3,289 matches
-
144 de suflete, 73 bărbați și 71 femei; parohia aparținea protopopiatului Agrieș (Viișoara) din varmeghia Turzii. În anul 1805 în Stolna erau 43 de familii ortodoxe și aveau biserică, 2 câble de teren arabil și fânațe de un car de fân. În Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Pr. Matei Voileanu enumeră Stolna între cele 304 comune bisericești trecute la uniație în timpul episcopului Vasile Moga . Nu este însă precizat anul trecerii. Informația nu se confirmă. În timpul celui de-al doilea război
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
parohia pe timpul conscripției lui Inochentie Micu Klein din anul 1733 era neunită (ortodoxă), și avea 40 de familii cu 200 de suflete. Avea biserică și casă parohială, loc arător de 4 cubele (2 jug.) și cositor de 6 cară de fân. Preot era popa Gabor. Probabil, după vizita canonică a episcopului Petre Pavel Aron din anii 1755-1763, au început a trece unii la Unire, pentru că în 1763 în Berindu era preot unit Philiomon. Cel mai vechi așezământ religios de aici a
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
au fost alungați, considerați ,cuib de ațâțare ortodoxă”. Tradiția spune că biserica mânăstirii a fost furată de credincioșii din Sumurduc, comuna Sânpaul, unde se poate vedea și astăzi. Avea loc arător de trei gălete și fânaț de șase care de fân. În 1763 preoții uniți din Berindu se plâng guberniului că baronul Samuil Inczédi a ocupat averea mânăstirii. La acuza aceasta baronul răspunde foarte vehement, în 2 ianuarie 1764: ,quod attinet violentam per me factam occupationem territorii monaterii Berindiensis, non ut
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
pentru că o statistică din acest an spune că Berindu are 1 preot unit, 2 preoți neuniți, 72 de familii și 1 biserică neunită, 2 case parohiale și loc arător la biserică de 14 cubele și cositor de 5 care de fân. Unirea românilor din părțile aceastea s-a făcut prin Episcopul Maior (1772-1782). Biserica cea mai veche a satului este o bisericuță de lemn ce ,străjuiește încă dealul de de-asupra satului, ca o mărturie a vremurilor de umilință și suferințe
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
atopică, rinită alergică și astm este numită atopie. Cel mai puternic factor de risc în apariția astmului îl reprezintă antecedentele de boală atopică; astmul are o incidență mult mai mare la cei care suferă fie de eczemă, fie de febra fânului. Astmul a fost asociat cu sindromul Churg-Strauss, o afecțiune autoimună, și cu vasculită. Persoanele cu anumite tipuri de urticarie pot avea, de asemenea, simptome de astm. Există o corelație între obezitate și riscul apariției astmului, ambele având o incidență crescută
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
Verile sunt lungi oscilând între veri ploioase, cum a fost cea din anul 1864, când „"otarul Racoviței n-au produsu mai nemica"”, sau veri secetoase cum au fost cele din anii 1865 și 1866, când se consemnează „"o lipsă de fân foarte mare"”. În vara anului 1907, tot din cauza secetei, s-a permis proprietarilor pădurii „Braniștea” să-și pășuneze vitele prin tăieturi sau pe „Valea lui Laț”, altfel „acestea riscând să se prăpădeasca!". Caracterul instabil a determinat înregistrarea temperaturii minime de
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
prilejul sărbătorilor religioase, compuse din: lemne de foc, fructe, unt, păsări, pește etc. Astfel, racovicenii din „partea scăunală”, anterior anului 1700, erau obligați în fiecare iarnă să plătească castelanului de la Turnu Roșu: 50 de care de lemne, 4 care de fân și 16 "câble" de ovăz. În anul 1749 valoarea taxelor plătite a fost de 1458,47 florini, echivalent cu prețul a 140 de boi, în timp ce „partea iobăgită” a plătit impozite în valoare de 290,10 florini. În plus față de plata
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
este necesară pentru o gospodărie. Livezile și grădinile de zarzavat ocupă din cele 8063 ha ale comunei doar 25 ha. Pășunile și fânețele naturale sunt cele mai bine reprezentate. În perioada de vară începe așa-numitul sezon de „ strâns al fânului”, nutreț pentru animale, care se depozitează mai întâi în clăi iar apoi toamna după ce se „cară” în clădituri sau se urcă în podul „șurilor”. De remarcat sunt acele „șuri cu paie” care încă mai există pe la unele din gospodăriile mogoșene
