3,734 matches
-
mie). Evident, cariera și viața sa nu au fost marcate (spre deosebire de ce i s-a întâmplat colegului său de la Uppsala) de acel prurit d’écrire, care adesea (deși nuîntotdeauna) se însoțește cu o haine sociale (pentru a relua o formulă genială pe care un istoric nonconformist precum Michel Tardieu o aplică gnosticilor din Antichitate). Această trăsătură putea fi suficientă pentru a mi-l face simpatic. La aceasta trebuie adăugat faptul că, puțin câte puțin, am aflat (grație recunoașterilor din operele mult
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
posteritatea științifică îl localizează, cu atât mai mult cu cât maturitatea sa a coincis cu profesoratul la catedra de sanscrită și lingvistică indo-europeană de la Uppsala 2. Intenția noastră exactă e aceea de a-l elibera din clișeul comod de „cadet” genial al trifuncționalismului dumézilian. Căci Wikander a optat în primul rând - și mai ales acest profil ne interesează aici - pentru partea multă vreme nevăzută a partenerului iranian arhaic, adversar politic și alteritate religioasă, constant înregistrat de literatura și istoriografia greacă și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și în „modul de gândire al maselor”. Opera lui Mircea Eliade are pentru dezbaterile ideologice și literare ale generației noastre o semnificație pe deplin comparabilă cu cea pe care, înaintea generației noastre, a avut-o Henri Bergson. Fiind un cercetător genial și personalitate culturală de frunte, dar nu mai puțin un filosof francez - el merită Premiul Nobel pentru literatură. Cu deosebită considerație, Stig Wikander 7. Codatc "7. Coda" Toate aceste subcapitole sunt o tentativă de a preveni neexplicitul și de a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și idei noi în această carte, încât nu știu de unde să încep și unde să mă opresc lăudându-vă. Mai târziu, vom discuta poate detaliile. Am fost extrem de impresionat de cum îl utilizați pe Paulus Diaconus despre Odin, idee cu adevărat genială, dar care, cu siguranță, va fi criticată de cei care spun că toate aceste apropieri sunt „fortuite” - așa spun mereu folcloriștii noștri împotriva mea... Îmi amintesc foarte bine seara când mi-a venit ideea de a apropia Brávellir și Kurukshetra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
va fi prea imperfectă” sau „nu vreau să mai fac istoria religiilor”. Căci atunci când cartea dvs. va fi apărut, veți vedea că va impune admirație chiar și celor mai arțăgoși! Căci, dragă domnule Wikander, cu Mah³bh³rata ați avut o intuiție genială, cu Cartea regilor o altă intuiție genială, cu ideea de a pune în legătură Mahș³țbhș³rataț și Cșarteaț Rșegilorț o nouă intuiție de aceeași natură. Trebuie să le realizați, să vă realizați dvs. înșivă: vă datorați acest lucru, căci, așa cum nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să mai fac istoria religiilor”. Căci atunci când cartea dvs. va fi apărut, veți vedea că va impune admirație chiar și celor mai arțăgoși! Căci, dragă domnule Wikander, cu Mah³bh³rata ați avut o intuiție genială, cu Cartea regilor o altă intuiție genială, cu ideea de a pune în legătură Mahș³țbhș³rataț și Cșarteaț Rșegilorț o nouă intuiție de aceeași natură. Trebuie să le realizați, să vă realizați dvs. înșivă: vă datorați acest lucru, căci, așa cum nu s-a găsit nimeni altcineva care să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Volumul menționat are ca temă, în primul capitol, comemorarea encomiastică, cu argumente tipice de susținere, a acestui articol, publicat de Lenin în toamna anului 1905, în ziarul "Novaia Jizni" ("Viața nouă"). Crohmălniceanu consideră că "Vladimir Ilici a exprimat, cu o genială claritate și cu o concizie matematică, punctul de vedere al proletariatului revoluționar într-una din problemele fundamentale ale esteticii". Și, peste două-trei pagini, este dezvăluită problema cu pricina, atacarea autonomiei esteticului: "Tocmai în această variantă a formulei "artă pentru artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deconcertat, rădăcini evreiești, dar, În loc de a medita cu calm asupra lor se Înflăcărează, se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat”, damnat, un uriaș talent, prins Între valțurile, Între teascurile istoriei și propria-i ambiție, se realizează, nereușind nimic: nu-i „reușește” nici perioada românească și, după cum o spune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În lume” sau, fapt mai grav În ceea ce mă privea, că lumea aceasta În care „fusesem eu parașutat” era făcută „pentru ei”, pe măsura lor. De aceea a și făcut o atât de puternică, de „zguduitoare” impresie asupra mea cartea genială a lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, pe care am citit-o de zeci și zeci de ori, la diferite vârste - așa cum de altfel se și cade a fi re-lecturate marile capodopere ale omenirii! -, la Început În rezumate publicate pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul care, cum o spuneam mai sus, este el Însuși un zeu, adică este fix, neschimbător, același și etern. (Am Înșirat dublete ale aceluiași adjectiv pentru a-i sublinia atributele.Ă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei! Ceea ce nu știu ei - și ceea ce au ignorat și acei redactori ai revistei Dilema când au aruncat pe piață numărul În care Eminescu a fost așa-zis „demitizat”, de fapt coborât În vulgaritatea unor caracteristici rupte de substanța sa genială! -, este faptul că această unitate a noastră este cu mult prea recentă, Încă precară oarecum din punctul de vedere citat mai sus, al reflexelor morale și uneori chiar psihologice, pentru a putea fi pusă În discuție chiar și În numele unor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a făcut cu voie de la partid și de la poliție!”