4,125 matches
-
află lângă brom (seleniul este chiar lângă brom, iar telurul se sub seleniu). Structura atomului de brom este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că izotopul său natural, formula 3, are 35 de protoni și 44 de neutroni. Repartiția electronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga. Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile: datorită faptului că bromul se află în grupa a VII-a principală, rezultă atunci că acesta are 7 electroni
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
electronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga. Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile: datorită faptului că bromul se află în grupa a VII-a principală, rezultă atunci că acesta are 7 electroni pe stratul de valență (ultimul strat electronic); bromul, aflându-se în perioada a 4-a, are în total patru straturi electronice, dintre care trei sunt ocupate complet cu electroni. Bromul are doi izotopi stabili, formula 4 (50,69 %) și formula 5 (49
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
grupa a VII-a principală, rezultă atunci că acesta are 7 electroni pe stratul de valență (ultimul strat electronic); bromul, aflându-se în perioada a 4-a, are în total patru straturi electronice, dintre care trei sunt ocupate complet cu electroni. Bromul are doi izotopi stabili, formula 4 (50,69 %) și formula 5 (49,31%). Masa atomică standard al bromului natural este de 79,904 u.a.m. Se cunosc, până la ora actuală, 30 de izotopi radioactivi ai bromului care rezultă fie prin dezintegrarea
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
izotopul formula 14 se transformă în izotopul stabil formula 15 cu emisia unui pozitron și al unui neutrin, tranziția are loc după schema: Un exemplu pentru dezintegrare formula 8, îl reprezintă izotopul formula 18, care se transformă în izotopul formula 19, concomitent cu emisia unui electron și al unui neutrin: Există izotopi ai bromului care se dezintegrează în mai multe moduri, de exemplu formula 21 care se dezintegreză cu probabilitatea de 91,7% prin formula 9 în formula 23 și cu probabilitatea de 8,3%, prin formula 8, în formula 25
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la acid sulfuros. Acesta din urmă se descompune în bioxid de sulf
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
soluții apoase. Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ul este unul dintre fenomenele care se manifestă prin forțe de atracție sau respingere între corpuri; forțele magnetice își au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, FeO) sau în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv o parte
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
fi doar detectate de instrumente sensibile de laborator. Diamagnetismul, apare în toate materialele în care există tendința materialului de a se opune câmpului magnetic aplicat și deasemeni de a fi respins de un câmp magnetic. În materialele diamagnetice nu există electroni nepereche.
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale și secundare care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles, de costul de fabricație. Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin îndepărtarea sau adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliză sunt, în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați trec în electrolit. Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați trec în electrolit. Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: De
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
secunde, iar majoritatea sunt mai mici decât jumate de secundă. Izotopii titanului variază în masă atomică, de la 39,9 u (Ti) la 57,966 u (Ti). Modul primar de dezintegrare înainte de cel mai abundent izotop stabil, Ti, este captura de electroni, iar modul primar de după acesta este radiația beta. Principalele produse de dezintegrare dinainte de Ti sunt izotopii elementului 21, iar de după sunt izotopii elementului 23. Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru rația sa duritate-greutate mare. Este un metal dur
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
un câmp grafic vizualizator (ecran), unde axa 'X'-lor (abscisa) este axa timpului iar axa 'Y'-lor (ordonata) este axa reprezentării amplitudinilor semnalelor de măsurat (observat). ul analogic clasic este realizat ca un tub catodic în care un fascicul de electroni este accelerat spre un ecran fosforescent și produce pe acesta un punct luminos. Poziția "x"-"y" a punctului luminos pe ecran este comandată prin circuite și dispozitive specializate. Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic al variației în timp a unei
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
Ferdinand Braun, cel care printre altele a descoperit în 1874 că un contact punctiform pe un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietățile fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului luminos de pe ecranul tubului catodic. În cinstea acestei invenții, tubul catodic este numit și astăzi, în țările unde se vorbește limba germană, „tub
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
