4,147 matches
-
O părticică din ea nu voia ca tipul ăsta să se prindă că îl plăcea (și asta numai datorită mușchilor lui fermi și fundului arătos, cât de jalnic!) și o altă părticică era nervoasă pentru că era, într-adevăr, foarte ocupată. —Glumeam, îi spuse el zâmbitor. Mă întorc în zece minute. De îndată ce-l văzu urcat în lift, Darcey își înșfăcă geanta și se precipită în baia femeilor, unde își trecu peria prin păr și se dădu cu niște balsam de buze. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan roșise. Dar el nu roșea niciodată. Zâmbi larg. —A, asta doar pentru că s-a dichisit pentru seara asta, îi spuse ea prietenei sale. De obicei arată jalnic. Dar îi luă mâna lui Aidan ca să-i dea de înțeles că glumea. Și tu arăți drăguț, zise Nieve. Și porți și rochie. Tu, în schimb, arăți absolut fenomenal, răspunse Darcey. Parcă ești alta. —Ei, da, ridică din umeri Nieve. M-am pus puțin la punct. Nu doar puțin, se gândi Darcey, reținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să se hotărască să lase totul în urmă și să plece într-o țară a cărei limbă nu o vorbesc și a cărei cultură nu o cunosc? Se juca cu ultima bucățică de pui din farfurie. Despre ferma din Toscana glumea tot timpul cu Anna Sweeney; acum că vedea cerul albastru și câmpiile verzi ale Italiei, căsuțele cu țiglă roșie și livezile de măslini, nu putea să nu observe că această familie nevorbitoare de italiană care acum se lupta cu sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce-ai făcut tu cu mine la restaurant când a venit vorba de prețul sendvișurilor. —Ți-am zis doar cât costă, protestă Darcey simțindu-se încă îmbujorată. —E vorba de felul în care ai făcut-o, spuse Neil. Sper că glumești. Sigur că da, îi zâmbi el. De fapt, știam că se căutau oameni pentru departamentul de actuariat care să aibă cât de cât un dram de cunoștințe de aritmetică. Sunt prieten bun cu șeful departamentului, care se plângea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la sută, îl informă ea. —O să fie grozav. Sper, se strâmbă ea. Organizatoarea știe ce face, sau cel puțin așa pare, dar sunt atâtea amănunte încât ceva tot n-o să meargă bine. Știu, zâmbi Murphy. Dar ăsta e tot farmecul. Glumești, spuse ea. Știi că eu nu suport s-o ia lucrurile razna! — La birou, poate, se învoi el. Dar trebuie s-o lași și tu mai moale, Nieve. Arăți obosită și ai cearcăne imense sub ochi. —Nu-i adevărat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un bărbat mai în vârstă probabil că avusese farmecul ei; în plus, mai nou, majoritatea bărbaților de șaizeci de ani se puteau considera relativ tineri; dar o diferență de douăzeci și cinci de ani conta. Și mai e și gravidă, zise Minette. —Glumești! Darcey făcu ochii mari. Minette suspină. Nu e al lui tăică-tu, e al amantului. Și el e tot profesor. Clem l-a întâlnit când ducea niște copii într-una din taberele acelea sportive de sfârșit de săptămână. —Uau, femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cunoștea. Șeful departamentului de alocare a activelor de la Asia Holdings era englez. Deși se simțea în largul ei cu cei din Singapore, îi era puțin mai ușor să vorbească cu cineva cu care împărtășea aceeași cultură, cu care putea să glumească fără să se teamă că n-o să fie înțeleasă. Relaxată, începu să ridice în slăvi virtuțile lui InvestorCorp. Era ușor să te înțelegi bine cu Jason White. Știa ce pretenții să aibă de la ea și știa și ce întrebări să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru mine. Numai că... cred că vreau să am impresia că mă descurc singură. Îl privi zâmbind cu ironie. Cred că e mai bine decât să fii nevoit să mă scoți din închisoare pentru trafic de droguri. —Nici să nu glumești în legătură cu treaba asta, zise el. — Numai glumele mi-au mai rămas, observă ea cu tristețe. Neil dădu din cap absent și apoi se uită la ea curios. —Vorbești serios? întrebă. — În legătură cu ce? Că însemn ceva pentru tine. Ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să le vezi. —A. — Îmi cunosc miresele, spuse Lorelei. Și sunt obișnuită cu miresele ca tine care știu foarte bine ce vor. Haide, să mergem în bibliotecă. Camera pătrată, plină de cărți, fusese ticsită cu obiecte de nuntă. Lorelei nu glumise atunci când spusese că avea câte o mostră din fiecare - pe masa mare din mijlocul încăperii se aflau tot felul de pahare, tacâmuri, porțelanuri, suporturi de șervețele, fețe de masă, flori, scaune și perne, pe lângă darurile pentru invitații la cina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