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
bază a locuitorilor este creșterea animalelor. Construcția, ce datează de la începutul secolului al XX-lea, reunește sub același acoperiș un grajd spațios și o cămară separate de aria șurii (spațiul liber unde se putea intra cu carul pentru a arunca fânul în pod și unde erau depozitate utilaje și acareturi). În cadrul muzeului, grajdul este folosit pentru păstrarea instrumentelor de lucru ale restauratorilor. Poarta datează din al doilea sfert al secolului al XX-lea și este construită din stâlpi masivi de rășinoase
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
este susținut de prelungirile tălpilor casei. Grajd cu șură din Mănăstirea Humorului reprezintă o anexă de dimensiuni mari. El este împărțit în grajdul propriu-zis, spațiul liber pentru accesul cu căruța și pentru diferite activități gospodărești, respectiv paierul unde se depozita fânul. Sub prelungirea învelitorii este târla oilor. Grajdul este ridicat din cununi de bârne fasonate, iar restul construcției dintr-un schelet de bârne înfundat cu scândură. Celarul (sau bordeiul) este o construcție monocelulară din cununi de bârne încheiate în „coadă de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
mediană descoperită și o anexă adăpostită sub prelungirea din spate a acoperișului, care constituie plecătoarea casei. Grajdul cu șură reprezintă o anexă de dimensiuni mari, dispunând de spații largi cu destinații diferite: grajd pentru animale, șopron pentru căruță, raclă pentru fân, ocol pentru oi sub plecătoare. În partea centrală, construcția prezintă un spațiu liber, utilizat pentru accesul cu căruța din curte sau din grădină. Grajdul propriu-zis este realizat din bârne, restul construcției fiind dintr-un schelet de grinzi, înfundat cu scândură
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în partea superioară a stâlpilor portiței. Grajd cu cămară de mână este o anexă specifică gospodăriilor crescătorilor de animale din zona Câmpulung Moldovenesc. Sub același acoperiș sunt reunite trei încăperi cu funcții bine determinate: grajdul pentru animale mari, șura de fân și „cămara de mână”. Bârnele pereților sunt diferite de la un compartiment la altul: rotunde la pereții posteriori ai grajdului, despicate în zona cămării de mână și cioplite la patru fețe în rest. Gradjul cu cămară de mână datează de la sfârșitul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
celor 171 de grăniceri, care aveau 151 de copii în vârstă de până la 16 ani, stăteau 179 de case locuite și 21 case pustii, ei având în posesie o suprafață arabilă de 2000 "câble" și fânețe pentru 1200 care de fân. Spre sfârșitul anului 1766, numărul grănicerilor companiei a crescut simțitor, 201 dintre aceștia fiind localnici și doar 78 din satele aparținătoare. De altfel, fluctuații mari în efectivul companiei s-au înregistrat și în următorii ani, ea fiind cotată ca subunitatea
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
grafice are un aer prozaic și oferă o amplă panoramă a unui spațiu rural deluros surprins la ceasul amiezii. În fundal se profilează un lanț muntos, acoperit cu păduri de confere. În planul median evoluază un cuplu uman ce adună fânul pajiștii cu greblele pentru a ridica clăile ce urmează să fie încărcate în carele goale, priponite în imediata vecinătate. În primul plan se situează trei personaje în atitudini total diferite: o femeie veghează somnul unor lucrători toropiți de oboseala muncii
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
de Jos" a anului 1733 ținea de protopopiatul aflat în localitatea vecină, Veneția de Jos. De asemenea, în conscripția din 1733 se precizează și faptul că de pe fânețele parohiei greco-catolice din localitatea "Comăna de Jos" se strângeau 11 care de fân. În perioada interbelică și până la reforma administrativă din 6 septembrie 1950 Comăna de Jos a făcut parte din Județul Făgăraș care avea reședința în orașul Făgăraș. Din anul 1950, când împărțirea administrativ-teritorială în județe a României a fost înlocuită, după
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
