3,398 matches
-
designul politic" dezirabil "aici și acum" sau/și în orice alte circumstanțe imaginabile. Iar acest tratament inacceptabil al teoriilor moraliste îl determină să atribuie moralismului și alte teze pe care moraliștii le-au respins în mod clar și lipsit de echivoc, precum teza că "circumstanțele nu contează" și că temeiurile morale trebuie să aibă prioritate absolută - întodeauna, oricând și în orice contexte reale sau imaginabile - asupra temeiurilor non-morale (inclusiv atunci când trebuie să decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și nu, așa cum au crezut sau cred Rawls și mulți alții, dreptatea și temele corelative (precum drepturile individuale sau egalitatea) - constituie, de fapt, cel mai important subiect al filosofiei politice, alături de opiniile care înconjoară această teză, reprezintă atacuri lipsite de echivoc la prima premisă a argumentului fundamental pentru moralism. Pentru Geuss, întrebarea fundamentală de care trebuie să se intereseze filosofia politică este întrebarea lui Lenin: "cine decide, ce, cum și în avantajul cui?" Mai exact, filosofia politică trebuie să se axeze
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te apropii periculos de mult de atingerea culmii ridicolului și lipsei de seriozitate pentru argumentarea filosofică. Aceasta cu atât mai mult cu cât moraliștii au respins fără echivoc destule dintre "teoriile" ce li se atribuie cu privire la politică (precum "teoria" că standardele morale pe care le propun sunt standarde de evaluare ale acțiunilor actorilor politici, "teoria" priorității absolute a valorilor morale pentru acțiunea, decizia și evaluarea politică, "teoria" că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
motivațională, oricât de limitată 36. Pe de altă parte, filosofia politică nu este un discurs motivațional pentru politicieni sau cetățeni (deși ea cuprinde, desigur, și mesaje, de cele mai multe ori de natură morală, adresate adesea în mod direct și lipsit de echivoc, pentru aceștia 37). Filosofia politică este o disciplină care, ca toate disciplinele academice, are, înainte de orice, obiective epistemice sau teoretice (i.e., obiective de "cercetare fundamentală"), obiective legate de sporirea nivelului cunoașterii cu privire la temele sale prioritare de interes: justificarea morală a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Kant at the Court of King Arthur", în Political Studies 63, 4 (2015), pp. 919-934)). 59 Mă tem că este destul de probabil că politica lui Williams, un gânditor extrem de atent și pătrunzător în alte ocazii, de a nu elimina orice echivoc în interpretarea tezei "priorității moralului asupra politicului", a fost, precum și în cazul altor moraliști, una intenționată (fapt ce nu constituie, în mod evident, o practică filosofică respectabilă). 60 Eva Erman și Niklas Möller, "Political Legitimacy in the Real Normative World
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
problema virtuților individuale pe care le cere buna guvernanță nu este una abordabilă în mod adecvat prin metodele filosofiei, ci în primul rând prin metodele științelor politice. 17 Așa cum a fost, spre exemplu, cazul lui Rawls, atunci când a respins fără echivoc ideea că filosofia politică este "etică aplicată" în sensul precizat și criticat - pe bună dreptate - de Waldron. Să ne reamintim: "dreptatea ca echitate nu este o doctrină religioasă, filosofică sau morală comprehensivă - una care este aplicabilă tuturor problemelor și acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
exactă a unor alele ce ar putea fi purtate de individul testat (vezi în tabel DRB1*0402 sau DRB1*0414). Nivelul cel mai înalt de rezoluție este cel în care este determinată alela purtată de individ în regiunea CMH, fără echivoc (tabelul 12.1). Similitudinea dintre locii genici HLA și alelele HLA adaugă un plus de complexitate și dificultate în identificarea moleculelor HLA și a genelor codificatoare corespunzătoare. Există numeroase argumente în sprijinul ipotezei potrivit căreia locii genici HLA au rezultat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena cu gusturi fine. Frecventând la început cercul lui Al. Macedonski, și-a alcătuit cu timpul un fel de cenaclu, la el acasă strângându-se o societate pestriță, scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