semiconductor. Procesele care au loc într-o joncțiune determină proprietățile electrice ale dispozitivelor semiconductoare. Aceste procese sunt influențate de regimul de polarizare a regiunilor. 1. În absența unei tensiuni aplicate din exterior, Prin plecarea golurilor în regiunea "n" și a electronilor în regiunea "p", vor apărea în cele două regiuni sarcini electrice spațiale de semn opus (constituite din acceptori și donori ionizați). Aceste sarcini electrice creează un câmp electric îndreptat de la "semiconductorul de tip n" spre semiconductorul de tip "p" și
Joncțiune p-n () [Corola-website/Science/302487_a_303816]
-
fără distrugerea acesteia. Ideal, această valoare a fi infinită. VF - tensiunea (de polarizare) directă maximă, de obicei este specificată împreună cu valoarea curentului direct. Ideal, această valoare ar fi zero: ideal, dioda nu ar prezenta niciun fel de opoziție în fața deplasării electronilor. În realitate, tensiunea directă este descrisă de ecuația diodei. IF(AV) - valoarea maximă (medie) a curentului direct, valoarea maximă medie a curentului pe care bobina o poate suportă la polarizarea directă. Această limitarea este practic o limitare termică: câtă căldură
Diodă semiconductoare () [Corola-website/Science/302486_a_303815]
-
izomeriei de catena, alcanii sunt de două tipuri: Prin îndepărtarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din moleculă unui alcan se obține un radical de hidrocarbura. Convențional , pentru reprezentarea radicalilor se folosește linia de valentă(CH-) ; aceasta simbolizează electronul impar și nu o pereche de electroni că în scrierea obișnuită. Denumirea radicalilor hidrocarburilor, obținuți prin îindepartarea atomilor de hidrogen de la un singur atom de carbon , se face prin înlocuirea sufixului -an cu sufixul -îl pentru radicalii monovalenți (obținuți prin
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
tipuri: Prin îndepărtarea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din moleculă unui alcan se obține un radical de hidrocarbura. Convențional , pentru reprezentarea radicalilor se folosește linia de valentă(CH-) ; aceasta simbolizează electronul impar și nu o pereche de electroni că în scrierea obișnuită. Denumirea radicalilor hidrocarburilor, obținuți prin îindepartarea atomilor de hidrogen de la un singur atom de carbon , se face prin înlocuirea sufixului -an cu sufixul -îl pentru radicalii monovalenți (obținuți prin îndepărtarea unui singur atom de hidrogen), -iliden
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
electrozii iluminați cu lumină ultravioletă creează cu mai multă ușurință . În 1905, Albert Einstein a publicat o lucrare care explica datele experimentale din efectul fotoelectric ca fiind consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului fotoelectric”. Efectul fotoelectric este utilizat în astfel că poate fi găsit în panouri solare, fiind frecvent
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
de a detecta un semnal radio prin efectul contactului joncțiunii. Într-o componentă semiconductoare, curentul este mărginit în elemente și compuși solizi proiectați special pentru a-l comuta și amplifica. Fluxul de curent poate fi înțeles în două forme: ca electroni încărcați negativ, și ca lipse de electroni, încărcate pozitiv, numite . Aceste sarcini și găuri sunt înțelese în termeni de fizică cuantică. Materialul de construcție este cel mai adesea un semiconductor cristalin. Dispozitivele cu semiconductori au devenit o ramură de sine
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
efectul contactului joncțiunii. Într-o componentă semiconductoare, curentul este mărginit în elemente și compuși solizi proiectați special pentru a-l comuta și amplifica. Fluxul de curent poate fi înțeles în două forme: ca electroni încărcați negativ, și ca lipse de electroni, încărcate pozitiv, numite . Aceste sarcini și găuri sunt înțelese în termeni de fizică cuantică. Materialul de construcție este cel mai adesea un semiconductor cristalin. Dispozitivele cu semiconductori au devenit o ramură de sine stătătoare după inventarea tranzistorului în 1947. Dispozitive
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
are o proporționalitate invers-pătratică cu distanța dintre ele. Forța electromagnetică este foarte puternică, fiind depășită doar de interacțiunea tare, dar, spre deosebire de acea forță, ea funcționează pe toate distanțele. În comparație cu mult mai slaba forță gravitațională, forța electromagnetică ce face ca doi electroni să se respingă este de 10 ori mai puternică decât atracția gravitațională care îi trage împreună. Studiile au arătat că originea sarcinii stă în anumite tipuri de particule subatomice care poartă proprietatea de sarcină electrică. Sarcina electrică generează și interacționează
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
că originea sarcinii stă în anumite tipuri de particule subatomice care poartă proprietatea de sarcină electrică. Sarcina electrică generează și interacționează cu forța electromagnetică, una dintre cele patru forțe fundamentale ale naturii. Cei mai cunoscuți purtători de sarcină electrică sunt electronii și protonii. Experimentele au arătat că sarcina se , adică sarcina netă într-un va rămâne mereu constantă, indiferent de modificările care au loc în acest sistem. În cadrul sistemului, sarcina poate fi transferată între organele sistemului, fie prin contact direct, fie
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]