3,339 matches
-
reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul gazetar Ghelasse dedat la promiscuități. Domnule, somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o sticlă de rom, de ce te apretezi tocmai la persoana aceasta neajutorată, șleampătă și chioară pe deasupra?! Geme redacția de fufe iar dumneata... Sub greutatea acestor grave acuze capul nenorocitului de Mișu se balansă categoric către direcția stenoretei. Aha. Acolo era buba ! Toate privirile fixară unanim instrumentul de înregistrat convorbiri intuind cu groază existența unei arme infernale cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vă ghicesc?Cafea, palmă, picior, ochiu stâng, contul bancar sau în bombonele? E posibil și-n bombonele? Da. Dar numai dacă sunt bine așezate pe colivă! Cum vom sta, madame Ofelia, cu finanțele în noul an ? Excepțional de tot. Va geme haznaua Băncii Naționale de aur. De aici și proiectul poleirii câtorva sute de mii de românași cu aur pentru a fi trmiși în străinătate. Ca studenți? Ași. Ca mumii egiptene! TERMOPAN EA Va si leeeee.... EL Ce faci ? EA Țip
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucruri incredibile”. Cum ar fi că-și trage palme peste ochi, asta semnifică ceva de neimaginat, mai ales dacă nu s-a spălat pe mînuțe. Urmează „Virginii”. Iată ce zice aici, la concluzii, Nancy: „Tinerii din acest capitol mă impresionează. Gem, oftez și mor cîte puțin cînd le aud explicațiile”. Și de ce nu moare dracului de tot, să scăpăm de frustrări? Că de fiecare dată cînd ne arată cît de participativă e, nu mai putem participa. Și iarăși dă-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate înțelege... Darie zvârli țigarea, se apropie neîncrezător, îi căută ochiil apoi izbucni deodată, cu un glas uscat, înăbușit: - Nous sommes foutus, Ivan! Nous sommes des pauvres types! Save our souls! Bless our hearts, Ivan! Car nous sommes foutus!... Rănitul gemu stins, și în acea clipă gura i se lumină deodată, parcă ar fi zâmbit. Îi privi pe rând, încrezător. - Blagoslovenie! strigă Zamfira îngenunchind lângă el. Boje, Cristu! Binecuvîntează-ne, Ivane... Își făcu cruce, cât putu mai încet, ridică ochii spre cer
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Isus Cristos, mântuitorul lumii. Cristos care a fost răstignit pe cruce. Acum înțelegi? întrebă apropiindu-se și arătîndu-i cocenii, îți aduci aminte? Rănitul îi urmărise mișcările cu un neașteptat interes, dar și cu teamă. Încercă să-și ridice capul, dar gemu, de durere închise ochii. Îi deschise după câteva clipe și zâmbi, văzîndu-l pe Zamfira așteptând acolo, în fața lui, cu cei doi coceni încrucișați. - Cristu! rosti el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ostenit pentru el, i-am fost prieteni.! Priatin! Ivan, priatin! strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă, apoi privi speriat în jurul lui și, tremurând, cu părul zburlit, o luă la goană pe marginea drumului. Rănitul deschisese ochii, dar nu mai avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt, lin, fără grabă, și Darie înainta tot mai greu, încleștîndu-și dinții ca să nu geamă. Zamfira umbla alături de el, Iliescu la vreo douăzeci de metri înainte. Târziu, aproape de 3, le făcu semn să rămână pe loc. Se întoarse repede, aproape alergând. - Intrăm în sat, șopti. Trebuie să traversăm din nou șoseaua și să încercăm pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzură cum se pierde în întuneric. - Să fiți gata, domnule elev, șopti Zamfira, că acum e rândul dumneavoastră. Să lăsăm să treacă și camionul ăsta. Acum! șopti el din nou câteva clipe în urmă. Acum! Săriții domnule elev!... Cu efort, gemând de durere, Darie se înălță brusc și porni cât putu mai repede, spre șosea. Ținea strâns în pumn bastonul, gata să se spijine de va fi nevoie, dar foarte curând își dădu seama că poate alerga și, dîndu-i drumul din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tânăr, dezghețat, pasionat de meseria lui, generos. - ...Pielea i-a fost arsă sută la sută, și totuși supraviețuiește de douăsprezece ore, și pe cât ne putem da seama, nu suferă... I-ai făcut vreo injecție? - Una, azi-dimineață. Mi se părea că geme. Dar poate că gemea prin somn... - Se știe ceva despre el? S-a găsit ceva lângă el? - Doar mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