cuptoare de ars vase de lut, ceea ce ar confirma că ocupația nu le era străină localnicilor. La 21 mai 1815 este încheiată zidirea unei noi biserici a localității, aceasta fiind de lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu stuf și fîn. Biserica veche fusese inundată în iulie 1813, de apele Prutului revărsat. Din anul 2011 primar al localității este Iatuc Dumitru Mihail (reales în 2014). Școala din satul Balatina a fost înființată în anul 1869 din inițiativa sătenilor. Ea a fost
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
femei, doi dintre care - Petru Roșca și Nicolae Canicic depășiseră vârsta de 80 de ani. În 1854 în timpul războiului Crimeei țăranii din Cazangic au fost impuși de către autoritățile țariste să pregătească și să predea trupelor imperiale rusești 4000 puduri de fân, lăsând vitele lor fără hrană pe timp de iarnă. În 1856 satul intră în zona de sud a Moldovei dintre Prut și Nistru care, conform tratatului de la Paris, fu reîntoarsă Principatului Moldova. Din 1856 până în 1878 satul a făcut parte
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
ruptașul ion Steopa, celibatar. În al treilea deceniu al secolului XIX în Corlăteni locuia 195 de familii de țăran, 1031 de persoane, inclusiv: 518 bărbați și 513 femei. Locuitorii satului au fost impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
locuia 195 de familii de țăran, 1031 de persoane, inclusiv: 518 bărbați și 513 femei. Locuitorii satului au fost impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
de familii de țăran, 1031 de persoane, inclusiv: 518 bărbați și 513 femei. Locuitorii satului au fost impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
foametea groaznică. Mai multe studii și mărturii relevă că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice revenite în teritoriu la 1944. Astfel, se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grîu, semințe de floarea-soarelui, fîn, carne, ouă, brînză, lînă, etc. Normele impuse de către regimul bolșevic erau următoarele: gospodăriile țărănești care stăpîneau pînă la 2 hectare trebuiau să livreze statului 90 kg de cereale, cele care dispuneau de 2-5 hectare-140 kg, cele care posedau 5-10 ha-190
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
care posedau 5-10 ha-190 kg, cele cu 10-15 ha-240 kg, iar peste 15 ha-290 kg. În același timp, gospodăriile țărănești erau obligate să dea statului bolșevic, la fiecare hectar: 10 kg semințe de floarea-soarelui, 10 kg de cartofi, 4 kg fîn, pînă la 10 kg carne, pînă la 10 kg lapte, 50 ouă, 250 gr. brînză de la fiecare oaie producătoare, cîte 250 gr lînă de la fiecare oaie și cîte 50 gr. de la fiecare capră. Totodată, statul sovietic achiziționa struguri, legume și
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Tot drumul acesta nu ne-au dat nimic de mîncare. Am ajuns într-un sat Carton, unde ne-au dat case și ne-au lăsat 3 zile să ne odihnim. A patra zi ne-au scos la lucru, la cărat fân în colhoz. Într-o lună de zile, noi 3 persoane am făcut 90 zile-muncă și pentru asta am primit 9 kg de făină. Peste un timp am scris scrisori-cereri lui Stalin și la un an de zile am primit răspuns
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
la tîrgurile din Șoldănești și Rezina. Mijlocul de transport erau căruțele, carele trase de boi și cai. Drumul spre tîrg mergea pe lîngă izvorul actualului sat Parcani. Penru ca să aibă cu ce să-și hrănească vitele, oamenii făciau porcane de fîn (grămezi mari de fîn). Apa bună de băut a izvorului, pădurea, pămîntul roditor, drumul, care ducea spre tîrg a atras locuitorii din Alexinți și cei, care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcane. La
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
și Rezina. Mijlocul de transport erau căruțele, carele trase de boi și cai. Drumul spre tîrg mergea pe lîngă izvorul actualului sat Parcani. Penru ca să aibă cu ce să-și hrănească vitele, oamenii făciau porcane de fîn (grămezi mari de fîn). Apa bună de băut a izvorului, pădurea, pămîntul roditor, drumul, care ducea spre tîrg a atras locuitorii din Alexinți și cei, care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcane. La 2 martie 1798 Alexandru
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]