4,229 matches
-
spus el. Crede că e o avere aici. Tu ce crezi? — Habar n-am. Dar Wallace e genul care să aibă asemenea fantezii - povești cu comori ca cele cu Ali Baba, căpitanul Kidd sau Tom Sawyer. — Dar spune, și nu glumesc, că este o avere În bani În casă. Nu o să se lase până nu o găsește. N-ar fi o dovadă de răutate din partea vărului Elya dacă... — Dacă ar muri fără să spună unde este? — Da. Shula păru puțin rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie a voievodului fără intervenția buimăcitoare a căpitanului Oană. „Cred că meseria mea e aceea de Înger păzitor... ” glumise, odată, iar Erinei nu i se păruse deloc o glumă, căci această „meserie” o excludea mereu din viața lui. Din viața lui aflată mereu pe muchia morții. Un tropot se auzi dincolo de podul de lemn, iar Erina tresări și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui Amir. Calul face un salt. Trece peste câțiva. Ceilalți Îl urmăresc... Nu... calul lui Amir e mai rapid... Dumnezeule! O suliță zboară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urma urmelor, de ce nu pleci de-aici? Tu, cel puțin, poți să alegi. Vrei să zici, să mă dau bătută? Credeam că mă cunoști ceva mai bine! — Adevărul e că nu te cunosc foarte bine. Dar să știi că nu glumesc, oare de ce nu pleci? Din tot nu-și ridicase privirea din ziar și continua să-l țină În fața lui ca pe un scut. Pe ultima pagină se lăfăia imaginea unui jucător de badminton cu păr negru și abundent, pieptănat În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza secetei. Își Închipuie c-o să le fie mai bine În orașele mari, printre străini, dar nu-i adevărat. Eu de acolo vin și m-am lămurit. A râs de parcă ar fi glumit. Adam nu-și dădea seama dacă vorbea serios. — Vai de noi, toată țara asta nu-i decât un mare căcat! a strigat tânărul acela În direcția vasului și a râs amar. Nu-i nici o scăpare! Adam a luat-o din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băieți ambițioși buni de pictat! Noi, cei din Bali suntem foarte primitori, sunt sigură c-ai auzit de asta. Tu dintre care ești? El și-a Întors privirea și a roșit (de data aceasta fără nici o Îndo ială). Pe naiba, glumeam! Nu mă lua prea-n serios, te rog! El se chinuia să-și Înnoade sarongul cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că sunt prea mulți artiști aici? a Întrebat el cu voce tristă, dezumflat. — Nu, nu, nu, glumeam doar! Mă rog, doar pe jumătate! E Walter, desigur, și Rudolf, și mai sunt și alți câțiva pe care-o să-i Întâlnești În curând. De fapt, nu prea mulți. Stai așa, să te ajut... — Mulțumesc, nu-i nevoie, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai târziu, existente și În acea parte centrală a Jakartei. În inima cartierului Weltevreden era un mare spațiu verde, de un kilometru pătrat: Koenigsplein, teren de curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei din Aceh erau tratați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar eu cu siguranță aș fi știut ceva despre asta. Are cu-adevărat cineva vreun viitor În țara asta? a Întrebat Mick după ce ieșiseră din birou și porniseră să traverseze curtea. Margaret nu și-a dat seama dacă nu cumva glumește. — Trebuie să vorbim cu cei din conducerea consiliului studențesc, a zis ea. Ei trebuie să știe unde e Din, toți sunt comuniști de o nuanță sau alta, chiar dacă afirmă contrariul. Nici nu știu câte grupușoare sunt, mi-e teamă că nici ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul, fără de vorbe. Noroc că intră Lina cu canotierul în mână și cu geanta ei mare. "Geanta de moașe!" glumea Nory - cu toate că era de antilopă fină, cu "fermoir de argint" și cu o monogramă impunătoare. "Moașă de lux!" râdea fata, cu oarecare dreptate, fiindcă Lina avea mania să nu plece fără troussa ei, în sacul de mână, pentru nimic în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și cu forme depline! La o masă - mi-a spus Elena - Mika-Le, din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine ilustrului! - Vezi ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu Notre-Dame? întrebă. - Văd eu că te interesează Greg. - Pe mine! Pe mine? se revoltă Mini ca de o imposibilitate. - ... Să vezi cum! Greg cândva s-a convertit la catolicism! în mod discret și nu știu din ce fantezie! - Hiperdulie! glumi Mini. - Da!. . . Cultul Fecioarei! E o idee!. Consecințele s-au simțit favorabil în cariera lui. Nu știu ce congres artistic la Roma a cerut participarea distinsului pictor. Greg s-a dus, firește, pe socoteala ortodoxului nostru stat, culant din motive diplomatice. S-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
