3,503 matches
-
grădină, unde se vede că-l trăgea soarta. Și a început să cânte Deșteaptă-te, Române, și eu după el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fie instalați la drul Șuțu, că fiecare va avea sfârșitul iubitului meu frate.” Finalul consună cu înțelegerea situației de către redactorii de la Universul. În acest sens, noi, astăzi, putem judeca invers: nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși ci, dacă e să căutăm vina morală, este a celor care l-au adus pe Eminescu aici: poetul putea să-și ducă boala în condiții normale, la un spital obișnuit. 3. Sub numele „Hasnaș” figurează, în Enciclopedia Predescu, mai întâi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
moșii sau chiar lumea întreagă. Afirma că institutul este al său. I se părea că are în capul său o mulțime de diamante din care cauză atârna greu. Cauza adevărată a morții. Prin mai 1889, un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, aproape de sutura interparietală, producând o rană care interesa numai pielea regiunii parietale drepte, fără să atace periostul. Era o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
foaie de observație” a lui Eminescu de pe vremea internării lui, d-rul V. Vineș a publicat-o în „România medicală” din 1 iunie 1931. Rezultă din ea, între altele, că este adevărat că în mai 1889 „un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, producând o rană superficială ce interesa numai pielea, o rană mică de 2 cm. CARE RANĂ ERA VINDECATĂ COMPLET
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pietricica și care, în plus, n-a fost consemnat de către doctor în fișele sale, ci acesta l-a readus în atenție din memorie? Mișcată rămâne și această pietricică în tradiția biografică eminesciană. La dr. Vineș: „... un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap”; mai târziu, la G. Potra, care pretinde că publică chiar amintirile doctorului N. C. Tomescu (dar, de fapt, are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
morii cei de apă"; "munții cei negri"; "bărăganul brun-întunecat"; "nori negri"; "coline ale morții"; "suferința suferințelor"; "marginea sărăciei"; "chingile curiozității"; "Don-Quichotismul literaturii"; "iarna adversității". Cutholf. Translated from the Saxon / Cutholf, tradus din saxonă - "întunericul domn[ind] triumfător"; "mirosul morții"; "uraganuri furioase de la miazănoapte"; "sabia distrugerii"; "preotul morții" fiind brațul omului; "nori sumbri negri"; "brațul nimicirii"; "tărîmurile morții"; "umbre ale morții". Sly Dick / Dick cel șiret - "un spirit infernal întunecat"; "Noaptea cea mai neagră"; "Mansarda". A hymn for Christmas Day / Imn pentru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a schimba felul în care soțul ei îi făcea masaj pe spate. MELISSA: Când soțul meu apăsa prea tare sau mă masa cum nu trebuie (râde) - vreau să spun cu prea multă forță - rezistam cât puteam și pe urmă strigam furioasă: Termină o dată!" El devenea ca gheața și aceasta-i strica toată dispoziția. Apoi am încercat metoda pozitivă, spunându-i lucruri de genul: "Tare bine ar fi să mă masezi puțin mai blând" sau "Minunat! Acum fă puțin mai jos și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cele mai importante informații asupra persoanei noastre. Exemplele următoare ne vor ajuta să distingem clar această deosebire. FAPT: Femeile sunt supuse discriminării în ceea ce privește posturile-cheie. OPINIE: Femeile ar trebui să fie angajate potrivit acelorași criterii ca și bărbații. SENTIMENT: Am fost furioasă și m-am simțit frustrată când John Roberts a fost angajat în locul meu. FAPT: Pun cel puțin cinci întrebări deschise pe zi. OPINIE: Formularea întrebărilor deschise merită efortul. SENTIMENT: Sunt bucuros că observ o atitudine mai pozitivă față de mine de când
