4,781 matches
-
nesigure (un fel de „elodii toponimice“), care, în ciuda investigațiilor științifice, uneori cel puțin la fel de complicate și oțioase ca cele întreprinse de organele de anchetă penală și de jurnaliștii de investigație, nu se lasă ușor „demascate“ de după perdeaua variantelor deformate din graiul popular sau din documente, care pot fi destul de puțin asemănătoare cu formele toponimelor actuale, continuatoarele „bănuite“ ale acestor variante. De exemplu, toponimul Bocșa din județul Caraș-Severin a fost identificat, după cercetări minuțioase, în „persoana toponimică“ a unui fost Boccea (format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Reșița, rostit dialectal Răśița (magh. Resicza, germ. Reschitza) e varianta populară a unei foste forme literare Recița (< sl. Rečica, sau < rom. Recița); Hauzești este un fost Hăugești (rostit Hauźeść); Jurești (< Giurești); Dăjești (popular Dăźeșć) provine din Dăgești; Gruni (Gruń în grai bănățean) a fost notat în documente, printre altele, Grwn; Hazyagh din documente „ascunde“ un Hisiaș (rostit, de fapt, fără h); Ficător a fost transcris oficial, pe rînd, Fughatar (formantul secund fiind magh. határ „hotar“), Feketheér (< magh. fekete „negru“ + -ér „vale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cuvinte denumesc în mod obișnuit: forme de relief, ape curgătoare sau stătătoare, floră, faună, obiecte de interes socio-economic etc. Exemple: Albia, Alunu, Balta, Bășica, Boldu, Buduroiu, Bărăcina, Bostanele, Colnicul, Răscruci, Viezuri. Unele dintre apelativele originare nu mai sunt cunoscute în graiul local, fiind identificate prin surse lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bărăcina, Bostanele, Colnicul, Răscruci, Viezuri. Unele dintre apelativele originare nu mai sunt cunoscute în graiul local, fiind identificate prin surse lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune de la entopicele: agest, „adunătură de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
corect, este însă mai dificilă. Nici varianta Ampee, atestată în documentele latinești, nu ajută prea mult; urmașul firesc fonetic, dacă numele a fost transcris corect, ar fi trebuit să aibă forma *Împei. Mai ales că numele Ampoi e rostit în graiul local și Ompoi. Lectura Ampele (cu l omis) a variantei Ampee, propusă de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cindrelului) sunt forme derivate prin polarizare. Simona Goicu mai consemnează toponimele vechi din documente: Căpîlna (județul Cluj), Căpîlnaș (județul Arad), Copalnic și Copalnic-Mănăștur (județul Maramureș) ș.a. Etimonul este magh. Kápolna, „capelă“ (< lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din care cu timpul s-a desprins, substantivizîndu-se, adjectivul ca nume autonom. Așadar, în perioada cnezatelor, Craiova ar fi putut fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi, caracteristice graiurilor de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii sudice formele „moi“ (cu -ev, eva), caracteristice graiurilor de tip sîrbesc. Pisarii au refăcut uneori, în documentele mai vechi, în spiritul tradiției, formele cu forma -eva, care alternează cu cele în -ova
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Craiova ar fi putut fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi, caracteristice graiurilor de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii sudice formele „moi“ (cu -ev, eva), caracteristice graiurilor de tip sîrbesc. Pisarii au refăcut uneori, în documentele mai vechi, în spiritul tradiției, formele cu forma -eva, care alternează cu cele în -ova. Toponimele asemănătoare Craiva, din Banat și Ardeal, se apropie de reflexul fonetic sîrbesc (Krajeva putînd trece
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
compuse: Dunărica, Dunăreni, Dunărița, Dunărea Mare, Dunărea Mică, Dunărea Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus (sate în județul Tulcea). Ultimele toponime sunt derivate, în graiul lipovenilor, de la numele slav al Dunării, Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lui Hrihoru, aflat în apropierea Hordoului), apoi al doilea membru s-a putut desprinde ca toponim autonom. Reflexul -ou al vechiului sufix slav -ov este în limba ucraineană actuală -iu (o a devenit i, ca în nos > nis, „nas“), dar graiurile ucrainene îndepărtate de centru au putut păstra stadiul arhaic o, nemaifiind racordate la fluxul înnoirilor din trunchiul originar. În toponimia romînească există numeroase toponime din familia Mîndra, Mîndrești, Mîndruloc, înrudite semantic cu *Gordov > *Hordov > Hordou. E drept că sunt și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță, „vacă stearpă“ sau „grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al XVI-lea (Elovnița, Elovnițov) și de evoluția ja > e din mediobulgară. Față de soluțiile de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pădure cu acest nume în Oltenia. În primele atestări (începînd cu 1374) se păstrează grupul originar vșt (așadar, Jidovștița). La baza toponimului stă un adjectiv *Zidoviska (inițial pe lîngă reka, dolina) cu sensul de (rîul, valea) „uriașilor“ ( jidov în anumite graiuri înseamnă „uriașii din vechime, amintiți în Biblie, care s-au luptat cu filistenii și cu alte popoare“ - vezi Samson). Acest cuvînt provine din sl. Șidovŭ. La vărsarea pîrîului în Dunăre se află urmele carierei romane din care se extrăgea piatra