câteva minute. Carol o strânse ușor de braț, iar Rosa afișă o figură mirată. — Dar nu asta contează. Darcey își privi cele două prietene și apoi se întoarse spre Nieve și Aidan, care nu se mai sărutau, ci râdeau și glumeau la masa din capăt. —E vorba despre compania aceea. Am auzit numele companiei. —Și? zise Carol nedumerită. —A fost la Sky News, zise Darcey. Era știre de ultimă oră, un scandal economic în State. Nu eram foarte atentă, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e un complot pus la cale de rivalii noștri, zise ea. Avionul încetini brusc, iar Neil luă o gură zdravănă de aer. — În momente din astea, oamenii își povestesc secretele cele mai intime. —O, mai e destul timp până atunci, glumi ea. Când încep să strige „Doamne, păzește-ne“, atunci poți să-mi spui că n-am divorțat niciodată, sau ceva de genul ăsta. Neil o privi, iar ea descoperi o expresie de nedescifrat în ochii lui. Suntem divorțați, se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zi am să mor, predispus la infern, Acceptând că în trup doar decese mai cern Și-am să fac parastas cu o țuică de-un an Și cu brînză de oi, să nu-mi fie în van. Să veniți, să glumiți, să mai spuneți povești Despre lumea de-aici, despre cele cerești, Să muriți cu un of, să-nviați cu un gest, Eu voi sta nemișcat, nedorind să contest. Nu voi cere să-mi dați, picurând, un pahar, Tot eșecul ce-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din numere. Sus era o mică gaură care-i oferea posibilitatea celui care o purta să o atașeze pe partea interioară a hainei. Era o insignă de Gestapo. Asta ar trebui să-ți deschidă niște uși, Bernie. — Tu chiar nu glumești. Isuse, dacă ar fi găsită asta la tine... — Da, da, știu. O să te scape de dat bani În stânga și-n dreapta, nu crezi? Așa că dacă o vrei, o să-ți cer 50 pe ea. — E un târg cinstit, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
da’ ce bărbat bine făcut ești. — Mama a fost fierar, i-am zis. Bătea cuie În potcoava unui cal doar cu mâna goală. Cu ea semăn. Ea chicoti: Nu vorbești tu prea mult, dar când o faci, Îți place să glumești, așa e? — Sunt o mulțime de oameni morți În Germania care arată cât se poate de serios. — Și ești foarte cinic. De ce? —Am fost preot. Își trecu degetele peste o cicatrice mică de pe fruntea mea, unde mă scrijelise un șrapnel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o pauză și apoi adăugă: Și o sută acum. Mi-am scos din nou portofelul și i-am pasat două de cincizeci. El ridică bancnotele Înspre fereastră ca să se uite cu atenție la desenele vizibile numai În lumină. Cred că glumești, i-am zis. Neumann se uită la mine fără să clipească: — În legătură cu ce? Strecură repede banii În buzunar. — Las-o baltă. M-am ridicat, am lăsat niște mărunțiș pe masă și l-am Întrebat: — Încă ceva. Îți amintești când anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la buze, s-a purtat ca un adevărat "macho". Onoarea, glumea Herder, e o vorbă care costă puțin, dar pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia există ca să fie înfruntată, chiar dacă îndrăznețul nu se alege cu nimic din asta. El va avea măcar dreptul să spună că s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
