4,405 matches
-
pisane, recanateze, florentine, mai cu seamă în marile idile. Scrisoarea poetului din Zante din 20 noiembrie 1797 ce conține imaginea soarelui și a liniștii de dupa furtună anunță cantul La Quiete dopo la tempesta. Cuvintele de adio adresate Teresei în ultima epistola anunță fragmentul în care este descrisă moartea lui Consalvo. În august 1823 Leopardi scrie despre speranța: con essa favella e delira amintind de con le speranze mie parlo e delirio din Così gl'interi giorni. Cuvintele Questo di tânta speme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
donna posseduta dalla furiosa Enio, le grotte vedo. Un uccello fă sentire îl suo dolce lamento. Safo a Faone http://www.miti3000 .it/mito/biblio/ovidio/ eroidi/quindicesimo.htm. 495 Gilberto Lonardi, 2005, op. cît., pp. 113-116. 496 Într-o epistola din 2 martie 1918 Leopardi vorbește despre aspectul său fizic, stabilind și în această privință o corespondență cu viziunea să despre Safo: Io mi sono rovinato con sette anni di studio matto e disperatissimo în quel tempo che mi s
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
II, 35-36). (S6d) Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al lui, un bătrân săhastru 26; o o hârtie mâzgălită în linii strâmbe 27; o pe mescioară era o foaie scrisă (bătrânul lipsea)28; o o scrisoare nedesigilată încă29; o o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare:...30; o o epistolă sigilată cu ceară neagră 31; 2. manuscris: o memoriul vieței tale, ca să-l găsesc când voi reveni pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de testament literar accesibil cui știe să caute în sertarul mesei din biblioteca literaturii. În schimb, deși nu este nici epistolă, nici manuscris, secvența autenticistă din [Moartea lui Ioan Vestimie] poate încheia paradigma asumării unei biografii morale și intelectuale, dezvăluită progresiv, intratextual: Aflăm că astăzi, la 7 ore de seară 35, d. Ioan Vestimie a încetat din viață în urma unei violente
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nehotărât (vezi supra), ca și cum, la prima vedere, ar fi vorba despre un lucru secundar. De cele mai multe ori, planul secund se răzbună, în sensul revendicării unui rol mai important decât cel principal. Discursul homodiegetic ascunde resorturi biografice care dictează partitura protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură epistolară determină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cele mai multe ori, planul secund se răzbună, în sensul revendicării unui rol mai important decât cel principal. Discursul homodiegetic ascunde resorturi biografice care dictează partitura protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură epistolară determină un element de intratextualitate transgenerică: proză/ corespodență. ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care ascunde un trecut terifiant), îi povestește o lungă istorie (compusă din propriile experiențe, scrisori de-ale lui și de-ale altora, documente, marturisiri ale diverselor personaje, și segmentată cu situații din prezent), istorie menită să lumineze, ultimativ, secretul insolitelor epistole. Țesătura narativă ne poartă mai întîi în America anilor 50, cînd Paul își pregătește doctoratul (despre negustorii olandezi din secolul al XVII-lea) sub îndrumarea unui profesor celebru, Bartholomew Rossi (venit peste Ocean de la Oxford, în condiții mai degrabă neclare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetica lui Aristotel se axează "pe conceptul de mimesis ("arta imitare a naturii")"5. Aceasta devine prima poetică, apărută în anul 330 î. Hr., căreia îi urmează "alte celebre arte poetice pentru literaturile antice care îi au ca autori pe Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674"6. Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Grecia, China, Japonia, Israel, Albania"514. O cunoaștere și o cercetare îndeaproape a biografiei autoarei relevă modul în care nu doar întreaga experiență culturală acumulată influențează poetica acesteia, ci și experiențele cotidiene, intime sieși. Astfel, "așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescență, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescență, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dea vin, apelează la armele cuvântului: "Chiril se înapoie cu sticla... pe jumătate plină. Ermolae făcu un semn deznădăjduit către duhovnic. Acesta își lărgi brațele în semn de nedumerire și dezamăgire și grăi astfel: Fiule Chiril, sfântul apostol Pavel, în epistola sa către efeseni, scrie aceste cuvinte: "cine seamănă cu scumpete, cu scumpete va și secera..." Ți-a plăcut cântarea părintelui Arcadie și ce ți-ai grăit: "ia să mai scot eu o sticlă în cinstea lui și întru a mea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
considera prea puțin importantul criteriul al intenționalității, ușor am confunda aceste fragmente cu scrierile explicit ficționale ale scriitorului. Motiv pentru care comitem conștient imprudența de a nu discrimina între informațiile oferite de cele două tipuri de discurs. 124 Fragmentul din Epistola către efeseni, a apostolului Pavel, despre urcarea fiului nelegiuirii în Templul Sfânt al Domnului e înțeles alegoric de Origen ca un fel de așezare nelegitimă și abuzivă a sensului eretic/mincinos în corpul Cuvântului biblic. 125 A se vedea , spre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos. Slujiți-le nu numai cînd sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu." (Epistola către Efeseni, VI, 5-6). Primii creștini acceptă sclavia dar nu pentru aceleași motive ca grecii: e o realitate secundară pentru că aparține lumii oamenilor, or, esențial este ca oamenii să fie indivizi egali în fața lui Dumnezeu. Creștinismul primitiv nu este, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
