3,527 matches
-
care gâlgâie un râs gros. Aceasta pentru că pe baza unui contract mimetic pe care autorul părea să-l fi semnat cu contemporaneitatea s-a văzut în opera scriitorului o expresie a epocii, tranzitivă, descriptivă, captivă temporal, și prin aceasta tranzitorie, efemeră. Apropierea de lumea ziarului mergea în această direcție a unei opere perisabile cum este prin definiție articolul de ziar condamnat să trăiască preț de o zi, actua- litatea fiind materialul cel mai friabil în fața timpului. Ceea ce a putut să înșele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
autorului său cu o gravitate normativă irevocabilă”>footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 140. </footnote> . Ieșirea din timp se face în temeiul unei ritualitați care anulează investiția de lungă durată, care privilegiază cel mult spectacularul înre- gistrării într-o glorie efemeră. Mihaela Czsobor-Lupp con- chide, de asemenea, că perfectibilitatea lipsește dintre coordontale morale ale firii românilor, iar temporalitatea istorică, nu cea ritual-ciclică este înregistrată sub semnul distructiv al schimbării. „Primul și cel mai important motiv este caracterul distructiv al schimbării, ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-o epocă a miniaturii, a medalionului și a poeziei. În același timp, viziunea monumentală asupra unor miniaturi implica fără ca autorul apoftegmei să realizeze un proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea sub semnul efemerului și al eboșei, „momentul”, decupaj din cotidian, schiță de moravuri, centrată în jurul unui nucleu anecdotic, era proiectat la scara capodoperei literare și cea a eternizării pe care o presupune canonul literar. Știm că sensul etimologic al cuvântului „monument” provenit din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii efemerei Republici de la Ploiești. Asistăm în această introducere reverențioasă în text urmând o serie de artificii retorice la un reglaj al parametrilor, la o focalizare a obiectivului. Dezechilibrul se află în miezul acestei încercări de stabilire a proporțiilor. Telescoparea insignifiantului eveniment
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer.” Într-un fel, Radu Stanca încearcă să atenueze pronunțata marcă balcanică, evidentă, eliminând sau minimalizând bagajul mentalitar al personajelor și implicit caracterul lor tranzacțional ca elemente vexante ale specificului național. Radu Stanca purifică această lume amestecată de pruritul meschinăriei și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
colorate" și eram deja cu o parte din bagaje făcute (nu știam că aveau să mai aștepte aproape încă doi ani). Doream să las în urmă ceva concret, palpabil, întâlnirile și discuțiile avute, acțiunile organizate, relațiile stabilite având o existență efemeră. Puteam să mă laud că, și la Santiago, și la Rio de Janeiro, pusesem la punct sediile misiunii. Dar imobilele au în cel mai bun caz o plăcuță cu arhitectul care le-a construit, și nu și cu cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
anumit romantism plin de admirație fâț) de Vautrin. Dostoievski, bun cunosc)tor al unor astfel de probleme, consideră c) se puteau spune multe În leg)tur) cu punctul de vedere al criminalului. Navrozov dezvolt) aceast) abordare. Democrația liberal) este la fel de efemer) că un balon de s)pun. Istoria ne ofer) uneori câte o perioad) de libertate și civilizație de care facem mult caz. Uit)m, pare s) considere el, c), În general, suntem o specie foarte apropiat) de „starea natural)”, așa cum
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și a pasiunii momentului am căzut poate În păcatul plăcerii de a arăta cu degetul. Posibilitatea de a căuta ce ne leagă m-a interesat Întotdeauna, chiar dacă nu o putem simți decât pentru câteva clipe. Dar aceasta este poate condiția efemeră a teatrului. Dispare odată cu ieșirea În stradă. AMN: Asta mă duce cu gândul la o călătorie pe care am făcut-o Împreună, cred că prin ’64 sau ’65. Erai student În ultimul an. Ne duceam cu autobuzul la Ploiești să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
