8,488 matches
-
să aibă urechi puțin mărite și modificate genetic, în locul tehnologiei bazate pe aparate auditive“. Un purtător de cuvânt al companiei de aparate auditive Audion a remarcat: „Nu vorbim despre urechi de elefant. O simplă creștere cu 20% a pavilionului va dubla eficiența auditivă. Suntem de părere că piața pentru urechi mărite este uriașă. Atunci când o mulțime de oameni le vor avea, nimeni nu le va mai observa. Noi suntem de părere că urechile mari vor deveni noul standard, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
diferiți de cimpanzei parțial din cauza diferenței de dezvoltare intrauterină. Dezvoltarea umană putea fi privită ca fiind întreruptă, în cazul stării de fetus a cimpanzeilor. Unii oameni de știință credeau că avea legătură cu dezvoltarea ulterioară a creierului uman, care se dublează în primul an după naștere. Dar Henry era interesat de vorbire, iar pentru ca să poată apărea vorbirea, corzile vocale trebuiau să se deplaseze din gură în jos, pe gât, creând o cutie vocală. Asta se întâmpla la oameni, însă nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avionul, din New York. Până la sosirea lui Zanger, maimuța făcuse laringită și acum nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea nimeni seama. — Ești nebun? Toată lumea o să-și dea seama. Toate laboratoarele din lume vor verifica banda cu echipamente sofisticate. Își vor da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea nimeni seama. — Ești nebun? Toată lumea o să-și dea seama. Toate laboratoarele din lume vor verifica banda cu echipamente sofisticate. Își vor da seama de dublaj în cinci minute. — Bine, spuse Gorevici. Atunci vom aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al aparatului vocal uman. Dar se pare că această creatură este un caz de tranziție, care are anumite trăsături ale faringelui clasic al urangutanilor, și unele trăsături mai caracteristice gâtului uman. Observați sternocleidomastoidul ... Sternocleidomastoidul, își spuse Gorevici. Iisuse. Trebuiau să dubleze materialul. — Profesore, poate puteți explica în engleză? — Nu, termenii sunt latini, nu cunosc traducerea ... Voiam să spun, dacă ați vrea să explicați în termeni neprofesioniști? Pentru telespectatorii noștri? — Ah, bineînțeles. Toți acești mușchi superficiali, din care majoritatea se atașează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu un nas de patrician, pomeți Înalți, ochi de un albastru intens și un zâmbet amar pe buze. Fusese de mult obișnuit cu nefericirea și melancolia. Totuși, după ce se Îndrăgostise În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu să-ți imaginezi că-și câștiga existența din umor și că din spatele acelui chip mohorât se iveau glumele cele mai hazlii. Deși fusese Întotdeauna un bețiv notoriu, În ultima vreme problemele sale cu alcoolul se agravaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din familia Tchakhmakhchian? — Mamă, te rog, a spus Armanoush pentru că părea să fie o Întrebare la care nu-i putea răspunde decât rugând-o să nu o pună. A lăsat umerii În jos de parcă greutatea corpului ei s-ar fi dublat. De ce Îi era atât de greu să comunice cu mama ei? Împrovizând la repezeală o scuză și promițându-i că o va suna de Îndată ce avea să ajungă acasă, Armanoush a Închis mobilul. A aruncat o privire furișă spre Matt ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce Însoțește prea multa știință. Totuși, cealaltă parte a ei, tânjea să afle mai mult, Întotdeauna curioasă, conștiincioasă. Domnul Bitter era perfect conștient de dilema ei și părea să o savureze, apăsându-i și mai tare umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-a face cu un djinn viclean. Dintr-odată binevoitor, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
parte din ea, Întocmai ca peștii cărora le e cu neputință să cuprindă imensitatea oceanului În care Înoată prin lentilele Încețoșate ale apelor ce-i Înconjoară. Asemănarea cafenenelei cu o scenă din romanele lui Kundera n-a făcut decât să dubleze interesul lui Armanoush. A observat multe alte lucruri, inclusiv faptul că toată lumea de la masă vorbea engleza, deși cu accent și greșeli de gramatică. În general, nu păreau să aibă nici un fel de probleme În a trece de la turcă la engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără să mănînce nimic, intrase În camera lui. Dăduse la o parte de pe masă cărțile care o Încărcau și se pusese pe scris. III De-a lungul Întregii mele copilării și adolescențe, am avut o Încredere oarbă În tatăl meu, dublată de o Încredere neclintită În mine Însumi. Era singurul meu tată, iar eu eram singurul lui fiu. Formam un cuplu. Avea cu mine conversații pe care nu le purta cu nimeni altcineva și pot spune că era ceva reciproc. Trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întrebă Todd, fixat pe subiect. S-au mai Îmbunătățit lucrurile? — Cu siguranță. Acolo este Estul sălbatic. Bucureștiul e o mare de oportunități de afaceri, piața imobiliarelor a explodat, România o să se alăture Uniunii Europene În 2007, iar prețurile se vor dubla. — Aș vrea să-mi cumpăr un apartament acolo, zise Matthew, trăgând-o spre el și trecându-i un braț pe după talie. Ți-ar plăcea să-mi fii ghid? De ce-ai vrea să-ți cumperi ceva acolo? Pentru că pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase ani de la debutul constructivismului german, olandez și rus, odată cu „Manifestul activist către tinerime“ al revistei