4,485 matches
-
nu cauți motivații pentru regulamentele Marinei Militare. Se auzi declicul intercomului și vocea Tinei Chan. — Căpitane Barnes, scafandrii ne-au anunțat că acum montează sasul. Până la deschiderea ușii mai sunt câteva minute. Atmosfera se schimbă imediat În cameră. Ted Își frecă radios mâinile. — Vă dați seama, desigur, că și fără să deschidem nava spațială am făcut deja o descoperire de o importanță capitală. — Care anume? se interesă Norman. — Am spulberat ipoteza evenimentului unic, spuse Ted cu ochii la Beth. — Ipoteza evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă trebuie s-o deschidem, zise Norman. — De ce? Întrebă Barnes. Tocmai am vorbit la telefon... — Știu. Dar poate că ar trebui să ne gândim mai bine. Cu coada ochiului, o văzu pe Tina aprobând energic. Harry părea sceptic. Beth se freca somnoroasă la ochi. Vă este teamă sau aveți argumente serioase? se interesă Barnes. — Am impresia că Norman e pe cale să ne ofere un citat din propria sa operă, spuse Harry. — Ei da, admise Norman, am trecut asta În raportul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai exact, În universul pe care-l percepem a fi tridimensional. Dar unii cred că universul acesta ar avea nouă sau unsprezece dimensiuni. Barnes arăta terminat. — Numai că celelalte șase dimensiuni sunt foarte mici, așa că nu le observăm. Barnes se frecă la ochi. — Așadar, această ființă, continuă Harry, poate fi multidimensională, așa că literalmente nu există - cel puțin nu În Întregime - În universul nostru tridimensional. Pentru a lua cel mai simplu exemplu, dacă ar fi o ființă cvadridimensională, am putea vedea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă, cu mâna la bărbie, bătându-și ușor buza de jos cu degetul. — Harry? Harry nu spunea nimic. Ted se apropie și lovi sfera cu palma. Nu obținu decât un sunet Înfundat. Lovi sfera cu pumnul și se trase Înapoi, frecându-și mâna. — Nu cred că putem pătrunde cu forța. Cred că trebuie să ni se permită să intrăm, remarcă Norman și nimeni nu avu nimic de comentat. — Grozavă echipă, de elită, zise Barnes, ironizându-i. Nu sunt În stare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și supărat. Se uitară la Tina: — Cum e vremea la suprafață? — Se pare că se Înrăutățește rapid. Barnes se Întoarse către ei: N-aveți de gând să tăceți, idioților?! Norman Își aruncă sacul pe podea. Beth stătea lângă hublouri obosită, frecându-se la ochi. Tina Închidea monitoarele, unul după altul, când, deodată, se opri: — Priviți! Pe unul dintre monitoare apăru sfera strălucitoare. Harry stătea lângă ea. — Ce face Harry acolo? — Nu s-a Întors cu noi? — Credeam că da. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rost. Crezi că veți pleca În curând? — Barnes spune că abia peste câteva zile. — Cred că ar trebui să plecați mai devreme. Vorbește cu ceilalți. Convinge-i. Fă-i să plece. — De ce, Harry? — Nu pot să... Nu știu. Harry Își frecă ochii și se Întinse din nou În pat. — Îmi pare rău, spuse el, dar sunt foarte obosit. Poate continuăm discuția altădată. Vorbește cu ceilalți, Norman.. fă-i să plece. Este... periculos să rămâneți. Și Închise ochii. SCHIMBĂRI — Acum doarme, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum debitează paradoxuri. „-Adică egoismul își întemeinicește propria anulare?” -îl întreb. Tînărul Doctor îți freacă fața cu palmele. Am citit undeva că gesturile astea dictate de subconștient sînt doar arme cu care cel ce vorbește vrea să-ți ascundă minciuna. „-Doar egoismul te poate trezi asupra morții”spune el-„căci ți-e la fel de personal ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: A fost cuminte Bătrâna, nepoate? Da
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
luat sticla de vin și m-am dus jos, la bucătărie, unde am deschis-o sfârșită. Știam că, după ce-o să beau un pahar, o să mă simt mai bine. Tocmai când îmi turnam vinul, Anna a apărut în ușa bucătăriei, frecându-se la ochi, părând confuză și agitată. Părul ei lung și negru îi stătea răvășit în jurul feței albe. —Claire, chiar tu ești! Deci nu mi s-a părut, a zis ea cu o voce care suna pe jumătate ușurată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
privi dormind, cu genele lui negre și țepoase aruncându-i umbre micuțe pe față. Oare cum le e împreună? m-am trezit întrebându-mă. Cum o tratează el pe ea? Cum se comportă când e cu ea? Oare dimineața își freacă blând barba țepoasă de fața ei, așa cum îmi făcea mie, pentru ca apoi să râdă de mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că-i asta? Un roman din ăla siropos de duzină? Îmi pare rău, dar dacă ăsta e genul de scenariu care vă interesează, atunci vă sugerez să citiți altă carte. Nu, Adam mi-a dat prosopul, iar eu m-am frecat de câteva ori pe cap cu destul de puțin spirit de răspundere. Nu voiam ca în final părul să-mi stea în toate părțile și să se usuce în unghiuri ciudate. Sinceră să fiu, mai bine aș fi făcut pneumonie. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta e grozavă. E un dar ceresc. Acum vaca nu mai are nici o șansă, fiindcă tu o să-l ții pe Adam departe de ea. În viața mea n-am câștigat mai ușor o sută de lire, a adăugat Helen frecându-și mâinile fericită. Da, a continuat ea, părând foarte mulțumită. Trebuie să recunosc că totul a ieșit foarte bine. Chiar foarte bine.