accepta să revină din pădure. În piesă, el rămâne izolat, singur În neîncrederea pe care o are În oameni și viață. Și actorul, poate prea identificat cu rolul, a rămas după spectacol și el singur În pădure, contemplând melancolic condiția efemeră a teatrului. Dar, spre deosebire de personaj, el s-a decis În cele din urmă să revină la fermă și a apucat să guste ultima porție din tortul ce purta numele piesei. Spectacolul nostru era din păcate sortit să dispară foarte iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceva din tine! Munca și dragostea îi dau un sens, ne salvează de zădărnicia trecătoarei noastre vieți. Să lași o urmă a trecerii tale. Să arzi, nu dâră de stea căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o fată de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de noiembrie cald, primăvăratic (1990). Frunzele, mari cât palma, ale teilor din dreptul ferestrei camerei noastre tind spre un galben fascinant, prepară, elaborează de câteva zile, cam tot pentru atâtea, o nuanță specială, numai a lor, extraordinară, indescriptibilă, pe care, efemeră fiind, din păcate, trebuie să o surprinzi exact în clipa când e „gata”. Atâta risipă de o frumusețe nebăgată în seamă; dar dacă ai norocul să o observi, ajungi să crezi că, în aceste zile, adevăratele evenimente au loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asemenea oameni. În lipsa unei alte posibilități de a mă de a mă pune în relație cu ei, mă mulțumesc să-i „pescuiesc” pe stradă, în câte o zi fastă, când una din acele electrice simpatii ne leagă, în același timp, efemer și durabil de câte un trecător, de câte o trecătoare pe al căror chip izbutim să surprindem trăsăturile luminoase ale unei misterioase înrudiri, ceva foarte apropiat, frățesc. Ne apar deodată în față, trec pe lângă noi - și noi pe lângă ei (o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care le iubim cu tenacitate zi de zi și oră de oră - exclusiv cu oamenii pe care i-am „prins” astfel de-a lungul anilor în plasa simpatiilor mele de pieton sentimental, spațiu al unor conexiuni afective cu obiect efemer, înfiripate instantaneu, dar neînchipuit de durabile. * Printre lucrurile rămase de la prăvălioara pe care părinții Doinei o ținuseră în primii ani de după război (dar la care trebuiseră să renunțe, ca să nu-și creeze probleme) se afla și un mic stoc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în civilitate, adică în relații civile, adică în norme de drept. Degeaba ești serios dacă nu știi să fii atent și dacă nu ești perspicace (atenția inteligentă e totdeauna perspicace). Cine contemplă cu atenție lucruri neluate în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii. Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate. Serioșii (pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tămâie și rămân la nivelul clișeelor și platitudinilor grave. Contrariul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deconectare”, care nu înseamnă propriu-zis altceva decât suspendarea sau obliterarea oricăror preocupări reale, deci iluzie și inconștiență mai mult sau mai puțin organizate. În consecință, prieteniile au și ele acest caracter și se revine la relații superficiale, dacă nu și efemere, respectivii prieteni fiind de fapt simpli parteneri de week-end, bridge și celelalte. Pe de altă parte, ocupațiile devenind din ce în ce mai specializate, prieteniile sunt de obicei ocazionate de „specialități” : medicii între ei, inginerii între ei, economiștii, scriitorii, avocații, militarii, pictorii etc., între
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mult și nici mai puțin decât îl autorizau conștiința și memoria sa răbdător consultate, ne putem da seama că strălucita inteligență a lui Carol al II-lea era fără profunzime, fără o traiectorie controlată, punând accentul și opțiunile pe lucruri efemere și pe ispite nestăpânite, fără reprezentarea efectelor și nici a realei lor valori. (La un moment dat, Mircea Ciobanu întreabă dacă regele Carol al II-lea nu a fost totuși o natură puternică, la care fiul răspunde : „Nu, n-aș
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
