5,324 matches
-
liminară sau marginală (caracterizată prin absența unor interese de cunoaște profunde și stabile, a unor motive superioare de ordin social); exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuințe și tendințe înguste, de nivel scăzut, b) neintegrarea (necorespondență) vocațională, rezultată din „frustrarea vocațională”, din realizarea unei greșite orientări școlare și profesionale, c) fixarea inadecvată a „nivelului de aspirație” individuală. Câteva referințe succinte asupra acestor aspecte se impun. a) Persoanele care se dovedesc a fi, de exemplu, indiferente, insuficient motivate în activitate, sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la rândul ei, „conflictul”. În cazul, de exemplu, al unui student cu puternice înclinații spre arte plastice care ar trebui să renunțe, sub presiunea părinților, la o pregătire și tematică în această direcție în favoarea, să zicem, a fizicii sau matematicii, frustrarea determină, prin consecințele ei, puternice conflicte relaționale, sau de ordin intrasubiectiv, care pot genera revolta sau tulburări nevrotice. Indiferent de factorul care o generează — familia, influența mass-mediei, lipsa unei orientări vocaționale etc. — „frustrația vocațională” dă naștere unui puternic sentiment de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și insatisfacție, care compromite obținerea unui randament ridicat în activitate. „Ineficiența” și „incompetența” pot constitui pentru individ factori stresanți, care să determine pierderea sentimentului de împlinire, absolut necesar în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de frustrare vocațională poate să constea atât în reacții de pasivitate, izolare, indolență, cât și în irascibilitate, acte de intoleranță, negativisme și agresivitate, care determină numeroase conflicte de ordin impersonal, sau intrapsihic. Necorespondența vocațională poate reflecta și situația ancorării într-un rol
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mediului social. considerațiile efectuate mai sus în legătură cu unii din factorii psihologici care pot compromite realizarea în bune condiții a procesului „integrării” socio-profesionale a tinerilor, impun câteva notații cu privire la măsurile de prevenire, reducere și eliminare a consecințelor produse de instalarea unei frustrări severe. 1) Punând în discuție, mai întâi, măsurile de prevenire a fixării unor „stări de frustrație” intense și complexe la elevi, trebuie să arătăm că acestea constau, în special, în acțiuni de sporire a toleranței individuale la frustrare, de fortificare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
instalarea unei frustrări severe. 1) Punând în discuție, mai întâi, măsurile de prevenire a fixării unor „stări de frustrație” intense și complexe la elevi, trebuie să arătăm că acestea constau, în special, în acțiuni de sporire a toleranței individuale la frustrare, de fortificare a disponibilităților intelectuale și moral-volitive ale elevului și ale colectivității din care el face parte. Pentru aceasta trebuie create atât un stil și regim de viață adecvat trebuințelor bio-psiho-sociale ale persoanei elevului, cât și în condițiile unei optime
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu ritmurile și coeficienții proprii de rezistență la efort (în acest sens, o atenție deosebită va fi acordată alcătuirii programelor de învățământ și orarelor școlare, folosirii în predare a procedeelor pedagogice care previn suprasolicitarea cerebrală). Una din sursele frecvente ale frustrării în mediul școlar o formează greșelile didascogene, datorate îndeosebi autorității greșit înțelese. Influența profesorului nu se realizează, se știe, numai prin cunoștințele și tehnica sa didactică ci, în primul rând, prin însăși personalitatea acestuia, prin exemplul său personal. Profesorului i
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
meritele profesorului, pe superioritatea lui morală, pe înalta lui conștiință de răspundere, fermitate și simț al măsurii. Numai o asemenea autoritate realizează o disciplină conștientă, care devine interioară și autonomă, o disciplină a caracterului. În acțiunea de prevenire a unor frustrări școlare excesive, esențială este și acțiunea de instituire a unui sistem de măsuri inhibitive, concomitent cu una de stimulare a activităților și inițiativelor elevului, bineînțeles în limitele fixate de normele școlare și cele sociale. Această acțiune complexă de alegere și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spiritului de răspundere față de propriile acte de opțiuni. Elevul trebuie să devină conștient de faptul că are de suportat consecințele opțiunilor sale, în raport cu normele de conduită ale colectivității din care face parte. Pedepsele acordate fără discernământ vor înteți impresia de frustrare. O aceeași pedeapsă dată pentru o faptă minimă, ca și pentru o abatere gravă, formează elevului convingerea îndreptățită că pentru orice greșeală (sau insucces) va fi deopotrivă pedepsit; elevului terorizat îi va fi teamă să recunoască pînă și cea mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