meseria lui, generos. - ...Pielea i-a fost arsă sută la sută, și totuși supraviețuiește de douăsprezece ore, și pe cât ne putem da seama, nu suferă... I-ai făcut vreo injecție? - Una, azi-dimineață. Mi se părea că geme. Dar poate că gemea prin somn... - Se știe ceva despre el? S-a găsit ceva lângă el? - Doar mânerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mânerul, un mâner de lemn... Hainele se făcuseră cenușă; ce nu spălase ploaia, s-a scuturat în mașină... Știa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la sfârșitul lui octombrie. Îi fusese teamă că așa se va întîmpla din ziua când, abia intrat în odaie, izbucnise: Lucrurile sunt mult mai grave decât ne așteptam!"... Îl văzuse atunci cum își apasă mâna pe inimă și se prăbușește, gemând, apoi auzi un țipăt, uși trimite, pași repezi depărtîndu-se pe scară. De-abia când se apropie de el și-l întrebă: "Nu te simți bine? Ai avut cumva o noapte proastă?" își reveni. Dar de atunci viziunea îl urmărea necontenit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câteva țipete scurte, urmate de cuvinte necunoscute, pronunțate repede, ca într-o incantație. Numai după ce ajunse lângă stâncă, înțelese. Căzând, stânca se oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în mână, să pot urca scările acestui pod, noaptea, pe întuneric, și să-l simt acolo, lângă mine, când am să încerc cheile, una după alta, și apoi, deodată, una din chei se va potrivi și ușa se va deschide gemând și vom pătrunde aici, în acest pod, unde n-a mai intrat nimeni de foarte mulți ani, de când a murit și ultimul băiat al văduvei generalului Calomfir... Ascultă! nu mă întrerupe! spuse ridicând brațul, căci abia acum ne apropiem de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maestre. Când spun: pentru îngeri, nu mă gândesc la îngerii din biserici sau din cer, din muzee sau din cărțile poștale. Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică, și se înalță, și sufletul nostru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fac nici un rău, întrerupse, zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gît, propuse negrul. — Nu pot să-mi Îndoi cotul. A Înțepenit așa. Ce facem? — Hai să scăpĂm de băutură. N-ai putea s-arunci sacii care-ți sînt la ÎndemînĂ? Negrul Încercă să se-ntindă pînĂ la un sac, dar gemu imediat și se-ntinse la loc. — Atît de rău te doare, Wesley? — O, Doamne, spuse negrul. — Nu crezi că, odată ce te-ai mișcat, n-o să te mai doară așa de tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sa asupra elementelor cadrului natural înconjurător, creând un peisaj apocaliptic(„Și dac’ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
l-ar fi oprit acasă, însă dorința pentru binele lui se dovedi mai puternică. Îl dădu în grija unei femei care mergea tot acolo, îl strânse-n brațe și-l sărută. După aceea, o văzuse privind lung după trenul care gemea greu, luându-și avânt fără chef, parcă. El, privind pe geam casele, drumurile, pădurile și oamenii, constată că păreau altfel din goana trenului. Altfel, dar timpul trecea și, băiatul uită cu greu strângerea de inimă pe care-o simțise când
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
întâmplase și fără nici o vorbă, începu să-l plesnească peste cap cu cravașa, până-l podidi sângele. Soldatul continua să stea în poziție de drepți. Am aflat că mai târziu, în timpul luptelor, maiorul a fost rănit. Se târa pe pământ, gemând: “Măi băieți, ajutați-mă și pe mine!“ Nimeni n-a vrut să-l audă. După faptă și răsplată!” - Ioane, am convingerea că vom scăpa cu bine, dacă... Nu, fără dacă! *** - Doamne, bune-s plăcintele astea calde, abia scoase din cuptor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a crezut că nu mai e nici un pericol... ― De ce nu l-ai ajutat să pășească, fiindcă putea folosi celălalt picior, tu doar ajutându l? - a Întrebat din nou Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]