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcînd pe curva. O demască Însă celălalt frate, și mai mare, care lucrează-ntîmplător pentru același grec ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vizităm Castelul Conților, construit În 1180, mai Întîi subterana unde erau torturați prizonierii Evului Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de Înguste, ne frecăm umerii de ziduri, apoi trecem din sală-n sală, privim documente și săbii ruginite, și, pe măsură ce ne apropiem de apartamentele nobililor stăpîni, se fac auzite tot mai limpede sunetele unei harpe, mă gîndesc că n-au fost tocmai inspirați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Probabil că mi-au sărit niște siguranțe după ce m-a pocnit Denton. Cum am putut să mă las dus de nas...? — Zi, omule, ce vrei să spui? — Nimic, Ray. Hai să schimbăm subiectul. Ce ai făcut cu puștile? Coates Își frecă gîtul cu mîini tremurînde. — Care puști? Ed se aplecă spre el. — Puștile cu repetiție cu care tu și amicii ați tras În Griffith Park. — Nu știu nimic de nici o pușcă. — Nu știi? Leroy și Tyrone aveau În cameră o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încălzea aerul: În statul Washington În aprilie e Încă frig. Ed era obosit. Discutaseră cu Jack Whalen, zis „Executorul“, Îl eliminaseră de pe listă și apoi făcuseră o mie șase sute de kilometri cu avionul. Era ora 1 noaptea și doi polițiști frecau menta În așteptarea unui infractor psihopat, prea ocupat cu o partidă tîrzie de pinacle. Gallaudet mîngîia buldogul preferat al lui Cohen, Mickey Cohen junior, care era Îmbrăcat șic, Într-o hăinuță flocoasă de catifea. Ed Își trecea În revistă Însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dieterling din Laguna. Am rupt-o cu ea acum cîteva luni. N-a mai mers... Îmi pare rău. Inez e totuși o fată puternică. În comparație cu lucrurile prin care a trecut ea, toate astea sînt o boare de primăvară. Ed se frecă la ochi. — Nu sînt sigur că o să treacă. — Eu cred că o să treacă. Poliția din Gaitsville nu va coopera la crima dublă Englekling, iar coloratul ăla de la Quentin nu are nici o valoare ca martor. Poligraful lui pare valabil, dar avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
singurul om din lume cu care mai poți să cazi la Înțelegere! M-ai Înțeles? Yorkin dădu din cap repede: da, da, da. — Pilot de Încercare! Am zburat pentru el! Pilot de Încercare! Ed Îi desfăcu cătușele. — Repetă. Yorkin Își frecă gîtul. — Am fost cobai. — Poftim? — L-am lăsat să-ncerce heroina aia pe mine. Ici și colo, așa cîte puțin la o ședință. — Începe cu Începutul. Și ia-o Încet. Yorkin tuși. — Pierce a pus mîna pe niște heroină furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alea urîte, stătea lîngă mine și zicea toate alea ca și cum aș fi fost inofensiv, ca și cum era sigur că n-o să-mi amintesc nimic din ce a zis. Ed Își scoase blocnotesul. — Încearcă să-mi spui totul În ordine. Yorkin Își frecă iar gîtul și tuși. — Bine. Pierce avea grămada lui de fete pensionate - asta pe cînd distribuiam albumele alea cu poze. Un tip, nu-i știu numele, le-a convins pe gagici și pe clienții lor să pozeze. Cu pozele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul. — De ce, Lynn? — Am impresia că petrecerea s-a terminat. Crezi că tăcerea este un act de eroism? CAPITOLUL 63 Bud se trezi la Victory. Pe fereastră se vedea apusul - dormise o jumătate de noapte și o zi Întreagă. Se frecă la ochi: Spade Cooley se uita În ochii lui. Simți miros de fum de țigară și Îl văzu pe Dudley În cadrul ușii. — Vise urîte, flăcău? Te-ai cam zvîrcolit. Un coșmar: Inez chinuită de presă - din vina lui, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În spate. Doi chinezoi frigeau carne, un bătrîn jumulea o rață. Ușor de aranjat cu trapa: ridică paleta de lîngă cuptor. Îl zăriră, iar tinerii Începură să bolborosească ceva. Papa-san le făcu semn să tacă. Bud scoase legitimația. Bătrînul Își freca degetele. — Plătesc, plătesc! Plătesc! Tu pleacă! — Papa, Spade Cooley! Du-te jos și spune-i că Natsky i-a adus lenjeria. Marș! — Spade plătește! Tu lași pace! Plătesc! Plătesc! Puștii Îi dădeau tîrcoale. Papa-san flutura amenințător satîrul. — Acum tu pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ești În stare? — Este și cazul meu, domnule căpitan. Am ajuns pînă aici, l-am Înfruntat pentru tine pe Patchett și al dracului de puțin a lipsit să fiu omorît. CÎntărește riscurile. — Bun, tu Îl iei pe Stanton. Tomberon Își frecă obrazul - palid, țepos. — Am... adică atunci cînd a fost Karen aici și eram inconștient... am...? — Nu știe nimic din ce nu ai vrea să se știe. Acum du-te acasă! Vreau să vorbesc cu White. Vincennes ieși. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el, să-l și vadă vorbind, și, până să se dumirească, sfârâitul brusc o anunță că din nou dăduse cafeaua în foc, nu mai știa unde să privească, la aragazul ce trebuia închis ori la tânărul care râdea în hohote, frecându-și palmele. Știa că o să se întâmple astfel, îi era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian, dar își umplu degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la etajul patru devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]