3,970 matches
-
această afirmație” care ar fi zgâriat rău plăpândele urechiușe ale cuplului dictatorial din România, Leana și Nicolae Ceaușescu, rude bune cu Leana și Costel Pârțac de la „Vacanța Mare”. b.f. Nudurile În presă sînt pentru imperialiști, tovarăși, nu pentru eroica clasă muncitoare! Cum și proclamata morală socialistă trebuia să aibă caracter total diferit față de cea capitalistă, intens promovată În presa liberă din lumea la fel de liberă, cenzorii fuseseră Însărcinați și cu paza eventualelor funduri goale, evident feminine, ce se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ideologică, ne vom opri ceva mai mult asupra ei citând-o integral: „În <<Vremea nouă>> nr.172/8 septembrie 1968 se publica poezia <<De atunci, copiii...>> de V. Filip care, În general, prezenta un regret al autorului față de o moarte eroică. Sa făcut observația că este interpretabilă folosirea expresiei <<moarte nedreaptă>> pentru o cauză justă”. Justițiarul politic de birou Agrigoroaiei eliminase din text cuvântul „nedreaptă” dar și câteva versuri „...de la Începutul și sfîrșitul poeziei”. Iată-le: „De-atunci,/ De cînd le-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cam așa: „Ca și social-democrația lumii Întregi, cea română știe că desrobirea poporului muncitor nu poate fi o chestie națională, la care lucrează muncitorii tuturor țărilor”. Adică, Într-o interpretare liberă (și posibil subiectivă), ce treabă mare sau mică avea eroicul partid comunist român cu cel din Burkina Fasso, spre excelent exemplu?! Justificarea lui Zamfirescu fusese exprimată astfel: „Această concepție ideologică, generată de condițiile social-politice și economice ale timpului, nu mai corespunde stadiului superior de dezvoltare a mișcării comuniste și muncitorești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și mai rea. Drăgan are, din nou, toate mijloacele necesare ; de data asta are și ce să descarce într-o bătălie toate conflictele dramatice dezvoltate pînă în acest punct de Popovici ; are un decor natural sălbatic și înzăpezit, prielnic poeziei eroice ; pentru barbari are măștile acelea care, orice s-ar spune, inspiră mai multă teamă de necunoscut decît trăsăturile lui Colea Răutu ; în fața ecranului are 10.510.000 de perechi de ochi avizi de senzații. și ce face ? Suprapune repede pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la Nicolaescu nu e faptul că-i un narcisist, ci faptul că e un narcisist atît de transparent în vicleșugurile sale : e chiar ca un copil care-și pune în scenă, cu înțelegerea lui de copil asupra artei spectacolului, fanteziile eroice de copil. Ăsta e Nicolaescu și așa a fost de la bun început. Dacă era un pic mai bun pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate, asta e din cauză că pe-atunci încerca să imite economia narativă a vechilor filme hollywoodiene. încă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Frost : din rațiuni de suspans, îl fac să pară, la început, mai neglijabil din punct de vedere intelectual decît suspectez că a părut vreodată în realitate. Ce fac ei, de fapt, este să-l aducă mai aproape de un anumit tipar eroic, perfectat la Hollywood încă de pe vremea lui Buster Keaton : acela în care un pișpirică pe care nimeni nu dă doi bani surprinde pe toată lumea (și chiar pe sine) cu puterea lui de implicare și de sacrificiu. în avionul care-l
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
erau așa-zisele Îndatoriri ale U.T.M.-ului românesc. "Revine sarcina Uniunii voastre (U.T.M., n.n.) să cultive, cu și mai multă intensitate, spiritul internaționalist în rândurile tineretului, să susțină cu mai multă tărie FMTD și UIS, să sprijine lupta eroica a tineretului în Grecia, Spania, din colonii și din celelalte țări subjugate de imperialiști". Mai precis: să sprijine politică externă sovietică, în diverse puncte critice de pe bătrânul continent. Stalin îi înarmase în secret pe comuniștii greci - via Bulgaria - în tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
bărbătesc foarte frumos și bine croit din partea directoarei din Ploiești la care lucrase soția mea. Singurul ei copil, aviator, căzuse pe front în august 1941 și acum mi se oferea un costum să-l port în amintirea celui care dispăruse eroic! Am primit costumul, dar gândeam că poate nu voi avea timp să-l port, dată fiind situația de război în care mă aflam. Și cu toate acestea l-am purtat cu foarte mare plăcere în amintirea eroului aviator Georgescu. La
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spre lauda lui Ceaușescu și a României, el a înfierat această invazie și atunci a atins culmea gloriei lui ca lider al poporului nostru, era eroul nostru, omul pe care l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ai mei să aibă unele neplăceri, cât pentru soarta proprie, ajungi la un moment dat când nu mai ții cont de prudență... La București ai mei intraseră în vizorul organelor speciale. Nemulțumirea generală mocnea peste tot. Timișoara dă tonul luptei eroice! Ascultam cu respirația reținută să nu scăpăm firul informațiilor ce ne veneau din afara țării. Țara se mișcă, se împotrivește! Se află de reprimarea împotrivirii de la București din 21 decembrie. În ziua următoare, vineri 22 decembrie 1989, la Bârlad era liniște
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate excesivă. Mișu nu doar că părăsește locul incidentului pentru a se ascunde, dar și după ce conflictul s-a consumat, înconjurat de prieteni, acesta refuză să iasă din ascunzătoare. Reacția isterică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-acolo cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni...”. Putem observa că lașitatea lui Mișu care-l diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