cu multe ambiguități, duplicități și jocuri de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Să ne întrebăm deci: care a fost și este atitudinea generală a scriitorului, înainte și după 22 decembrie (evit dintr-un scrupul semantic să vorbesc de o adevărată revoluție)? Se poate constata cu ușurință că toți sau aproape toți scriitorii echivoci, oscilanți, prudenți, calculați au fost recuperați cu ușurință și recompensați de noul regim; care este proporția reală, în opera scriitorului, a poetului în cauză, a poeziilor de rezistență și a celor oficiale, delirant omagiale, cu elogii ceaușiste pe sute de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
observă, în ultima perioadă, o evidentă tendință de exagerare, idealizare și chiar mitizare a acestui concept de rezistență prin cultură sau opoziție intelectuală, după altă formulă. Ea a existat, într-adevăr, într-un anume sens. Dar nu ferită de un echivoc profund și nici de o ambiguitate fundamentală. Căci se ajunge adesea până acolo încât se poate pretinde că orice act de cultură, sub vechiul regim, a constituit un act de rezistență. în acest sens, rezistenți au fost și oficialii, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ies bine în evidență și în culegerea de interviuri, rămasă neobservată, Dizidență sau rezistență prin cultură, de Gabriela Rusu-Păsărin (1994), la care am participat cu precizări în sensul de mai sus 4. Culegere semnificativă, în felul său, totuși, pentru întregul echivoc al întrebărilor și răspunsurilor. Ce se dădea cu o mână se lua cu alta. Noțiunea de rezistență culturală apăruse deja. Nu mai putea fi negată și respinsă. Dar nici acceptată integral și mai ales de toți comentatorii. De unde, multe oscilații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică în relațiile cu țara (scrisoarea din 5 decembrie 1980, absolut esențială pentru precizarea atitudinii lui M. E.). Ca autor român, ce poate fi mai legitim decât dorința de a reveni în propria cultură? Dar unde încep ambiguitatea, candoarea și echivocul de neocolit al unor astfel de confesiuni și demersuri? El era convins (și în acest punct greșea, supraevaluându-se) că regimul dorea să facă totul ca să-l recupereze. Scrisoarea din 5 decembrie 1980 precizează foarte clar și condițiile: susținerea candidaturii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anume speranță și chiar naivitate erau nu numai permise tuturor, dar și încurajate. Știu bine, pe de altă parte, că privită azi, de la distanță, și cu criterii rigide, absolute, întreaga situație părea (și chiar așa era, în bună parte) profund echivocă. Nu altul era însă prețul pe care epoca îl impunea tuturor acestor întreprinderi riscate, lui Mircea Eliade în primul rând. Trebuie mereu căutat marele vinovat. Trântitul brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foarte important, după noi, pentru evaluarea obiectivă a unor astfel de afirmații: semantica cu totul particulară a lui Constantin Noica). Se mai vorbește acolo de eventualitatea de a deveni agent (sic !) cultural, intelectual. Dar totul este atât de fals și echivoc, încât nu mai insistăm asupra acestui episod atât de controversabil. Ce procese sufletești obscure l-au determinat? Reținem doar faptul că filozoful se declarase dispus la pasivitate totală, la renunțarea la orice gest ostil față de regim, la o izolare socială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bine cunoscute. O astfel de politică, inclusiv culturală, putea deci să recupereze și chiar să încurajeze tot ce Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ubicumque felix, Napoleon este fericit oriunde. Ca și Noica. Sau invers. Astfel de confesiuni au mai fost făcute și de alții. Reacțiune de altfel clasată, studiată 9. Ce poate fi, în definitiv, mai personal, subiectiv și incomunicabil decât fericirea? Dar echivocul rămâne. înțelegem și mai bine astfel de atitudini, inclusiv verbale, citind încă o confesiune 10: Ce limpede mi-e că limitele sunt lăuntrice. Ori de câte ori mi se plânge câte cineva de limitele exterioare, îl plâng că nu știe de cele interioare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a limitelor ar fi o adevărată catastrofă. Gabriel Liiceanu a reflectat (și chiar a scris) despre limite. A lui... Ceaușescu? Sub Ceaușescu? Și care a timpului nostru? A... epocii de aur? Simțind dificultatea unui titlu mai mult decât ambiguu, profund echivoc, editorii încearcă să-l explice. Ar fi vorba, de fapt, de însemnări despre tot ce în cultura europeană și a noastră a însemnat reușite, promovare, redresare sau remedieri. Bunătate deci în sens de creație malgră tout, argument și pentru o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
