4,829 matches
-
porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, știute și neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
soare, de ce l-ai trezit? [1937] * BUNĂVESTIRE PENTRU FLOAREA MĂRULUI Bucură-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire ca un jar îl îndură toate florile, în dulci suferinți peste măsură și peste fire. Bucură-te, floare ca ghiocul, și dumirește-te! Nu trebuie fiecare să știm cine-aduce și-mprăștie focul. Dar, vezi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare în muta, seculara căutare de totdeauna, și până la cele din urmă hotare. El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa, din care curcubeul își bea frumusețea și neființa. POETUL
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ea nu știu ce firavă stea. 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus cu-nalte sclipiri jucăușe, curate. Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate din alt continent, cufundat și răpus. Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn, când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile și părul morților. Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ? Nu le calcă soră luminile - dedițeii vineți. BIBLICĂ lui Ion Breazu Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar, în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să mă-ntrerupă, întrebându-mă: - Voi, arienii, în ce credeți? - Noi credem că Iisus este fiul lui Dumnezeu în duh încă de la începutul timpurilor, devenit carne și făcându-se om în pântecele Mariei, am răspuns. Din el a făcut Dumnezeu făptura cea mai strălucită și mai puternică între toate câte au fost, sunt și vor fi. Doar Dumnezeu este principiul unic, neschimbat și generat, în vreme ce toate celelalte se schimbă, în trup și în duh; și omul Iisus s-a schimbat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo. XII Dis-de-dimineață eram la Garibaldo. La început n-a vrut să vină, spunând că medicina nu mai era treaba lui. I-am adus aminte că avea datoria înaintea lui Dumnezeu să ajute prin orice mijloace de care dispunea o făptură aflată în suferință. Drept care și-a luat vechea cutie de chirurg și săculețele cu doctorii și am pornit-o spre Augusteon. Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pierdut sclipirea sa. Și-a pierdut și el credința De-a mai fi încă dreptate; S-a urcat pe-un vârf de deal Și-acum pleacă mai departe. Nu mai e nici el prea sigur, Nu mai are ajutor. Oamenii, făpturi ascunse, L-au pierdut în voia lor. Cât mai ai de gând să stai? Mai rămâi, mai vrei speranță? Nu uita că ne-ai orbit Cu mult fum și multă ceață. Demagog Demagogul vieții mele A fost chiar persoana mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va fi pe măsura puterilor noastre! Și deodată vrăjitorul tuna cu mânia sa munții prăvălind tone de pământ peste bestie, dar acesta ieșea nevătămat la fiecare încercare a înțeleptului. Vrăjitorul de metamorfoză era mai încrezător ca toți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu părul cenușiu, lung și despletit, parcă nici nu era cu adevărat bunica; era o biată făptură din carne, În același timp foarte tânără și foarte bătrână, lăsată acum În seama medicinei. Michel Îi luă mâna, doar mâna i-o mai putea recunoaște. Obișnuia s-o țină adesea de mână, chiar și recent, la șaptesprezece ani Împliniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la semnificația lor ezoterică. Pentru că toate marile texte au o semnificație ezoterică, gândea și afirma Ravelstein. Acest lucru trebuie să fie menționat, cred eu, dar nu mai mult decât menționat. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai simplă dintre făpturile umane este ezoterică și radical misterioasă. Încă un amănunt bizar din seara aceea petrecută la „Lucas‑Carton”. S‑a Încheiat cu un vin după cină. Navigam În estuarul petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Începuturilor bărbații și femeile alcătuiau un corp rotund, ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul și o femelă și două garnituri de organe sexuale. În unele cazuri, ambele garnituri sexuale erau masculine, susținea Ravelstein. Așa spune legenda. Erau făpturi falnice, mulțumite de sine. Dar i‑au sfidat pe zeii olimpici care le‑au pedepsit, despicându‑le În două. Aceasta este marea mutilare pe care a suferit‑o omenirea. Așa Încât, generații după generații, ne căutăm jumătatea pierdută, tânjind să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein. Dacă n‑ați cunoaște aceste idei ale lui, nu l‑ați cunoaște deloc. Fără jindul după jumătatea pierdută, sufletul dumneavoastră n‑ar fi decât o țeavă interioară uzată, bună poate pentru o vară la plajă, dar nimic mai mult. Făpturile spiritualizate, bărbați și femei, mai cu seamă tinerii, Își dedică viața căutării dragostei. Prin contrast, burghezii sunt dominați de spaimele unei morți violente. Iată, aveți, În cea mai succintă formă posibilă, o mostră din cele mai importante preocupări ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
n-ai mână? Cei cu telecomandă nu urmăresc, firește, programele postului național de televiziune. Iliuță dă de-a dreptul și urcă malul spre fabrica de gheață. Ajuns în uliță, privește peste apă, chiar dacă nu o vede fiindcă e întuneric. Fiecare făptură va fi având un reazem, un ciot pe care să poposească la nevoie. Iliuță și-l află în steaua care lui îi răsare întotdeauna prima, deasupra crucii dantelate de pe turla mănăstirii. Alții și-l găsesc într-un nuc sau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a vieții pe pământ era ceea ce se numește țicnită rău, scrântită, dusă de pe lume. Nesupărând însă pe nimeni și cu desăvârșire singură, trecea nebăgată în seamă prin tramvaie și parcuri, pe coridorul blocului, la prăvălie. Avea pensie de urmaș, dar făptura ei măruntă nu mai prezenta acum interes pentru noua generație de lipitori. Prea o luase de tot razna și un simplu calcul de productivitate a muncii sau poate o deontologie profesională o feri de pornirile sângeroase ale semenilor ei mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie întotdeauna, dom’ general! Cum zice și Sfântul Ioan Teologul la Apocalipsă, capul cinci, vine poate vremea când cele șapte peceți ale Cărții se vor desface «și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și... și toate câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și tot de-atunci îi vorbea Horciței! Și Andromanda știa ce puteri grozave și tainice are un astfel de ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]