3,548 matches
-
problema ridicată depășește „domeniul mic” al articolului de ziar, intrînd „într-un capitol de psihologie literară”. În realitate, „Centrul” - mai exact Bucureștiul - este cel care-i consacră pe scriitorii din provincie: „Scriitorul din București este, în definitiv, singurul creator al faimei literare. El o creează pe aceea a altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în atribuțiile ei să vadă în ce condiții învață și a fost fericită când a observat încă o familie nezdruncinată de conflicte. De multe ori îi cerea vești despre Tamba cel vestit în mahala, fiindcă imediat i s-a dus faima. Pentru profesoară constituia titlu de glorie atragerea cât mai multor elevi spre materia predată, chimia și spera să îl îmbie cu ea mai ales că era încă nehotărât în opțiuni și mereu își punea întrebarea: - Ce să aleg, să spunem
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
drastice și a trebuit să o absolve într-un final. Inginerul a venit în vizită la ei, când era stagiar și le povestea că avea puțini bani, pe unde lucra. Leafa era mică, nu prea jucau poker, i se dusese faima și toți se fereau de el. Noroc că mai prindea câte o delegație prin București unde avea clienții săi. Însă Laur, în peregrinările sale prin parcuri, pe străzile umbrite sau prin Grădina botanică a dat peste Marina, studentă la Universitate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei doi fii ai săi, dintre care cel mezin era cunoscut drept un mare pasionat de sport și absolut deloc interesat de chestiunile lingvistice, care-i aduseseră tatălui său faima națională. Savantul profesor se întreținu foarte volubil și elocvent cu medicul Gutman, lângă care avusese grijă să se așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți deveni, Ori actor vei putea fi. De ești stea de cinema, Faima este doar a ta. Dacă vrei ceva ușor Poți să fii un dansator Și dacă ești îndrăzneț Te poți face cântăreț. Copii, sunteți talentați ! Și de ce să n-arătați Că puteți face orice C-un pic de pricepere?! Copilăria-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar pentru care lucra de mai bine de patruzeci de ani. VÎrî În unitatea de lectură CD-rom-ul pe care Marie imprimase extrasele din ziar, le spuse În chip de explicație că programul avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat Marcus Aurelius Își alina chinurile și grijile cârmuirii. Văd că știința Îți este pe măsura faimei dumitale, messer Alighieri, se mărgini să răspundă celălalt, cu o expresie indescifrabilă. E bunul meu cel mai de preț. Cel mai secret. Și mi-ai face cinste dacă, acum, vei fi dumneata cel care va profita de el. Scoase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei lui messer Baldo, Îl lămuri spițerul, cuprins și el de o bruscă surescitare. Poetul privi În jur. Care va să zică, spelunca aceea era renumită până la Roma? În ce se transforma orașul lui? Nu Florența lui, ci orașul celălalt, necunoscut, ivit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se ridică brusc, adunându-și hârtiile. Se săturase de o asemenea companie. În afara Palatului, un om Îl fixa de la capătul scării. În ciuda căldurii, purta o tunică albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale de iubire aleargă chiar și pe buzele celor care, ca mine, se Îndeletnicesc cu alte zone ale spiritului. Și tare Îmi este drag să stau de vorbă cu dumneata... „Căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Aici e de lucru și pentru mine, sunt sigur. Nevoia și necesitatea sunt cei doi cai care trag la carul meu. — Doar n-o să-mi spui că ai venit aici În căutare de lucru? — Așadar, e chiar adevărat că o faimă nedreaptă mă urmărește! Ah, dacă ai ști cât m-am schimbat, de când ne-am Întâlnit la Campaldino... Și totuși, chiar asta am de gând: să Îmi ofer brațul unei fapte oneste, din care să Îmi poată ieși un mic profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucra, de obicei, într-un spațiu doar cu puțin mai mare decât cel care urma să-i fie atribuit. Fără să mai stea pe gânduri, Jonas începu mutarea. Norocul nu-l părăsea însă, cu cât lucra mai puțin, cu atât faima lui creștea. Expozițiile lui erau așteptate cu nerăbdare și dinainte socotite adevărate evenimente. Se mai găseau, e drept, vreo câțiva critici, printre care și doi dintre vizitatorii obișnuiți ai atelierului lui Jonas, care-și scriau cronicile la temperatură oarecum călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum deveni visător. În loc să picteze, se gândea la pictură, la vocația lui. Îmi place să pictez", își spunea încă, dar mâna care ținea penelul îi atârna de-a lungul trupului, iar el asculta muzica îndepărtată a unui aparat de radio. Faima lui începuse să scadă. I se aduceau articole pline de reticențe, altele de-a dreptul ostile, și, din când în când câte unul atât de răuvoitor, încât Jonas simțea o strângere de inimă. Dar își spunea că și aceste atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vin din "Hercinici", au frați, au surori și bunici și-n fața lor vreau să mă-nchin, ai trecut vreodată pe aici, străinule, prin Munții Măcin ? freamătul lor altfel te cheamă, ochii prin el căutându-l, semeț, bătrân, viteaz, unind faimă cu faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe brațe, pe piept li
