KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

la o lecție oarecare, cu o carte de aventuri ascunsă sub manual. Mama îi aducea spuma de la dulcețuri sau compot rece, o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci: Du-te, mamă, nu-mi mai purta de grijă. Și eu o văd acolo în mijlocul miriștii cu pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și dosarul. Pe bancheta din spate avea acum două pâini și câteva pliante de prezentare a stațiunilor montane. Renunță să mai plece la plimbare și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

funia deasupra capului ei. Fusese prinsă de o grindă din tavan... era perfect dreaptă, de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos, ca ale unei balerine, numai că era un spațiu de vreo douăzeci de centimetri între vârfurile degetelor și dușumea. Am observat toate detaliile, i-am privit fața... Nu aveam cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
am avut grijă de magazin și am vândut doar câteva discuri, iar în rest, am privit, absent, pe fereastră, la șuvoiul de lume care se scurgea prin fața mea, afară. Am văzut familii cu copii, cupluri, bețivi, mafioți, fete vesele în fuste scurte, hippy cu barbă, animatoare și multe alte soiuri imposibil de definit. Când puneam un disc cu muzică rock, hoinarii și hippy se adunau în fața magazinului și dansau sau pur și simplu se așezau pe jos și ascultau, dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
jumătate. Tocmai mă trezisem, așa că nu apucasem să mă spăl pe față. A bătut cineva la ușă și a strigat: „Hei, Watanabe, scoală-te! Te caută o femeie.“ Am coborât în hol și am văzut-o pe Midori. Purta o fustă de jeans incredibil de scurtă și ședea pe un scaun, picior peste picior, căscând. Toți cei care treceau pe acolo în drum spre cantină rămâneau cu ochii pironiți pe picioarele ei. Chiar avea picioare foarte frumoase! — Am venit prea devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece minute? Ma spăl pe față și mă bărbieresc. — Pot să aștept, numai că toți indivizii care trec pe aici se chior\sc la picioarele mele. Cam la ce te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-am pus astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
care mi-o luasem era apă chioară. Trenurile de duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
puneam întrebări. Aveam dreptate? — Aveai. — Ipocriții naibii! Nu se gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru la firme ca Mitsubishi, TBS, IBM sau Banca Fuji. Apoi își găsesc soții bune, care nu l-au citit niciodată pe Marx și care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu? — Mă rog, totul e să nu le facă mai rău, am zis eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
impulsivă și de aceea ne-am certat de nenumărate ori, dar el nu-i deloc un om rău. Midori mi-a luat mâna de parcă ar fi cules ceva de pe jos și mi-a pus-o pe genunchii ei. Îi atingeam fusta, dar și coapsele. Mă privi fix în ochi câteva secunde. — Watanabe, scuză-mă că te-am adus aici, spuse ea. Te deranjează dacă mai stai cu mine? — Pot să stau până la cinci dacă vrei. Îmi place să fim împreună și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
spuse doctorul. Dacă operația a reușit, atunci e bine, dacă nu, trebuie să ne gândim la ce se mai poate face. — Nu-l deschideți iar, nu-i așa? — Nu mă pot pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Îți poți imagina ce urmează? am întrebat, oftând. Eu o să vreau să ți-o trag și tu nu o să mă lași, nu? A pufnit în râs. — Oricum, treci pe la cămin duminică dimineață și venim aici împreună. — Să-mi pun o fustă mai lungă? — Neapărat. N-am mai ajuns la spital duminica următoare pentru că tatăl lui Midori a murit vineri. M-a sunat la șase și jumătate dimineața ca să-mi spună vestea cea tristă. Soneria m-a anunțat că mă caută cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tine este aroganța, spuse Hatsumi aproape șoptit. Nu vorbim acum de faptul că te culci și cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ți-am reproșat niciodată nimic, nu-i așa? — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar un joc și nu supăr pe nimeni, spuse Nagasawa. — Pe mine mă supără, normal. De ce nu te mulțumești numai cu mine? Nagasawa tăcu o clipă, scuturând paharul cu whisky. — Nu spun că nu m-aș mulțumi, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
din Myogadani. M-a lăsat pe mine să fac duș primul și apoi a făcut și ea. Mi-a dat un halat de baie să-l îmbrac până mi se uscau hainele, iar Midori a îmbrăcat o cămașă și o fustă. Ne-am așezat la masa din bucătărie și am băut cafea. Hai, vorbește-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei să știi? Păi... de exemplu, ce nu-ți place? — Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o reținere și încerc să mă corectez. — Nu cred că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nimic și am rămas pe loc. Wickert Își privi la mâna, apoi adăugă amabil: Abia aștept dezvăluirile dumneavoastră. — Abia așteptați? se auzi ca un ecou de pe scări. Inspectorul se răsuci și dădu din cap spre femeia cu un rând de fuste jegoase adunate pe șoldurile late. Am Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare, patrula pieței și agenție de colectat datorii, toate astea Într-o singură persoană. — Cât despre mine, eu abia aștept să-mi plătiți chiria, tună și fulgeră când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]