credeam că știm tot și pe care l-am clasat la raionul de antichități, descoperim accente surprinzător de actuale, iar metehnele omenești, ca și frumusețea lumii, ni se dezvăluie în caracterul lor peren. Iată, spre, exemplu, cîteva fragmente dintr-o epistolă adresată pictorului Jacques-Emile Blanche: Grand Hôtel, Arcachon, 7 august 1926 Dragă prietene, Constat că spectacolul lumii continuă să vă amuze, iar minunata stupiditate a oamenilor vă încîntă. Mă întreb dacă ați găsi aici cu ce să vă hrăniți: niște americani
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În ceea ce a scris mai bun, Joseph Sheridan Le Fanu este la fel de influent ca Poe. Dintre numeroasele sale nuvele, două merită cu prisosință amintite: Green Tea și Carmilla (ambele prezente în volumul intitulat, ca un obscur ecou paulinian din Întâia Epistolă către Corinteni, In a Glass Darkly, 1872). Green Tea anticipează tema jamesiană din The Turn of the Screw, fiind povestea unui anume Jennings, pe care o maimuță îl impinge la sinucidere. Nevroza personajului este pusă pe seama consumului excesiv de ceai verde
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cum scria americanul A. Bloom. Nu întâmplător, omul bine format spiritual înțelege că orice valoare (fie ea și tehnologico- managerială) are încărcătură dumnezeiască. Lumea Nouă și sensurile noii modernități Încreștinați de generațiile de apostoli ai creștinismului unitar la origini, de epistolele unor părinți apostolici (Justin, Tertullian ș.a), arondați apoi la patriarhia ortodoxă a Constantinopolului, românii au fost obligați să țină seama că, în anul 1589, și biserica de la Moscova a devenit patriarhală. Numai că unul din noile sensuri majore deschis
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de putere“. Într-un text ulterior, din 1987, Taubes revine însă pentru a numi o dublă determinare a „centrului“ teologico-politic: kratologică și comunitară, ultima fiind o consecință a mesajului paulin. Pentru Taubes, mesajul Apostolului neamurilor poate fi sintetizat plecând de la Epistola către Romani: „Und dann schildert er [Paulus] die Lebensformen der christlichen Gemeinde in dieser Agape, das Leben der Christen aus dem Pneuma und in der Agape untereinander. Soziologisch heisst das: eine neue Art Verbindung, eine neue Intimität wird gescha ffen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
monarhului“, având atributul deciziei absolute. Taubes, în replică, descrie scenariul teologiei politice ca formulă a legitimării comunității, nu a „conducătorului“ ei. Wolf-Daniel Hartwich, Aleida și Ian Assmann observă raportul dintre cei doi autori în postfața la prelegerile lui Taubes despre epistolele pauline. Comunitatea în discuție va fi, ulterior, fundamentată mesianic. Modul iudaic al legăturii între oameni intră, după cum afirmă Taubes, într-o „logică mesianică“. Sensul acesteia este profunda orientare a legii către ceea ce o depășește și o deconstruiește: sacrificiul christic, prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1896 către Gherea: "Sunt tot în Tușnad și nu pot pleca înapoi neavînd parale" și apoi în 1902: "Eu crez că nu mai e nevoie să-ți mai descriu starea de lipsă în care mă aflu". Cel care într-o epistolă preciza "Domiciliul meu: Buzău, în gară" știa foarte bine că artistul nu poate crea cînd îi lipsesc mijloacele bănești iar în cazul său cînd are bani nu îi mai arde de scris. Îl salvează însă talentul calificat ca minune ("Un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mediile ecleziale, cât și pentru mediile de comunicare. Asistăm astăzi, (la peste douăzeci de ani de când în România s-a reinstalat libertatea cuvântului), la o necesitate a comunicării spirituale din amvon, dublată de necesitatea comunicării prin diferite alte mijloace. Vechile Epistole, ca mijloace de propovăduire, sunt astăzi continuate de televiziune, de presa audio și de cea scrisă, însă toate acestea au tendința de a fi înglobate de internet, ca mijloc de comunicare în care poți găsi fie știri de televiziune, de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
exuberantei, ci și de pierderea simțului autocritic. Revenirea la extazul inițial poate fi declanșată, aparent, de fleacuri, precum o vizită la Truchsessian Gallery (care, ne amintim, organiza expoziții anuale la începutul secolului al XIX-lea). Episodul este narat într-o epistola trimisă de Blake patronului sau financiar, William Hayley 36, si datata 23 octombrie 1804: "Suddenly, on the day after visiting the Truchsessian Gallery of pictures, I was again enlightened with the light I enjoyed în my youth, and which hâș
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
I take a pencil or graver into my hand, even aș I used to be în my youth, and aș I have not been for twenty dark, but very profitable years" (E: 756-757). Același scenariu exagerat este repetat într-o epistola ulterioară, datata 11 decembrie 1805, în care toate "victoriile" îi sunt atribuite aceluiași Hayley, cel care, atrag atenția de pe acum, incarnează râul absolut în poemul Milton 37. Nu se știe cu certitudine nici până astăzi dacă Blake este pur si
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să se supună poruncii aducătorului de inspirație. A acționa altfel înseamnă a bloca declanșarea procesului vizionar: "în this which I send you have been compelld by my Genius or Angel to follow where he led [...]" (E: 701). Apoi, într-o epistola către Hayley, datata 6 mai 1800, artistul își cere iertare pentru rătăcirile sale entuziaste, amintind în treacăt că este însoțit de îngeri: "Forgive me for expressing to you my Enthusiasm which I wish all to partake of Since it is
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fi condamnat la suferință perpetua: "Refuse & bury your Talent în the Earth even tho you should want Natural Bread. Sorrow & Desperation pursues you thro life! & after death shame & confusion of face to eternity" (E: 724-725). Chestiunea este reiterata într-o epistola adresată aceluiași Butts și datata 25 aprilie 1803: "I must not bury the Talents în the Earth [...]" (E: 728), Blake detaliind, concomitent, natura acestor întâlniri spirituale: "I may converse with my friends în Eternity. See Visions, Dream Dreams, & prophecy & speak
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]