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și făcut. (Din nou, referentul acceptă dreptul la opinie al celui care critică și-i spune că sfatul lui a fost deja aplicat de companie. ) Această tehnică poate fi folosită însă și în mod greșit. Să luăm următorul exemplu: CLIENTUL FURIOS: O companie care angajează un director comercial atât de stupid ca al dumneavoastră, nu merită să facă afaceri cu mine! REFERENTUL: înțeleg de ce spuneți asta. Spuneți-mi, dacă ați fi directorul general al unei companii și un client v-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
spuneți asta. Spuneți-mi, dacă ați fi directorul general al unei companii și un client v-ar spune așa ceva despre directorul dumneavoastră comercial, ce ați face? (Acceptă dreptul la opinie al celui care criticași "încalță pantofii pe picioarele lui". ) CLIENTUL FURIOS: L-aș concedia! REFERENTUL: (fără a mai sta pe gânduri) Asta am și făcut! Deprinderile și filozofia care stau la baza mânuirii constructive a criticii ne permit să abordăm problemele și oamenii atrăgându-l pe cel care ne critică de
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
complex este conștientizarea existenței lui. Nu-ți consacra nici o parte din voință pentru a ascunde de tine însuți. Nu te ascunde sub mantia iluziilor. 2. Fii spontan! adică spune ceea ce simți, ceea ce gândești; manifestă-te așa cum simți, fără inhibiție: fii furios dacă ești furios, râzi din toată inima dacă ești amuzat, refuză dacă ai chef să refuzi, acceptă dacă ai chef să accepți, etc. 3. Destinde-te! uită presiunea situațiilor închipuite sau reale, regăsește-ți râsul, umorul. Bucură-te cât mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
contemporanilor. Sunt evocate pe larg întâmplări legate de actul „unației” de la 1701, prin care o parte a Bisericii Ortodoxe din Transilvania devenea dependentă de cea Catolică. Trădarea preotului Atanasie, principala unealtă în mâna oficialităților, îi stârnește lui T. o indignare furioasă și determină alcătuirea a două capitole lirice: Plângerea oilor în mijlocul lupilor și, în versuri, Arăta-vom și alte ale lui Atanasie stihuri. Cu anul 1713 se reia pomelnicul preoților din Șchei, a căror activitate este de acum strâns legată de
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
se încumetă să pătrundă în asemenea ținuturi stăpânite de „vraja neagră”, izbucnesc alte și alte calamități: un pârjol devastator, revărsări de ape, furtuni care, dacă nu se învârtejesc într-o „tornadă” sau un „uragan”, se manifestă măcar ca o vijelie furioasă. Se adaugă „asaltul” a fel de fel de gângănii și de lighioane, fie țânțari însetați de sânge ori muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca elefanții și, în secvențe care își au trepidația lor, „monștrii apelor”, hipopotamii și
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
Albatros, 1982, col. „Cogito“). 298. Strada Franceză, în plin centrul Bucureștilor. Imediat, un număr de clienți se aruncă claie peste grămadă în două trăsuri și... mână la „Steaua albastră“. Iar Cilibi Moise rânjea. Peste douăzeci de minute, ceata se întoarce furioasă. Dar evreul era impasibil. Un potop de imprecațiuni izbucnește: — Măgarule! Ți-ai râs de noi! Și te-ai jurat și pe copii! Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor, eu nu v-am mințit. E adevărat că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
față. Pagina 310 * În anul 1876 s-a instalat, în sfârșit, regimul liberal care trebuia nu numai să guverneze țara timp de 12 ani, dar încă să însemneze și o nouă eră socială și politică. addenda 407 11. În ziar: furioase. Era, firește, o transformare radicală. Nimenea în lumea noastră politică nu-și putea închipui cum că guvernul lui Ion Brătianu va avea o durată atât de lungă; împrejurările însă, mai ales împrejurările din afară, în special războiul ruso-turc a dat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de soma”, m-a prevenit doctorul Radu desenînd cu mîinile trupul în aer. Analizele arată că l-am neglijat: colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul s-a mai atenuat la discuția pe rînd a rezultatelor. *Furioasă de nu