era înregistrat astfel ca un fapt revoluționar. Invocarea în discursurile oficiale ale marilor figuri, figuri de prestigiu, gen Garibaldi, presupune redimensionarea întregului la scara grandorii mitologice. Cei o mie care-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reprezentative, și un exponent al banalului, Sancho Panza, care înregistrează ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică suflul epopeii acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb, avem ordinul de mărime al convențiilor realiste într-un cadru mic-burghez unde personajele sunt selectate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în spiritul epopeii, lectură care vine dinspre sfera mediatică, lectură care nu inter- sectează banalul cotidian și care este menită să fabrice „un erou al timpului nostru”. Ziarul servește drept aparat de proiecție care extrage din cotidian excepționalismul unei vocații eroice, însă cum am văzut, deformarea este înscrisă genetic în natura schizoidă a personajului. Caragiale extrage cu ironia caracteristică un studiu de caz, care este departe de a fi unul simplu. Iată o scurtă caracterizare emblematică a studentului la începutul carierei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sale revoluționare : „Avea inteligență vie, caracter de bronz, temperament de erou ; pe lângă acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă”. Cele trei calificative corespund nu doar fixării în duritatea și perenitatea bronzului a figurii emancipate eroic a lui Coriolan. La toate acestea se adaugă dimensiunea carismatică a personajului. Există două mo - duri de supraimpresionare a figurii personajului, unul care presupune imobilitatea statuară la scara ăecvestrăă a grandiosului, și-i relevă caracterul monumental, celălalt implică progresia și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dina- mic al evoluției personajului până la un moment apogetic. În calitate de erou, studentul urcă treptele gloriei în drum spre apoteoză. Deloc întâmplător, și prin același efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în discurs. Aici se află schisma care prăbușește în ridicol per- sonajele cu aplomb și vocație eroică în opera lui Caragiale. Eroismul solicită o confirmare în registrul faptelor, al acțiu- nilor, iar dacă avem un erou al gândirii, confirmarea reven- dică o operă semnificativă. Eroii lui Caragiale își extrag legitimitatea numai la nivelul discursului care se trans-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momentului. Momentul apogetic care închide progresia îl reprezintă discursul ținut de Coriolan la statuia lui Mihai Viteazul. Tabloul pe care-l configurează naratorul ca lector in fabula este cel al unui câmp de luptă, unde liderul maxim afișează un comportament eroic în măsură să producă emulație. Dilatarea evenimențialului urmează o dublă cursă. Într-o primă instanță, eroul își fixează modelul exemplar, pe Mihai Viteazul, cu care emulează. Ulterior își „construiește” soclul propriei statui prin intermediul maselor studențești exal- tate de temeritatea liderului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
evenimențialului urmează o dublă cursă. Într-o primă instanță, eroul își fixează modelul exemplar, pe Mihai Viteazul, cu care emulează. Ulterior își „construiește” soclul propriei statui prin intermediul maselor studențești exal- tate de temeritatea liderului. Apogeul îl constituie discursul și aici eroicul este catapultat primejdios în retoric, un salt mortal de la act la discurs, într-un delir al grandorii. Deformarea se produce în spațiul discursului, accele- ratorul grandorii se află în operațiunile retorice, iar nara- torul convoacă printr-un trop uzat imaginea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin discursul căruia Coriolan îi oferă doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică a eroicului de resorturile care configurează o estetică particu- lară a acțiunii politice, în cazul analizat de autor, estetica fascistă : „En laissant libre cours à l’expression et son émotion esthétique, dans toute sa fureur, en tentant aussi de faire partager à
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a Statului prin minimalizarea individului redus la insignifianța unei erori
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contextul adecvat, cel al tiraniei. Coriolan este prea mare în raport cu niște evenimente nesemnificative, cu un context politic care nu-i poate oferi o scenă istorică pe măsura vocației sale revoluționare. Deficitul nu ține de absența disponi- bilității și a înzestrărilor eroice, ci în defazajul acestuia față de context, sau chiar în absența contextului potrivit. Însă acest tip de grandoare căreia îi este refuzat contextul adecvat, în măsură să o întrețină basculează numaidecât în grotesc. Hybrisul nu ține doar de inoportuna investiție revoluționară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la nivelul personajului vidat de conținut, deve- nit o formă, un om fără însușiri. Nu ajungem să cunoaștem niciuna dintre însușirile reale ale acestui personaj, ci doar pe acelea care îi sunt atribuite sub semnul excesului atât în ipostaza sa eroică, de superlativă calificare civică, cât și în aceea „monstruoasă”, dezumanizată, de maximă des- calificare civică în calitate de reprezentant al ordinii publice și al Puterii. Ceea ce Coriolan Drăgănescu are banal, exis- tența sa cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
El nu reprezintă nimic altceva decât subiectul unei deformări pe care acest dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” o realizează. Dispozitivul este în măsură să producă o coincidentia oppositorum, expresia deformării fiind sesizabilă atât în registrul excep- ționalismului eroic, cât și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]