3,301 matches
-
iar Dana Stevens de la "Slate" compara filmul cu "The Eternal Jew", „ca un manual despre cum fantezia chinuirii unei rase și mitul naționalist pot servi incitării la război total”. Roger Moore, critic la "Orlando Sentinel", asociază "300" cu definiția „artei fasciste a lui Susan Sontag. Alleanza Nazionale, un partid politic italian format din colapsul partidului neofascist MSI ("Movimento Sociale Italiano-Destra Nazionale, MSI-DN"), a folosit ilustrații din lucrare în afișele electorale ale candidatului său titrând: „Apărați-vă valorile, civilizația, districtul”. Totuși, criticul
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Philip K. Dick. A câștigat premiul Hugo în 1963 și a fost tradus în numeroase limbi. Povestea din "" se petrece în 1962, la paisprezece ani de la Al Doilea Război Mondial (1939-1948), relatând viața de zi cu zi sub imperiul totalitar fascist. Puterile Axei - Japonia imperială și Germania nazistă - câștigătoare ale războiului, complotează una împotriva celeilalte pe teritoriul Americii de Nord, mai ales în fostele State Unite, care li s-au predat după ce acestea au cucerit Eurasia și au exterminat populația Africii. Asasinarea președintelui Statelor Unite
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
de interne, Konstantinos Maniadakis, a reușit să-și infiltreze agenții în rândurile comuniștilor și să dizolve practic Partidul Comunist. Metaxas a încercat să edifice un stat corporatist și să-și asigure sprijinul maselor. El a adoptat sau adaptat numeroase instituții fasciste italiene: a fost format un „Serviciu al Muncii”, programul de muncă de 8 ore și au fost promulgate legi pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de lucru ale muncitorilor, a fost înființat „Institutul de Asigurări Sociale” (IKA), care funcționează și
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
democrație și a instaurat o dictatură totală. Din acel moment, PNF a rămas singurul partid legal din țară. Acest statut a fost oficializat printr-o lege adoptată în 1928 și Italia a rămas stat cu partid unic până la căderea regimului fascist în 1943. După preluarea exclusivă a puterii, regimul fascist a început să impună ideologia și simbolistica fascistă în toată țara. Aderarea la PNF devenise necesară pentru a putea obține o slujbă sau asistență socială. Fasciile au început să orneze clădirile
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
moment, PNF a rămas singurul partid legal din țară. Acest statut a fost oficializat printr-o lege adoptată în 1928 și Italia a rămas stat cu partid unic până la căderea regimului fascist în 1943. După preluarea exclusivă a puterii, regimul fascist a început să impună ideologia și simbolistica fascistă în toată țara. Aderarea la PNF devenise necesară pentru a putea obține o slujbă sau asistență socială. Fasciile au început să orneze clădirile publice, mottourile și simbolurile fasciste apăreau pe operele de
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
țară. Acest statut a fost oficializat printr-o lege adoptată în 1928 și Italia a rămas stat cu partid unic până la căderea regimului fascist în 1943. După preluarea exclusivă a puterii, regimul fascist a început să impună ideologia și simbolistica fascistă în toată țara. Aderarea la PNF devenise necesară pentru a putea obține o slujbă sau asistență socială. Fasciile au început să orneze clădirile publice, mottourile și simbolurile fasciste apăreau pe operele de artă, și în jurul lui Mussolini s-a dezvoltat
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
exclusivă a puterii, regimul fascist a început să impună ideologia și simbolistica fascistă în toată țara. Aderarea la PNF devenise necesară pentru a putea obține o slujbă sau asistență socială. Fasciile au început să orneze clădirile publice, mottourile și simbolurile fasciste apăreau pe operele de artă, și în jurul lui Mussolini s-a dezvoltat un cult al personalității, el fiind prezentat drept mântuitorul națiunii și denumit "Il Duce". Atribuțiile parlamentului italian au fost încredințate Marelui Consiliu al Fascismului, organism din care făceau
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
națiunii și denumit "Il Duce". Atribuțiile parlamentului italian au fost încredințate Marelui Consiliu al Fascismului, organism din care făceau parte doar membri PNF. PNF promova imperialismul italian în Africa, segregarea rasială și supremația coloniștilor albi italieni în colonii. Marele Consiliu Fascist, în urma unei cereri înaintate de Dino Grandi, l-a răsturnat pe Mussolini de la putere la 25 iulie 1943 cerând regelui să-și reia autoritatea deplină prin demiterea lui Mussolini din funcția de prim ministru, ceea ce regele a și făcut, iar