orientare școlară și profesională, sau în elucidarea unor fenomene specifice, cum ar fi: rămânerea în urmă la învățătură și cazurile de indisciplină; defectele de organizare a regimului zilnic de activitate; conflictele și tensiunile relaționale etc. În general, prevenirea producerii unor frustrări repetate, sau prea severe, necesită o bună organizare și coordonare a activității tuturor „factorilor educativi”: „Fenomenul educațional nu poate fi considerat ca rezultând dintr-o simplă însumare de acțiuni: întotdeauna avea de-a face cu efecte globale, cu rezultate depinzând
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Bineînțeles, este mult mai ușor de evitat apariția unei frustrații acutizate sau cronicizate, decât înlăturarea consecințelor ei; obținerea redresării se realizează cu atât mai greu, cu cât se intervine mai târziu. 2) Modalitățile de reducere și eliminare a consecințelor unor frustrări severe, de echilibrare morală a elevilor puternic frustrați trebuie să fie concepute în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a procedeelor psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării, — prin intermediul unor modalități și tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de viață al acestora, dezvoltarea capacităților de percepere, înțelegere și interpretare realistă / obiectivă a situațiilor contrariante și a propriilor reacții aberante față de acestea — toate acestea fiind realizate pe baza unor măsuri psihopedagogice flexibile, care sunt adaptate specificului situațiilor concrete de frustrare și caracteristicilor psihologice ale personalității elevului frustrat. Mai mult chiar, deoarece sentimentul profund de frustrație individuală dă naștere, în primul rând, unor tulburări în sfera moral-volitivă și afectivă a vieții sufletești, accentul trebuie pus pe dezvoltarea întregii personalități a elevului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
armonioasă a condițiilor de autoritate și de libertate asigură, în fond, bazele dezvoltării unei personalități echilibrate. De asemeni, angajarea elevilor în diverse forme de activitate practică, cu caracter productiv, contribuie la dezvoltarea acelor trăsături moral-volitive care sunt implicate în depășirea frustrărilor inerente vieții și activității. Influența educativă a „muncii” decurge și din caracterul ei colectiv: în desfășurarea activităților comune, între elevi se stabilesc anumite raporturi și relații de colaborare, întrajutorare, prețuire și respect reciproc. Învățând de mic să prețuiască produsul muncii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diferite „situații-problemă”, pentru a i se forma obișnuința de a observa singur eventualele cerințe sau disfuncționalități ale mediului său de existență și de a încerca chiar unele rezolvări. Indiferent ce modalitate vor utiliza în acțiunea de înlăturare a consecințelor unor frustrări severe, nu trebuie să se uite că întreaga activitate educativă are aspectul unei „construcții migăloase” care solicită timp, și în care efectul unei măsuri nu se constată de obicei imediat, ci mult mai târziu. Neținând seama de aceasta unii educatori
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație, cât și particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului frustrat; numai așa se vor ??156 putea evita eventualele nepotriviri între procedeele utilizate și gradul dezvoltării individuale și afectiv-morale a elevilor care au trebuit să resimtă puternice sentimente de frustrare. S-a observat că reușita în folosirea diverselor mijloace de a preveni și reduce consecințele situațiilor frustrante severe este condiționată, mai ales, de participarea conștientă și activă atât a colectivităților (familiale, școlare), cât și a fiecărui subiect frustrat în parte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
neajutorare și de insecuritate, în general acel fond de tensiune nervoasă care facilitează acțiunea unor factori frustranți. Dar, evitarea și atenuarea efectelor unor frustrații puternice implică și luarea unor măsuri de protecție individuală, destinate sporirii rezistenței și toleranței individuale la frustrare, între care menționăm: a) Cunoașterea propriilor posibilități de reducere a tensiunii psihice și învățarea unor strategii alternative de adaptare flexibilă la „conflict” și „frustrare”. Aceasta deoarece este știut că eficiența „adaptării” implică un răspuns adecvat sub raportul conținutului și al
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