același timp, cu maximă rigoare, ce înseamnă colaboraționism cultural într-un regim totalitar. A colaborat întreaga cultură și literatură română, chiar și atunci când a continuat să funcționeze, cu regimul Ceaușescu? Constantin Noica a satisfăcut, în același timp, în condiții ambigue, echivoce este adevărat nevoia de absolut și de mare cultură a unui grup de tineri de valoare. A reprezentat pentru ei o stea polară, un model, un reper, o referință. Mulți s-au regăsit, moral și spiritual, în comportamentul înțeleptului de la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întâmplă, de altfel. Care-i dă dreptul deci și la o dublă existență: socială, bineînțeles, în primul rând, în baza poziției sale oficiale, dar și specific-literară. Ceea ce produce fenomene permanente de interferență și suprapuneri de planuri, confuzii și antagonisme profund echivoce și dubioase. Scriitorul oficial nu alta este și duplicitatea sa esențială, ontologică am spune se revendică atât în conștiința sa, cât și în viața socială și liberă profesională doar de la calitatea prezumtivă de scriitor, nu și de la aceea de membru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
femeie, Abu-Hasan (după Le Dormeur éveillé, din culegerea lui A. Galland, Mille et une nuits), unde, cu un nestins chef de chiolhanuri, reapare inevitabilul Mitică. Detașat și voalat ironic față de canoanele genului, de lentoarea și exagerările îndătinate, naratorul cultivă și echivocul parodic (Poveste. Imitație). Printre snoavele pe care le urzește (Norocul și mintea, Fără noroc, Minciună), una, intitulată Mamă, este prelucrată după Anton Pann. În proză, traduce basmul Făt-Frumos cu moț în frunte, după Charles Perrault, și - folosindu-se de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele mai interesante din spatele acestei concepții de democrație sunt: a) revalorificarea participării directe la dezbaterea politică, cel puțin în cadrul limitat al localismului; b) reconsiderarea temei dezbătute (în scopul elaborării unei soluții nu se poate rămâne pe pozițiile inițiale); c) eliminarea (echivocă, inclusiv în plan empiric) a presupunerii că poziția unui actor e definitivă și nu se modifică pe parcursul procesului decizional. Pornind de la aceste premize se poate defini o democrație "deliberativă" - un regim democratic în care există spații de discuție participativă și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în cazul carcinoamele ductulilor biliari. Imunohistochimic, colangiocarcinomul este pozitiv pentru MUC1, MUC2, MUC3, CK7, CK19, CEA și EMA. Ultimele două se exprimă mai ales înspre suprafața luminală a ductulilor [1]. HEPATO-COLANGIOCARCINOMUL COMBINAT DEFINIȚIE Este o tumoră mixtă, care conține fără echivoc atât elemente de carcinom hepatocelular, cât și elemente de colangiocarcinom, strâns intricate. Această tumoră trebuie distinsă de situația rară a așa-numitei „tumori de coliziune”, în care două tumori separate, un carcinom hepatocelular și un colangiocarcinom, se dezvoltă simultan în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
de impregnare neoplazică este dominant, diagnosticul diferențial se face cu: alte tumori maligne digestive; 175 CANCERUL COLORECTAL -dacă se evidențiază masă palpabilă - diverticulită, plastron apendicular, tuberculoză, fecalom, volvulus, tumori benigne, textilom. Colonoscopia cu prelevare de biopsii elucidează rapid și fără echivoc diagnosticul. PROGNOSTIC Prognosticul CCR depinde de stadiul în care a fost diagnosticat. Jumătate din toate cazurile diagnosticate supraviețuiesc la 5 ani. Prognosticul este direct determinat de profunzimea invaziei tumorale și de existența metastazelor la distanță. Supraviețuirea la 5 ani nu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]