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
a fost arestat. Partidul s-a destrămat și a fost interzis oficial de guvernul lui Pietro Badoglio la 27 iulie. După ce operațiunea nazistă Eiche l-a eliberat pe Mussolini în septembrie, PNF a fost reînființat sub numele de Partidul Republican Fascist ("Partito Fascista Repubblicano" - PFR; 13 septembrie), ca unic partid din Republica Socială Italiană, un stat-marionetă nazist din nordul țării. Secretarul partidului era Alessandro Pavolini. PRF nu a mai supraviețuit după capturarea și execuția lui Mussolini și după dispariția statului de la
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
arestat. Partidul s-a destrămat și a fost interzis oficial de guvernul lui Pietro Badoglio la 27 iulie. După ce operațiunea nazistă Eiche l-a eliberat pe Mussolini în septembrie, PNF a fost reînființat sub numele de Partidul Republican Fascist ("Partito Fascista Repubblicano" - PFR; 13 septembrie), ca unic partid din Republica Socială Italiană, un stat-marionetă nazist din nordul țării. Secretarul partidului era Alessandro Pavolini. PRF nu a mai supraviețuit după capturarea și execuția lui Mussolini și după dispariția statului de la Salò în
Partidul Național Fascist () [Corola-website/Science/320894_a_322223]
-
în anul 1913. Nepotul lui, arhitectul Lou Gelehrter, își amintește de povestea unchiului său, Moni: Moni Ghelerter și-a început ucenicia pe lângă regizorul Alexandru Finți, montând piesa "Gema" de Margaret Kennedy la Teatrul "Barașeum" din București, locul unde în timpul prigoanei fasciste antonesciene se adunaseră actorii și oamenii de teatru evrei, între care M.H. Maxy, Alexandru Finți și Beate Fredanov. Aici, întâi ca ajutor și apoi ca regizor, a pus în scenă mai multe de piese de teatru, care au avut succes
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
negocieri cu guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns la niciun acord, iar președintele Voronin a continuat să acuze organizatorii de tentativă de lovitură de stat, susținând că are dovezi ferme că în mulțime s-ar afla și grupări fasciste de origine română. În timpul zilei, toate unitățile administrative au fost deconectate de la internet, astfel încât lucrătorii din ministere să fie „protejați de știrile despre proteste”. Autoritățile se temeau că oamenii din ministere ar fi putut ieși masiv în stradă sau ar
Protestele de la Chișinău din 2009 () [Corola-website/Science/315420_a_316749]
-
iunie 1941. Acesta a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-III-m-B-04301. Pe acest monument se află o placă de marmură cu următoarea inscripție în limba română: ""În memoria victimelor pogromului fascist de la Iași din zilele de 28-29 iunie 1941"". Sinagoga Mare din Iași este construită în prezent din piatră și cărămidă, având ziduri cu grosime de 1 metru. Înălțimea sa este de 22 m (parterul se află parțial îngropat în sol
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
ajuns la o concluzie în februarie 1955. Pe lângă reglementările generale și recunoașterea statului austriac, au fost detaliate explicit drepturile minorităților slovenă și croată. Anschlussul (unirea politică) cu Germania, așa cum a avut loc în 1938, a fost interzisă. Organizațiile naziste și fasciste au fost și ele interzise. Mai mult, Austria a anunțat că se va declara permanent neutră după adoptarea tratatului. URSS își exprimase dorința pentru o asemenea declarație de neutralitate ca garanție că aceasta nu va adera la NATO după retragerea
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
împărăteasa Eugénie a Franței a declanșat moda cămășilor Garibaldi, stilul rămânând la modă mai mulți ani, fiind apoi transformat în epoca victoriană în cămășile cu talie și în bluzele pentru femei. l-au inspirat pe Mussolini când a înființat unitățile fasciste ale „cămășilor negre” și de acolo la „Cămășile Brune” (Sturmabteilung -SA) ale lui Hitler, precum și gruparea cvasifascistă irlandeză „Cămășile Albastre” a lui Eoin O'Duffy. nu au avut, însă, nimic de a face cu vreo ideologie protofascistă; Garibaldi însuși era
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
o ocupa. A fost o înfrângere care a stopat pentru moment expansionismul italian în Africa. Italia era prezentă în Cornul Africii din 1896, când trupe italiene au ocupat inițial portul eritrean Masaua. Ajuns la putere cu partidul sau, Partidul Național Fascist, Benito Mussolini a căutat să concretizeze ambițiile imperialiste italiene în Africa, și la începutul anilor '30 s-a pregătit să atace (din nou) Imperiul Etiopian al împăratului Haile Selassie. Trupele italiene au fost transportate spre Eritreea și la data de