puternice implică și luarea unor măsuri de protecție individuală, destinate sporirii rezistenței și toleranței individuale la frustrare, între care menționăm: a) Cunoașterea propriilor posibilități de reducere a tensiunii psihice și învățarea unor strategii alternative de adaptare flexibilă la „conflict” și „frustrare”. Aceasta deoarece este știut că eficiența „adaptării” implică un răspuns adecvat sub raportul conținutului și al intensității, menit să înlăture „conflictul emoțional”, care dă naștere tensiunii nervoase și împiedică desfășurarea armonioasă a conduitei. b) Reconsiderarea și, implicit, reorganizarea modului de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității la frustrare și a ridica pragul toleranței individuale la aceasta, prin cultivarea unor calități de voință și de caracter (ex. încrederea în sine, dinamismul și spiritul de inițiativă, calmul, hotărârea, capacitatea de a reacționa prompt și adecvat, flexibilitatea și maleabilitatea în relațiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a personalității, a unei integrări sociale care să aducă satisfacție atât persoanei (nevoii ei de libertate a opiniilor și a convingerilor proprii), cât și cerințelor morale și juridice ale comunității. Capitolul VI Fenomenul frustrației din perspectivă psihopatologică Reacția omului la „frustrare” este determinată, așa cum am văzut în capitolul IV al lucrării de față, de o serie de particularități ale „ situației frustrante”, dar mai ales de unii factori psihici interni, între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot impune formarea chiar a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formarea chiar a unor „stiluri adaptative” la acțiunea unor agenții conflictuali și frustranți. Ne propunem să ilustrăm, în continuare, această idee prin urmărirea felului cum, de exemplu, trăsăturile specifice unor personalități „obsesive”, sau „megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns ale unor personalități „flexibile”, permeabile pentru idei și situații noi. Pentru început, ne vom referi la personalitățile de tip obsesiv. Este cunoscut faptul că personalitățile cu înclinații obsesive, realizează conținuturi de gândire, trăiri afective și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se întreabă, în mod repetat, dacă a încuiat ușa de la apartament în momentul plecării, dacă a închis apa sau gazul metan etc.). Verificările meticuloase pe care le face, nu numai o neliniștesc, dar îi creează și un puternic sentiment de frustrare, de neputință. Același lucru se întâmplă și în cazul „fobiilor”, pe care cei care le realizează nu și le pot explica, de cele mai multe ori, pe cale rațională, și care le creează din această cauză diferite complexe, sau sentimente de inferioritate. Putem
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sociale. dar poate că și mai ilustrativ exemplu este cel al individului suferind de „autofobie”, respectiv de teama de a fi, sau de a rămâne, singur cu el însuși — subiect predilect de analiză al filosofilor existențialiști. O puternică impresie de frustrare există și în „obsesiile impulsive”, care cuprind în contextul lor executarea unor acte neraționale, ridicole, pe care persoana respectivă le realizează contrar voinței sale, dar cu sentimentul inutilității lor (ex. bolnavii cu „nosofobii” își spală mâinile de sute de ori
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care o adulează și a cărei dragoste vrea să o obțină îi acordă toate avansurile dorite. În cazul însă în care persoana adultă dezamăgește, nerăspunzând în măsura dorită la așteptările manifestate față de ea, atunci poate apărea un puternic sentiment de frustrare, asociat cu o fază depresivă, constituită din stări de gelozie, din decepții și deziluzii, care mai pot fi totuși — spune Cleramboult — intersectate, din când în când, de speranță. Faza a treia, de ură profundă, determină revolta, care se exprimă prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este un delir pasional, care are ca mecanism principal imaginarea unor fapte / situații și realizarea unor interpretări prin care este pusă la îndoială fidelitatea partenerului. În sfera „normalității” psihice, gelozia are diferite motivații: ex. sentimentul de teamă, de nesiguranță, de frustrare afectivă; egoismul / invidia; vanitatea rănită (întâlnită mai ales între frați și surori, atunci când unul între ei știe să acapareze dragostea părinților) etc. „Intensitatea” și „durata” sentimentului de gelozie sunt aspecte diferite în fiecare caz în parte, aceste caracteristici depinzând, în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ex. suspiciune agasantă, agresivități verbale sau fizice etc.). Psihologii (ex. D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează, căpătând un anumit specific. Gelozia reacțională (sau nevrotică) este considerată de psihologi (ex. H. Ey) ca reprezentând o conduită reacțională relativ normală și reversibilă. Ea își are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]