Contimporanul (dublat de efortul revistei-satelit Punct), în momentul în care, la Paris, André Breton și comilitonii săi lansau „Primul manifest al Suprarealismului“. Manifestul va fi prompt semnalat și comentat de către Vinea & Co, fără a crea emulație; Contimporanul va dedica un număr special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult și în publicații ostile - se manifestă, mai mult decît la Vieața nouă, în interiorul „revistelor de poezie”, organizate sub forma unor „antologii” reprezentative, polemice față de gustul oficial și realizate de autori în general foarte tineri. Tendința de segregare polemică e dublată însă de „eclectismul” jocului pe mai multe fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat de un escroc?” (Beldie, op. cit., pp. 166-167). Momentul 1910. Antiacademismul postimpresionist și critica de artă. Theodor Cornel, Tudor Arghezi Dacă în literatură momentul rupturii antiacademice este anul 1912, în zona artelor plastice, un istoric al artei precum Theodor Enescu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apariția cinematografelor și a automobilelor, a unor oaze de modernizare accelerată, creaseră deja, ici-colo, aprehensiunea unui nou stil de viață, modern și dinamic. Speranța unor schimbări revoluționare într-o societate patriarhală, preponderent rurală și profund marcată de inerții conservatoare, era dublată de sentimentul - apăsător - al unui „sfîrșit de veac” și de lume. Lansarea simultană în Franța (Le Figaro) și România (în revista craioveană Democrația, fără prologul din Le Figaro) a primului manifest futurist al lui Marinetti a făcut obiectul mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
burtăroșimii”) privește originea etnolingvistică a termenului Dada. Potrivit lui Hugo Ball, acesta ar reprezenta (în franceză) „căluțul de lemn” al copiilor, iar în germană - bucuria copilului de a se legăna în cărucior. În română și în limbile slave, el desemnează - mecanic - dubla afirmație. Există și o semnificație religioasă. În calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe 20 septembrie. Potrivit manifestului sus-citat, „Aflăm din ziare că negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasicismului ori simbolismului, ci pe concluzia tuturor filozofiilor. Iată dar poziția spirituală a dadaismului în vreme. Pentru aceea, Jacques Rivière, această mare «inteligență inaplicată», cum se numește el însuși... s-a potrivit unei elogioase Réconnaissance à Dada”. Această distanță ironică, dublată de recunoașterea stingherită a succesului mișcării se va regăsi în mai toate luările de poziție ale criticii moderniste interbelice. Paragraful dedicat lui Tzara de către E. Lovinescu în Istoria literaturii române contimporane (1927) are o valoare simptomatică. Dadaismul este deja „legitimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
esteticii expresioniste). Și unii, și alții sînt adversari ai guvernărilor liberale și ai agendei acestora. România de după 1918 era - oricum - o cu totul altă țară decît cea dinainte de prima conflagrație mondială: provinciile alipite (Ardealul, Banatul, Basarabia, Bucovina de Nord) îi dublaseră, aproape, teritoriul și populația, proporția minorităților etnice era de aproape 30 %, iar Constituția liberală din 1923 (realizată după modelul celei belgiene) abolise practic marea proprietate în agricultură și introdusese votul universal pentru bărbați. „Massele” intrau în forță pe scena publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolul moșiei părinților” și despre „viața idealistă a lui Iuliu Maniu”. Textul va provoca reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi urmări în continuare evoluția notei „identitare” care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală a patriei sale”, tonul articolului vădind - pe ansamblu - un acut complex de inferioritate identitară, dublat de un transparent elogiu al gîndirii reacționare: „Eram umilit și deconcertat. Patriotismul acesta luminat de un întreg sistem filozofic doctrinar pînă la Barrés, Nietzsche și Maurras nu bănuiam că poate lua de circumstanță forma elegantă a unei politici de expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969, apoi prin reeditarea - adăugită - a Paginilor bizare (Editura Minerva, București, 1970). Avangardismul poetic românesc al lui Ion Pop (EpL, 1969) și monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă (Ed. Dacia, Cluj, 1970) vor „dubla” exegetic travaliul editorial al arhivarului avangardei românești... Recuperarea poststalinistă. Urmuz și „rădăcinile sale folclorice” Ideea „rădăcinilor folclorice” urmuziene va fi redimensionată în perioada „dezghețului” de după 1965. Nevoia inventării unei tradiții locale a avangardei — răspunzînd nevoii similare a avangardiștilor din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precursor remarcabil prin originalitate și incisivitate al literaturii oniricilor (al „scriitorilor mai noi, interesați de valorificarea aspectelor iraționale din realitate”, cf. „Urmuz și comicul absurdului”, în Eseuri critice, București, EPL, 1967, p. 66-85). Pornind de la analiza „comicului paralogic” și „absurd”, dublată de recursul la psihanaliză, criticul legitimează orientările (neo)avangardiste din literatura română: „Comparîndu-l pe Urmuz cu reprezentanții contemporani din Occident ai literaturii absurdului putem surprinde felul propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]