secundare". Nu explicase mai limpede, fiind scump la vorbă, dar Nory tălmăcise. Știa de la studente că, la începutul de an al cursurilor, profesorul adăoga, pentru pedagogia fetelor anume, o perifrază care le îndruma spre "lucrurile principale ale vieței". - Anatomie aplicată! glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu ea ca un tată, îmbolnăvindu-se tocmai când avea un caz excepțional la o casă "foarte nobilă", o recomandase în locul lui. Era prilej de încredere și răspundere: ieșise cu bine și rămăsese de casă. 72 73 ,,De casă mare!" glumea Nory. Cariera îi era făcută. Toată aristocrația nu mai vroia să vie pe lume decât pe mâinile ei și parveniții la fel, firește. Repede după asta, Rim fusese numit suplinitor, apoi, prin concurs, profesor de anatomie la Iași, dar abia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era afon, ceea ce corespundea cu silueta lui discretă și fugară, dar nici nu-l zărise altfel decât fluierând. Avea deci viers! - Da! Fluieră ca un mierloi a pungă goală și a muiere, glumea Nory, liber-cuvîntătoare ca și libercugetătoare. Mierloii ăștia, reflecta tot Nory, sunt un fel de pasări care fluieră mult și se înmulțesc puțin! Mini, nefiind tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o sărută. — Pup-o și tu pe tușa! o îndeamnă Paulina. — Ce-aș fi vrut să am și eu o fată așa frumoasă ca tine. — Facem schimb. Ți-o dau eu pe Teofana și tu mi-l dai pe lonuț, glumește Paulina. — Vrei să fii fata mea? o întreabă Agripina. Teofana se uită la Agripina cu niște ochi mari, mirată. — Spune! Vrei? Teofana face semn cu capul că nu și vrea să se coboare din brațele Agripinei. — Nu te ia tușa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios, o ia sub cojocul lui din nou. Mai glumind, mai ironizându-se reciproc, pentru că se obișnuiseră cu așa ceva, au căzut de acord în care ore din zi să exerseze Prințesa pentru a nu mai deranja pe nimeni. Acum cred că ești mulțumit. Să nu dea dracu’ să mă mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da seama despre cine este vorba. Au mâncat, au glumit, au dansat. Perechile se mai schimbau, dar Cezar tot cu Teofana dorea să danseze. Era atât de fericit când o înlănțuia cu brațele în dans ținând-o atât de aproape de el, încât îi simțea respirația parfumată. Cât ar fi vrut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce-au terminat cu puiul, Alexandru savurează în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea Dionysos, afirmă Teofana. — Da! Era un tânăr frumos, așa ca mine, glumește Alexandru în râsetele tuturor. Purta un toiag înfășurat cu iederă sau cu viță de vie. Mi-a dat tata o sticlă cu vin roșu și n-am luat-o. Ce bine era dacă o luam, avem un vin foarte bun
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult decât o bulversaseră sentimentele neașteptate, noi, confuze care o prinseseră în mreaja lor, odată cu prezența lui Alexandru. N-am înțeles. — Am venit să-ți cer mâna. Vreau să fii soția mea, rostește Alexandru rar și răspicat fiecare cuvânt. — Tu glumești, zâmbește Teofana. — Nu glumesc. Vrei să ne căsătorim? — Alexandru! Noi nici nu ne cunoaștem cu adevărat. — Cum nu ne cunoaștem? Ce știu eu despre tine? Ce știi tu despre mine? Mai nimic, îl întreabă Teofana părând mai matură decât el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sentimentele neașteptate, noi, confuze care o prinseseră în mreaja lor, odată cu prezența lui Alexandru. N-am înțeles. — Am venit să-ți cer mâna. Vreau să fii soția mea, rostește Alexandru rar și răspicat fiecare cuvânt. — Tu glumești, zâmbește Teofana. — Nu glumesc. Vrei să ne căsătorim? — Alexandru! Noi nici nu ne cunoaștem cu adevărat. — Cum nu ne cunoaștem? Ce știu eu despre tine? Ce știi tu despre mine? Mai nimic, îl întreabă Teofana părând mai matură decât el în această problemă. Dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i-a luat în bucătărie Teofana. — Tata Sebi, mama Zina,vă rog frumos nu mai insistați cu întrebările. Am să vă povestesc după ce pleacă Alexandru. A avut el o problemă care l-a dezamăgit. Trebuie să-i ridicăm moralul. Să glumim, să fim veseli. După plecare lui vă spun eu totul, bine? — Să ducem farfuriile, mâncare și celelalte la masă, îi antrenează Teofana pe părinții ei care sunt mirați, dar acceptă să-i îndeplinească dorința Teofanei. — Domnu’ Alexandru, ce serviți o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]