știu ce refuz, Carmen a măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iremediabil de prea mult bine. Acești aliați obiectivi ai regimului nu cunosc teroarea declanșată de Nicolae Ceaușescu prin înscenări, pseudoprocese și condamnări la ani grei de pușcărie. Nu știu nimic despre internările în clinici psihiatrice sub amenințarea unor nebuni veritabili, furioși și periculoși, despre închisorile din fiecare județ, pe care Gheorghe Chivulescu, ministrul Justiției, refuză să le patroneze, măcar formal, lăsând teroarei polițienești pe toți deținuții, prin așa-zișii șefi de camere, șefi de echipe, brigadieri, agenți de cameră etc. etc.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ale lui, Înțelegere a mediului secretat de om, Înțelegere a istoriei și a universului orb care ne asediază, toate acestea receptate pe toată claviatura interioară, sentiment al măreției, al afecțiunii, al fricii, al jertfirii, al pierderii, al demnității, al Îngăduinței furioase ori răbdătoare sau iubitoare etc.), același ochi, sondă de adâncimi mari, minuțios, exact, fără slăbiciuni, fără mișcări de prisos. De la acele adâncimi ridicați și revărsați peste pagini o infinitate de pietre prețioase. În ce direcție, dintre câte le arată roza
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
minute, În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de demult. Peste câteva zile, a izbucnit În plâns, În fața lui Mugur, când venise vorba despre Preda. Rănit de „dezertarea” mea din țară, se dezlănțuise, am aflat, Într-o serie de furioase Înjurături telefonice, la toți cunoscuții și necunoscuții. După vreo doi ani Însă, aflând că „celălalt tărâm” devenise tocmai America și bănuind că Lumea de Apoi și de Dincolo nu mi se prea potrivește, a sunat-o pe mama soției mele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală, imediată, și cea simbolică, transcendentă, s-au Înfățișat captivului din Est astronomic distanțate de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli, strigăte. Tânărul bolnav se simte ridicat pe scândura-brancardă și depus În fața vagonului următor. Profesorul dispăruse
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a terorizat prin supravegherea continuă a vieții din celule, s-au dat pedepse de izolare exagerate, care în unele cazuri au adus moartea, s-a folosit frigul ca un supliment de tortură, s a brevetat izolarea în compania unui nebun furios, care își ținea coechipierul într-o teroare continuă sub amenințarea strângerii de gât, dacă ațipea, dar de bătut nu s-a bătut. Reeducarea cu toate fazele ei: înfometarea 1958 - 1961, cluburile de „autoanalize”, care apoi erau discutate și completate. Eliberările
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
geometrice întâmplătoare. Urcam și urcam, fără să-mi dezlipesc privirile de pe lanternă. La un moment dat, am încetat să mai număr treptele. Urcasem vreo sută cincizeci sau chiar două sute. Zgomotul apei se schimba mereu. La început fusese ca un vuiet furios, apoi ca un vârtej într-un bazin de cascadă, răsunând imediat după aceea înfundat, de parcă i s-ar fi pus capac. Apa urca însă. Din pricina întunericului n-am putut aprecia cât de mult, dar nu m-ar fi mirat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și n-am simțit nimic. Mi s-a părut că aud niște sunete vagi, dar nu le distingeam prea bine. Indivizii știu că ne apropiem? am întrebat. — Bineînțeles, zise ea. Aici e lumea lor. Știu absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bucată de vreme nici unul din noi n-a scos vreun cuvânt. Vocile Întunegrilor s-au stins de tot și ne-a învăluit iar o liniște profundă. Se auzeau de undeva niște picături de apă lovind pământul. — De ce erau atât de furioși pe noi? am întrebat. — Nu pot suferi lumina și nici pe cei care trăiesc la lumină. Nu pot să cred că Simbolatorii s-au aliat cu asemenea monștri. La ce-or fi buni, totuși? În loc să-mi răspundă, m-a strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]