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Hercinici", au frați, au surori și bunici și-n fața lor vreau să mă-nchin, ai trecut vreodată pe aici, străinule, prin Munții Măcin ? freamătul lor altfel te cheamă, ochii prin el căutându-l, semeț, bătrân, viteaz, unind faimă cu faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe brațe, pe piept li s-anină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
specializată în cărți de bucate- le folosea ca modele de design. Urma o serie de cărți cu coperte subțiri, din acelea care se citesc repede și care fuseseră scrise de vedete ale reality show-urilor, pe parcursul celor cincisprezece minute de faimă de care se bucuraseră. Sus, pe pereți, odihneau niște cărți politice care creaseră dispute acerbe - la unul dintre capetele raftului se găsea neoconservatorul Samuel Sloane, un tip care făcuse mega-vânzări, care se considera o personalitate supradimensionată și care era cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
clasic. Așadar, titlul întreg se traduce astfel „Cartea clasică a căii și a puterii sale”. Este foarte probabil ca acest titlu să fi fost adăugat de comentatorii ulteriori, deoarece lui Lao Zi îi foloseau titlurile și numele la fel de mult ca faima și bogăția. Lao Zi nu a inventat taoismul. Asemenea lui Confucius, care a ajuns să aibă acces la prețioasele arhive imperiale prin întâlnirile sale cu Lao Zi, el doar a pretins să recapituleze un mod de viață străvechi, care predominase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă misiune. Mari primejdii nu avea de Înfruntat. În afară de Iolanda. Pentru ca ea nu credea În cumpătare. Nici În viață prea mult. Nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în creștere și dornic să ridice ștacheta adversarilor săi, Cordero mi-a lansat o provocare în pagina sportivă din Herald. Știam că m-ar mânca cu fulgi cu tot. Știam că înfrângerea în fața unui halitor de taco mi-ar distruge faima locală. Știam că, fugind de acest meci, aș ieși cu orgoliul șifonat, dar și că acceptarea provocării ar însemna sfârșitul. Am început să-mi caut un loc de refugiu. Armata, marina și pușcașii marini erau o idee bună, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
proprietăresei, care pândea o gaiță de pe acoperișul garajului. Când motanul s-a năpustit asupra prăzii, am recunoscut în sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă ca polițist. Departamentul Arestări ar fi însemnat să port haine normale, dar fără costum și cravată, ar fi însemnat idile amoroase și un număr de kilometri per diem parcurși într-o mașină fără însemnele poliției. Cei de la Arestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că trebuie să fie reporteri sau polițiști care vor să mă consoleze, nu răspundeam niciodată. Nu ascultam știrile sportive și nici nu citeam ziarele. Voiam să mă detașez un pic de faima mea locală și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o perioadă. Rănile mi se vindecau, iar după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsat pradă furiei și l-am luat în bătaie pe prietenul meu cel mai bun până când propriile mele mâini s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL PAISPREZECE Pierderea primului meci Bleichert-Blanchard mi-a adus faima locală, un post la Arestări și aproape nouă mii de parai. Câștigarea revanșei mi-a adus o încheietură scrântită la mâna stângă, două carpiene dislocate și o zi în pat, unde m.a prăvălit o reacție alergică la pastilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l încalece. Și se părea că Iacob n-avea de ce să se mai teamă de fratele său, pentru că negustorii veniți din Canaan îi spuseseră că Esau devenise între timp un vajnic proprietar de turme, cu mulți fii și cu o faimă deja împământenită de mare generozitate. În zilele petrecute în cortul roșu, nevestele lui Iacob vorbeau între ele despre planurile și visele bărbatului lor. Ochii Rahelei luceau la gândul mutării înspre sud. Ea era cea mai umblată dintre ele, pentru că asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]