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
vechi și nu dispuneau de aviație. Astfel, la sfârșitul lui aprilie s-a văzut clar victoria Italiei, și în luna mai ei au ocupat capitala Etiopiei, Addis Abeba. Împăratul etiopian, Haile Selassie a fost forțat să se exileze. Prim-ministrul fascist Mussolini declara triumfător după înfrângerea trupelor etiopiene, de la un balcon situat în piața Veneției din Roma: ""Etiopia este italiană!"". A rezultat ocupația militară a Etiopiei, care a fost anexată așa zisei Africi Orientale Italiene (AOI-"Africa Orientala Italiana"), imperiu colonial
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină sau eventual să-și restabilească starea de independență și poziția de nealiniere în eventualitatea unei invazii străine. Conform doctrinei, "orice
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
martie 2008) a fost o activistă italiană catolică, liderul și fondatorul Mișcării Focolarelor se naște la Trento cu numele de "Silvia Lubich". Tatăl ei îsi pierde slujba datorită credințelor poltice socialiste în care credea în perioada în care Italia era fascistă Drept consecință, familia Lubich are să trăiască pentru mulți ani într-o sărăcie cruntă. Ca să își plătească studiile de filosofie, Lubich dă meditații altor studenți din Veneția, iar în anii 40 preadă la o școală elementară din Trento. În timpul celui de
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
(în ) a fost o lovitură de stat, prin care Partidul Național Fascist condus de dictatorul italian Benito Mussolini a acaparat puterea în Regatul Italiei (Regno d'Italia). Marșul a avut loc din 22 octombrie până la 29 octombrie 1922. În martie 1919, Mussolini a fondat prima „Ligă italiană de luptă” (Fasci italiani di
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
prima „Ligă italiană de luptă” (Fasci italiani di combattimento) la începutul a „doi anii roșii” (biennio rosso). A suferit o înfrângere la alegerile din noiembrie 1919, dar la alegerile din 1922, Mussolini a intrat în parlamentul italian. Alături de partidul său „Fascist”, au fost creată organizația paramilitară „Cămășile negre” (Squadristi). În august 1920, Cămășile negre au fost folosite pentru spargerea grevei generale, care avea loc la fabrica Alfa Romeo din Milan. În noiembrie 1920, după asasinarea lui Giordana (consilier municipal de dreapta
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
lor „Ras”. În iulie 1921, Giolitti a încercat fără succes să dizolve "squadristi". Atunci înțelegerea cu socialiștii a fost ruptă, apoi, la rândul său, în noiembrie 1921, Mussolini a adoptat un program naționalist și conservator și a fondat Partidul Național Fascist, care în iulie 1922 avea 700,000 de membri. În luna august a fost declanșată o grevă antifascistă generală, dar nu a reușit să readucă la viață Partidul Popular Italian (Partito Popolare Italiano) și a fost reprimată de fasciști. Cu
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
reușit să readucă la viață Partidul Popular Italian (Partito Popolare Italiano) și a fost reprimată de fasciști. Cu câteva zile înainte de marș, Mussolini s-a consultat cu ambasadorul american Richard Washburn Child, dacă guvernul Statelor Unite ar obiecta la o participare fascistă într-un guvern italian viitor. Child l-a încurajat să continue. Când a aflat că prim-ministrul Luigi Facta i-a dat lui Gabriele d'Annunzio misiunea de a organiza o demonstrație mare pe 4 noiembrie 1922 pentru a celebra
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
Annunzio misiunea de a organiza o demonstrație mare pe 4 noiembrie 1922 pentru a celebra victoria națională în timpul războiului, Mussolini a decis pornirea marșului menit să accelereze procesul și să dea la o parte orice concurență. Quadrumvirii care conduceau Partidul Fascist, generalul Emilio De Bono, Italo Balbo (unul dintre cei mai cunoscuți "ras"), Michele Bianchi și Cesare Maria de Vecchi au organizat marșul asupra Romei, în timp ce Mussolini a stat în spate pe majoritatea durată a marșului, deși a permis să se
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
Generalii Gustavo Fara și Sante Ceccherini au asistat la pregătirile marșului din 18 octombrie. La marș a aderat marchizul Dino Perrone Compagni și Ulisse Igliori. La 24 octombrie 1922, Mussolini a declarat în fața a 60.000 de oameni la congresul fascist din Napoli: „Programul nostru este simplu: vrem să conducem Italia”. Între timp, Cămășile negre, care au ocupat câmpia Padului, au ocupat toate punctele strategice ale țării. La 26 octombrie, fostul premier Antonio Salandra l-a avertizat pe actualul prim-ministru
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]