... Nichita, care se afla Încă În „prima fază” a prieteniei noastre, pregătind cu calm și risipind o uriașă energie În tipărirea fiecărui rând, a fiecărui vers, animat de o fervoare genială din care aveau să iasă marile sale volume, cel de-al doilea, citat mai sus, apoi Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la Mokroe, compusă din două distincte articulații epice: cheful, orgia sentimentală și bahică și, a doua, ancheta judiciară, constituie și azi - sau, poate, mai ales azi, când arta romanului suferă un declin În toată Europa literelor! -, o mostră de creație genială absolută și, mai ales - da, există și un „mai ales”! -, o absolut inovatoare, revoluționară perspectivă asupra unui personaj literar complex, aflat În „criză” existențială și morală, o inovație tipologică uriașă care aliază pentru prima oară În istoria romanului modern pulsiunile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În acei ani?! - și mi s-a făcut pur și simplu rău. Rău fizic, și dacă aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gravă, În care Spiritul existenței și Sensul ei se ascund miraculos! - ar trebui să ne simțim cu toții adânc culpabili, adânc vinovați! Atunci când ne trădăm, Într-o manieră sau alta, pulsiunile patetice ale tinereții, acele pulsiuni care au creat vastul și genialul curent romantic al Europei În muzică, poezie, filosofie și mișcări sociale, moment În care am fost din nou pe culmi, precum Grecii, În acel ciclu spre care ne Întorc de fiecare dată zeii sau propriul nostru destin, cel miraculos și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profesionale cum sunt sterilitatea, alcoolismul, singurătatea decimantă, nevrotică, deoarece comunitatea simte foarte bine că aceștia constituie un real pericol pentru adaptarea ei de moment, o adaptare care Îi aduce un anume confort și echilibru În talazurile existenței sociale. Deoarece insul genial este mai mult decât un artizan perfect, el pune vrând-nevrând În discuție uneori chiar și fundamentele sau criteriile esențiale ale comunității care i-a dat naștere și care l-a format până la un anume nivel, până la un anume moment. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, mai ales, negând „mica evidență” a realității sensibile din jurul nostru, ne Închidem calea și vederea spre cea mare, „marea Evidență”, cea a unei Realități care o Înglobează pe a noastră și care, mai știi - cum au Încercat, Încă o dată, genialii elevi ai marelui Kant, dintre care am citat două nume mai sus, să Înțeleagă -, se exprimă tocmai prin noi, În forma Ei cea mai Înaltă, mai expresivă, mai „intuitivă”. Dumnezeu care ajunge la sine Însuși după lungul și Întortocheatul drum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții, autorul aruncă o frază care ne luminează asupra noțiunii de tragic existențial, văzut de un spirit vitalist, dogmatic - dogmatic În sensul vechii școli de filosofie ateniene. Războindu-se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a capului În armonia Întregului, un persiflaj, ba poate chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și ieșirea În „alt regn”, o formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt! Deodată, nu Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu un bătrân meșter, exemplul strategiilor creatorilor de modă. Majoritatea acestor „geniali creatori”, care fac parte azi din elita europeană a zonei numită haute-couture, se adaptează cererilor pieței, modei - ei Înșiși servitorii ei! -, gusturilor generațiilor, al fabricanților de materiale etc. Mare parte. Dar... sunt câțiva, puțini, care au un reflex pe dos
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care eram, excesiv, se’nțelege, și amuzant - pentru unii. Întrebat de ce Îl prefer pe Dostoievski lui Tolstoi, cu reproșul că pe autorul lui Ivan Ilici nu-l prea am la inimă, răspundeam tranșant: „Cum să nu, la Tolstoi și În fața genialei sale Anna Karenina, mai ales, cad În genunchi! - Iar... pentru Fiodor Dostoievski...?! - A, la Dostoievski e mai simplu: pentru el ucid!“ Fraze exaltate, se’nțelege, deși mult mai târziu am Încercat, prin criteriul enunțat mai sus, al temperamentelor, ca o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit și profet În fibra sa - neliniștit nu de soarta sa, ci de cea a speciei sale! -, era dublă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care apar În acest text sunt, nu rareori, doar „socluri” pentru „alte statui”, așa cum Brâncuși În lucrările sale din ultima perioadă dădea aceeași importanță, simbolică, uneori, soclului, ca și lucrării plastice propriu-zise. (Dar, evident, fără a avea minuția și răbdarea genială și inspirată pe care o avea maestrul originar din Dolj cu figurile sale, Întruchipări ale aerului sau visului, ale spiritelor naturii, apei și pietrei sau lemnului!...Ă Ce rămâne atunci, Își va spune lectorul, din acest „amalgam” de date, idei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
insistentă miopie, de fapt refuz al temelor mari În ficțiunea epică - așa cum o arată și „criza” gustului În poezie, În aproape toate marile țări europene de veche cultură. Nu Thomas Mann, ci Marquez, nu Rilke, ci Brecht, nu Faulkner, ci genialul jurnalist care a fost Hemingway obțin azi laurii criticii franceze, ei și alți câțiva din aceeași, interesantă, categorie sunt cel mai ades citați și, după credința mea, Parisul, care a fost mereu cea mai exemplară citadelă europeană de deschidere și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]