3,561 matches
-
parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au văzut cazuri când unii oameni, aflându-se între două pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
găsiți buni. 20. Cînd vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mîncați cina Domnului. 21. Fiindcă atunci cînd stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia, așa că unul este flămînd, iar altul este beat. 22. Ce? N-aveți case pentru ca să mîncați și să beți acolo? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu, și vreți să faceți de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
din 25 Decembrie 1949, Camera 4 Spital: “O noapte de Ajun...dar sorții undeva în iad erau jucați; mai trebuiau doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine rupeau flămândele jivine și nu puteam să le înfrunt. O mână a sărit din umăr, un lup trăgea de un picior, haitele puse pe omor, nu mai aveam cum să le număr. Ce-am mai rămas, m-am dat la dos, sângele-râu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și exasperați că nu-și pot plăti ratele la împrumuturi și vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mort de atâtea ori și înviat de tot atâtea ori de fermitatea credinței lui în valorile superioare românești, în poezie și dragostea lui de viață. Numai zidurile zarcăi Aiudului știu prin câte a trecut acest dătător de pâine miilor de flămânzi din toate închisorile României. Când Amedeo Lăzărescu, neobosit traducător din engleză, el însuși fost deținut politic, pentru funcțiile superioare avute în Partidul Național Liberal, a spus că poezia lui Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe lângă rugăciune, a fost pâinea osândiților
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
el în brațe tear lua. Apoi cu vorbe dulci și daruri să-l încânți, Până îl faci să joace după cum îi cânți. Dacă-i descoperi și ceva „scrânteli”, Poți renunța la perieri și temeneli. Se știe că adesea sugarul stă flămând Dacă nu plânge când și când. De-aceea, n-aștepta să vină de la sine, toate, Atacă, cu tupeu, și dă din coate... Lecția au învățat-o bine demnitarii ahtiați, Care au supt cu sete și-au devenit bogați. Scriitor din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și sânge, decât poate cotletele servite la restaurantul parlamentar. Cetățenii care strigă pe la mitinguri, până să încingă o horă sau un pinguin, sunt doar niște CNP-uri nesimțite și ordinare, care vor numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care nu mai are nici măcar memorie, pentru că memoria a fost luată în custodie veșnică de așa zișii intelectuali. Și li se pare tare ciudat potentaților
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bucurie și iubire; cu fiecare sărutare se simțea fericită și când amândoi au rămas fără haine, trupurile lor s-au contopit așa de bine încât a devenit unul, singur. O sărută pe gât, pe sâni, pe tot corpul, cu buzele flămânde de dragoste. Frusina era așa de fierbinte și plină de iubire! Se apropie cu buzele de ureche și îi șopti: - Dragostea mea, cât de mult te iubesc și te doresc! Vreau să fii a mea pentru totdeauna! - Și eu te
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
apoi latră oarecum discret, voind parcă a fi luat în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă de-a dreptul, sare gardul și s-apucă de jefuit tot ce-i iese în cale! O fi și asta o formă de muncă, de luptă pentru existență, pentru pâinea cea de toate zilele... Când susții o idee cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cred că sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se mai întâmplă și altfel: ori „arma” este prea distrugătoare, ori pielea „criticatului”e prea grasă. Când întâmplarea, hazardul, îl aduce pe câte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
omul tău drag, niciunde nu-i prea departe. Când ai tot ce-ți poftește inima, lumea-ți pare mică... Ca să te respecte ceilalți, respectă-te tu pe tine la adevărata ta valoare... Când te plângi de ceva cuiva, ori ești flămând ori prea sătul! A ordona totul până la cele mai neînsemnate detalii, a pune toate lucrurile la locul lor este semn de gândire sănătoasă. Unora le poate părea o manie... Fixează-ți scopuri precise, realiste și o gândire limpede. Și-abia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Pe metafora de contact În urechea pruncului Cercel de diamant Nu l-am putea niciodată sacrifica pe azi N-am putea șterge linia de prietenie parcursă Ce a făgăduit poemului totul Nemaipăstrând pentru sine nimic Citesc poemul cu invidia celui flămând Cu amorul celui ce nu a iubit niciodată Nu și-a închinat armele și teritoriul Eroului cotropitor Îi simt sufletul-abur lăsat între geamuri Ca între coperțile ce și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi copii au pornit și ei înghețați și flămânzi spre casele lor. Omul de zăpadă le simțea deja lipsa, dar oboseala l-a doborât. A căzut într-un somn adânc, visând fericit la a doua zi din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-a dat ocazia să-mi fac ordine în gânduri și în sentimente, concretizând astfel că nu am sentimente pentru Shen, iar amorul propriu este încă flămând după o dragoste pură, pe care o voi aștepta în continuare. Ziua următoare începu, ca de obicei, normal. Se pare că micul și nesemnificativul accident de aseară nu m a afectat pe plan emoțional deloc; deși a fost primul sărut
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le-a întrecut și le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la pămînt. Acum era momentul. Asta era șansa lui. Nu avea voie să facă nici cea mai mică greșeală
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]