niciodată caracterului meu pasional, extremist, dacă nu mă voi „înarma”, în eventualitatea unei noi pasiuni, cu o pasiune de bază pentru cunoștințe, în primul rând, aspirând la acea înțelepciune despre care vorbea Ecleziastul, aducând multă suferință, dar și multă consolare efemeră. Coborând din tren la Viena, m-a impresionat arhitectura orașului meloman. Cu puținii bani pe care-i aveam am cumpărat o carte poștală pentru René, scriind aceste rânduri: „Mă plimb prin Viena, orașul melomanilor în care Mozart îi întreba pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să renunțe la antisemitism: „este timpul ca și partidele și guvernele să facă front contra acestei uri a străinismului; să zică o dată sus și tare În această țară, fără teama de a-și pierde popularitatea, fără a alerga după aplauzele efemere și necugetate ale cutărei sau cutărei adunări de nepricepuți, să zică sus și tare: avem nevoie de străini; și fără a jertfi nimic din drepturile noastre politice, fără a pierde nimic din solul nostru, să le deschidem ușile largi, și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
raportează într-o scrisoare către Eforia școalelor Eufrosin Poteca. TÂRGUL LUI FOLTEA Din iarmaroacele pe care boierimea țării se străduia să le întemeieze pe propriile moșii, apar, către sfârșitul veacului optsprezece, o puzderie de târguri mai mult ori mai puțin efemere, colonizate cu o ovreime galițiană chemată să înființeze afaceri prospere. În treacăt fie spus, această ovreime va constitui elementul începător al păturii de mijloc moldovenești, cu consecințe importante în istoria țării. Lângă Buciumenii întăriți de Alexandru cel Bun popii Iuga
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici bărbat nici femeie, totuși ambele. La dreapta, observăm o mână reprezentând realitatea aspră. În planul din spate, la stânga, o mulțime de femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe un
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cînta efectiv golurile lui Oblemenco și nu uita să amintească momentele cheie ale coacerii pepenilor de la Dăbuleni. Glasul lui Nicolae Secoșan venea sobru de la Timișoara, odată cu judecarea aspră a celor ce greșeau. Victor Tudor Popa și Teodor Mateescu relatau succesele efemere și suferința perpetuă a Clujului. Grigore Ilisei povestea moldovenește pățaniile Iașiului, Dan Voicilă aducea de la Ploiești sau din alte părți o rigoare aproape cibernetică, Ion Ghițulescu număra golurile și ocaziile lui Dinamo. Mai tîrziu, au apărut Corneliu Mihăilescu, Dumitru Pelican
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
laolaltă primatul simbolic al Romei în fața Constantinopolului, s-a văzut ulterior că cele două orașe au avut aproape drept egal de reprezentare; Constantinopolul chiar mai mult în practică, până spre 1054. Occidentul avea să-și ia revanșa mai târziu prin efemerul "imperiu latin" (secolul XIII), când cruciații au devastat vechiul Bizanț, cu toate că îi erau aliați contra otomanilor. Imaginarul politic se amestecă, de la sfârșitul secolului IV, cu cel religios, chiar prin miturile fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cotidianului ce doar îl sesizează ignorant, ci își asumă, tot secvențial, statutul care mă definește după survenirea și manifestarea actului bulversării-șoc, care mă postulează drept co-prezență în noaptea sa, drept frate întru bezna lipsei de vedere. Pe fundalul acestui interschimb efemer de identități, acestei empatii dezvoltate întru ecourile loviturilor de baston alb ce pipăie ciocnitor pământul ca pe o lume dibuită în absența luminii, conștiința mea poate fi cucerită de efluviile compasiunii. Izbucnirea unui asemenea seism al conștiinței reprezentat de compasiune
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și etalează spectacolul macabru peste destinul prietenului meu. Condoleanțe adică îmi așez umărul sub greutatea existențială a momentului nefericit ce te lovește, devin purtător, alături de tine, a bolții în care scapără trist constelația pierderii celui drag acceptându-mi, pentru un efemer moment, statutul de Atlas ce-și duce cerul pe hotarele dintre eflorescențele vieții și deșerturile morții. Prietenul meu privește această reprezentație macabră a înmormântării celui drag precum un coșmar în care este captiv. Realitatea exfoliată spațio-temporal în preajma evenimentului funebru el
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o preocupare și o valoare de ordin special, așa cum o fac cei care se tem de ea, ancorându-se în exuberanțele efemere ale vieții. El nu este preocupat de moarte, acordându-i o atenție sporită, fixându-și analitica conștiinței asupra acestui proces și investindu-l cu importanță ontică. Dimpotrivă, el cheamă moartea, așa cum un magnet cheamă alt magnet, fizico-mecanic, mașinal, printr-o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]