adică a Moldovei, iar cel de al doilea, venit de la Baia, probabil ca delegat, doar pentru orientare și tratative, deși Alexandru Moldaowicz în traducere corectă ar face Alexandru al lui Molda, adică al principelui orașului Baia. Momentul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Maramureș, el a dat o lovitură de stat și, răsturnându-l pe fratele mai mare, a ocupat scaunul Valahiei Minore. Ștefan, temându-se să nu i se întâmple ceva și mai rău, a fugit, cu parte din boieri și vistieria domnească, la Cracovia, în Polonia. Acolo, s-a închinat lui Cazimir ca vasal, făgăduindu-i că atât el, cât și toți domnii, urmașii lui, din Moldova, vor rămâne sub ascultarea regilor Poloniei. Oastea polonă trimisă de Cazimir, în ziua de 29
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și duși în captivitate la Wilno, în Lituania. Tot acolo a fost luat prizonier și comandantul ambelor oștiri, cu numele Nestysa, numit în unele izvoare și Nesteac. Acesta din urmă, eliberat din captivitate, va apare ca mare boier în Sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun, împreună cu fiii săi, Boguș și Pașco, fiind originar din satul Cuciur, în ținutul Cernăuți. Roman Mușat a fost ținut în închisoare până în anul 1399, când, scăpat, a încercat să ia domnia Moldovei, în timpul bătăliei de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
însărcinat cu pregătirile de apărare și la reconstruirea zidului orașului-port de pe limanul Nistrului. Tătarii lui Sed-Ahmet au pătruns, totuși, din nou în țară, pe la alt vad al Nistrului și, în 12 decembrie 1440, au ajuns să ardă orașele de reședință domnească, Vasluiul și Bârladul. Un șir de incursiuni au fost organizate de către aceleași hoarde în Podolia în 1447, care angaja prezența voievodului Moldovei cu oastea sa la hotare. Situația a fost complicată între timp de fuga lui Mihail, fiul lui Sigismund
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu multe daruri, dar nu arată ce s-a pus la cale. În schimb, izvoarele orientale, folosite de către Dimitrie Cantemir, sunt informate că tătarii oguzi ai lui Hadji Ghirai au izbutit să prindă pe Ciupor vodă, căpitanul maghiar al gărzii domnești, după două luni de domnie, cu toată familia sa, și să-l ducă în robie. Este vorba de Ciubăr vodă al cronicilor interne moldovenești, care instalase și garnizoana ungară de la Chilia. În asemenea conjunctură politică, s-a produs reacțiunea lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Suceava. Toate, pe rând, însă, au fost respinse de neînduplecatul voievod. Nu le mai rămânea tătarilor și turcilor lui Mahomed al II-lea decât să organizeze un plan de evadare a protejatului lor. E greu de aflat cine dintre dregătorii domnești a consimțit și a înlesnit fuga lui Eminek. La 3 martie 1473, acesta era deja liber și rectorii din Caffa răsplăteau cu bacșiș, pe tătarul trimis de Mamak să le aducă vestea. Să fi fost oare amestecați și genovezii în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lor. Regula reprezintă scheletul Evangheliei, și ea trebuie trăită, exprimată: „Nu dorim nimic altceva decât pe Creatorul nostru, pe Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, singurul Dumnezeu adevărat”. În rugăciune și contemplație Francisc s-a dovedit a fi marele maestru: la rugăciunea domnească „Tatăl nostru” el a adăugat „Preasfânt”, iar după terminarea ei, a adăugat rugăciuni din Apocalipsa Sfântului Ioan. Pe frați el i-a învățat să se roage prin vechea metodă a „rumegării”, adică a repetării unei rugăciuni, a unui fragment, însoțite de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
după terminarea ei, a adăugat rugăciuni din Apocalipsa Sfântului Ioan. Pe frați el i-a învățat să se roage prin vechea metodă a „rumegării”, adică a repetării unei rugăciuni, a unui fragment, însoțite de anumite exprimări ale corpului. După rugăciunea domnească, care este pe primul loc, urmează antifonele Patimilor: „Te adorăm Doamne, Isus Cristoase în toate bisericile din lume și te binecuvântăm, pentru că prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea”. Apoi urmau rugăciunile către Sfânta Fecioară Maria și către alți sfinți
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
trecut munții, stabilindu-se în localitățile Sibiu, Deva, Vințul de Jos și Alba Iulia. 4. Mănăstirea franciscană din Târgoviște Târgoviște se afla pe drumul comercial dintre Transilvania și Dunăre, și, în secolul al XVII-lea a devenit capitală și reședință domnească. Franciscanii conventuali aveau la Târgoviște două biserici, una închinată Sfintei Fecioare Maria, și alta, mai veche, nefuncțională, dedicată Sfântului Francisc, care era înconjurată de un teren și avea o vie. Între oamenii cu suflet, care au făcut donații pentru această