luat-o la fugă, cu părul zbârlit și cu o teroare de un anumit fel, necunoscut până atunci și nemaiîntîlnit nici de-atunci încolo. Centrul, centrul obscen și mizer al clipelor vieții mele... "Stai!" îmi striga Lulu. Stai că am glumit, Victoraș!" Dar alergam din toate puterile, încercînd să ajung undeva, deși lespezile păreau să se-ntindă la nesfârșit, pierzîndu-se-n întuneric. Auzeam în urmă țocănitul unor pantofi de damă. într-un târziu am zărit în penumbră intrarea unei scări. Am luat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe meșterul Luca, el lucra pe atunci într-un sat departe la o biserică, din acel sat era unul din tovarășii responsabili și, în felul acesta, s-a ajuns la meșterul Luca, a venit meșterul, cu tovarășii nu era de glumit, o zi întreagă a făcut numai planuri, i s-a spus că poate picta orice în principiu, numai să fie pictat ceva, Chiar și pe Dumnezeu?! a întrebat el malițios, Chiar și pe Dumnezeu, i-a răspuns activistul, dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reproduse pe calculator, o poți face de acasă, arată-mi, eu nu am aici internet, dar să vii să te duc la noi la facultate să vezi, cum o fi arătând Van Gogh pe calculator?! mai bine decât în realitate, glumește Radu, poți vizita tot muzeul pe calculator, da, dar! în curând se vor realiza și expoziții pe calculator, stai acasă și vizitezi retrospectiva Rembrandt de la Maastricht, când va fi asta? îl întreb eu speriat, Theo, în ce secol trăiești? din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zâmbea și zâmbea și zâmbea. Ce facem azi? spunea el, frecându-și palmele și uitându-se la familia lui. Ce-mi pasă mie? bombănea Monica. Eu mor pe dinăuntru. —Ei, de ce ai vrea să faci un lucru atât de stupid? glumea el. Mama ta e o artistă, spunea el, zâmbind și întorcându-se către Ashling. Mama ei scria tot timpul poezii. Unul dintre poeme i se publicase într-o antologie când Ashling era încă un bebeluș și, de când începuseră plânsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu tact, încercând să se adapteze sensibilității vârstei. — A, dansuri în poală. Cred că simulează mult, spuse domnișoara Morley, studiind-o pe Mai cu un fel de respect. — Nu, nu sunt o imbecilă de dansatoare, spuse Mai supărată, redevenind comună. Glumeam. Vând telefoane mobile, dar pentru că arăt astfel, oamenii se așteaptă să fiu un fel de vampă. — Nu e o disperare absolută? se stârni alt cor entuziast. Pe bune! Nu sunt oamenii niște nenorociți? — Deci am înțeles eu bine, nu dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să bei? Vin alb? Vinul alb era băutura ei, cel puțin când erau ei împreună. Nu, spuse ea, sperând să îl rănească. Un cosmopolitan. —Trebuia să îmi fi dat seama. Ea îl privea, mare și bine făcut, zgomotos și îndrăzneț, glumind cu angajații de la bar. Cum se întâmpla că acapara mereu mai mult spațiu decât avea nevoie? Capul ei începea să se învârtă - era atât de familiar, încât aproape că nu îl recunoștea. Întorcându-se cu băutura ei, el a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimic, bineînțeles, astfel încât să poată mânca normal când este cu el. —Este Sunday Times, flutură Trix telefonul către Lisa. Vor să știe ce culoare au chiloții pe care îi porți. —Albi, spuse Lisa absentă, și Kelvin aproape că avu orgasm. Glumeam, spuse Trix. Vor doar să întrebe câte ceva despre... Dar Lisa nu asculta. Vorbea la telefon cu biroul de presă al DKNY din Londra. —Vrem să facem un material pentru ediția noastră de Crăciun, dar avem nevoie de haine până vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de așa ceva. Poate că voi mai merge, când lucrurile vor fi mai... Îmi poți arăta pașii de bază odată? Cu toată sinceritatea, ea se putea gândi cu greu la ceva mai puțin probabil. — Facem o seară cu sushi și salsa, glumi ea. O să îți aduc aminte. În timp ce Jack se îndepărta, Ashling îl întrebă: Ce mai face Mai? —Bine. O mai văd ocazional. Să îi spui că o salut. Mi s-a părut drăguță. —O să îi spun. Acum iese cu un arhitect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
progresa. Îl admir mult pe Rafael Nadal, pentru că el a realizat prin multă muncă ceea ce alții au făcut numai cu talent. Sunt ambițios și sper ca odată să fiu și eu ca idolul meu! Cât despre defecte... nu am așa ceva! Glumesc! Principalul meu defect este că sunt repezit și uneori cam neatent. Important este că încerc să mă corectez! Ei bine, cam ăsta sunt eu! Dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, putem sta de vorbă. Căci, repet, îmi place muuuult
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]