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Dunăre se află urmele carierei romane din care se extrăgea piatra pentru construirea podului roman de la Drobeta, despre care localnicii spun că a fost o cetate construită de către uriașii de demult, numiți jidovi. Hidronimul Židovstica confirmă așadar existența, în graiul slavilor de pe aceste meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativul v. sl. ligota, „ușurință, facilitate < lig„ușor“. Emil Petrovici observă, pe bună dreptate, că un munte nu putea să se numească „Slobozia“, astfel de sate găsindu-se de obicei în cîmpie, iar reflexul v. sl. g > h este specific graiurilor slave din nord. El propune ca etimon un nume de persoană, avînd în vedere că munții au la bază frecvent antroponime, unele cu sufixul -ota (Arnota, Balota, Breota, Șerbota, Scorota, Mișcota, Dragota etc.) și, mai rar, chiar apele pot purta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde ar fi putut desemna inițial mina la care lucrau sașii (care era o „albie, adîncitură“, indicată de apelativul german), apoi, prin metonimie, orașul din apropiere, fondat de aceștia (sau care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
căsătoriile cu romani ale femeilor dace, creștinarea romînilor înaintea tuturor populațiilor înconjurătoare. Cît privește varianta rumîn, pe care unii o consideră singura autentică, populară (romîn fiind rezultatul intervenției etimologizante a Școlii Ardelene și a curentului latinist), trebuie menționat că în graiurile daco-romîne de est și în dialectul fărșerot al aromînei a circulat mereu forma romîn, așa cum a demonstrat V. Arvinte. Putem spune că oamenii de cultură în realitate, nu au „refăcut“ forma, apropiind-o de etimonul latin, ci au ales și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
silabă în plus. DLR trimite, pentru definiție (considerîndu-l deci o variantă fonetică) la bîlbor, care are sensul de „bulboană“. O posibilitate ar fi, în consecință, contaminarea celor două variante într-o formă *vîlvor (mai ales că betacismul este activ în graiurile oltenești: vrabete brabete, volbură bolboră etc.), de la primul reținîndu-se accentul, iar de la al doilea numărul de silabe. De la *vîlvor se poate ajunge la Vîrvor printr-o asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din alte familii lingvistice, datorită faptului că s-a dezvoltat în această parte a Europei. Apoi, în cazul românei există multe situații de „împrumut reîmprumutat“, fenomen numit și „dus-întors“ (de exemplu, cuvinte ucrainene din română au fost reîmprumutate de unele graiuri ucrainene). În fine, româna nu are texte foarte vechi, cele mai vechi sunt din secolul 16. Absența textelor mai vechi nu permite cunoașterea formelor fonetice și a sensurilor intermediare între cele ale etimonului presupus și cele ale cuvântului românesc. A
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
întâi, „Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi“, îl are ca autor pe I.-A. Candrea. Este, de altfel, cunoscut sub numele de „Dicționarul lui Candrea“. Este un dicționar bogat, cu 45.000 de cuvinte din trecut și din graiurile actuale. Soluțiile etimologice prudente sunt datorate celui mai bun etimolog român. L. Șăineanu, cu Dicționarul universal al limbii române = DU (1896-1943), a fost prezent prin nouă ediții între cele două războaie mondiale. Și L. Șăineanu a dovedit prudență în stabilirea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
știu dacă există cuvântul, dar ar putea exista“ sau „Îmi sună cunoscut“. Cuvintele împrumutate sunt luate din limbile cu care limba analizată a intrat în contact de-a lungul timpului. Împrumutul se poate face însă și în interiorul aceleiași limbi: între graiuri sau între graiuri și limba literară. Ar fi trebuit să încep însă prin a răspunde la o altă întrebare: de ce apar noile cuvinte? Marele lingvist român Sextil Pușcariu a dat cel mai simplu și mai bun răspuns: cuvintele apar când
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvântul, dar ar putea exista“ sau „Îmi sună cunoscut“. Cuvintele împrumutate sunt luate din limbile cu care limba analizată a intrat în contact de-a lungul timpului. Împrumutul se poate face însă și în interiorul aceleiași limbi: între graiuri sau între graiuri și limba literară. Ar fi trebuit să încep însă prin a răspunde la o altă întrebare: de ce apar noile cuvinte? Marele lingvist român Sextil Pușcariu a dat cel mai simplu și mai bun răspuns: cuvintele apar când este nevoie de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime latinești. Am prezentat situația împrumuturilor făcute de latină din lim bile populațiilor preromane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care este originea în latină a cuvântului persona, constatăm că el vine din etruscă, unde provenea din gr. próso pon „față, figură“. Evoluția de sens de la „față“ la „persoană“ o găsim și în româna veche, în terminologia judecătorească și în graiul popular, unde se spune față pentru „persoană“, mai ales cu nuanța semantică de „personaj înalt“: Când moștenirea va fi lăsată la o față netrebnică (citat din Pravila de la 1814). Prosop a fost împrumutat direct din greacă, din derivatul prosópsi(on
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]