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
care, din rațiuni fiscale, preferau să-și păstreze supușenia străină, beneficind de protecție consulară. Statutul juridic de supuși străini le conferea unele avantaje în raport cu evreii pământeni, incluzând și imunități fiscale sau scutiri de taxe vamale. Din acest motiv, în hrisoavele domnești, evreii mai apăreau ca rufetași, birnici și scutelnici. Numărul membrilor comunității evreilor din Moldova poate fi doar aproximat. Potrivit lui Radu Rosetti, pe la 1763, în toată Moldova doar în Iași erau suficienți evrei pentru a forma o corporație. Ceva mai târziu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
membru de vază al comunității, ar fi intervenit pe lângă domnitor, cu mijlocirea lui Gh. Asachi, pentru emiterea amintitului decret), a determinat reacții dintre cele mai diverse. Evreii tradiționaliști și-au manifestat dezacordul într-o adunare de protest ținută în fața palatului domnesc din Iași, în timp ce tinerii progresiști au scăpat cu greu de bătaie. Pe de altă parte, populația creștină a considerat aceste măsuri obligatorii și a încercat să le impună chiar cu violență. Dincolo de aceste aspecte, revoluția de la 1848 punea pentru prima
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
1749 a ființat și o școală pentru mazili, negustori și bresle, în apropiere fiind chiar o mahala a breslașilor. Iată-ne și la Palatul Culturii, construit ca sediu administrativ între anii 1906-1925 de arhitectul I. D. Berindei, pe locul vechiului palat domnesc înălțat în 1804-1806 de Alexandru Moruzi, voievod, pe ruinele curții domnești, fondate de Alexandru cel Bun. Tot făcând cultură și istoria locurilor nu am pier dut din vedere interesul nostru pentru locuința dorită. Interesânduăne din om în om am aflat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în apropiere fiind chiar o mahala a breslașilor. Iată-ne și la Palatul Culturii, construit ca sediu administrativ între anii 1906-1925 de arhitectul I. D. Berindei, pe locul vechiului palat domnesc înălțat în 1804-1806 de Alexandru Moruzi, voievod, pe ruinele curții domnești, fondate de Alexandru cel Bun. Tot făcând cultură și istoria locurilor nu am pier dut din vedere interesul nostru pentru locuința dorită. Interesânduăne din om în om am aflat că pe strada Sfântul Andrei s ar găsi o gazdă, după cum
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria colectivă pentru că nu voia să atragă mânia autorităților asupra lui Nica, singurul dintre copii porniți să se domneasca prin școală. Au existat firește și situații când a avut momente de respingere sau ocolire a poruncilor vremii. Țin minte că, Într-o vreme, ca și astăzi, era boicotata vită de vie autohtonă, nohanul. Zile de-a rândul, În faptul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spre adevărul unic, adevărul religiei-Dumnezeu. ȘCOALA ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC (SECOLELE XIV-XVI) Primordialele date și informații documentare despre existența și funcționarea instituției școlare în spațiul românesc amintesc despre existența unor școli de grămătici, ce pregăteau știutorii de carte folosiți în cancelariile domnești. Limba de predare în astfel de școli era slavona sau latina. Tot în această perioadă se plasează începuturile tiparului, atunci când călugărul Macarie scria în limba slavonă Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Tetraevanghelierul (1512). Acestea par a fi primele scrieri tipărite. Din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de cele mai bune condiții de dotație aferente timpului. În cadrul școlilor bisericești elevii-practicanți erau fii de boieri sau nobili, care beneficiau de o educație destinată pregătirii atât pentru viață și război, cât și pentru a ocupa diferite slujbe în cadrul cancelariilor domnești. Întâia creație literară originală românească, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, elaborată la începutul secolului XV, se prezintă ca o primă lucrare literară despre educație, deoarece exprimă numeroase idei privitoare la educația morală și politică pentru cei ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lui Sommer, ,,un șir lung din mai multe cete (...) adunați din toată țara” și care erau cazați în regim de internat pe cheltuiala domnului. Școala, prin programul ei, avea statut de colegiu, și în același timp avea caracter de școală domnească. Această instituție și-a întrerupt activitatea odată cu moartea lui Despot, dat s-a redeschis și a funcționat decenii la rândul ca școală de gramatică, cu trei ani de studii, reprezentând cursul inferior al școlii latine. Tot în aceeași perioadă, învățământul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]