3,832 matches
-
trimițînd poezii și niciodată unor poeți sau critici în care nu cred, chiar dacă sînt amabil cu oricine și... nu mă interesează. Desigur s-ar putea să fiu așa și fiindcă încrederea pe care mi-a arătat-o de la început un ilustru necunoscut (în plan fizic ca să zic așa!) D.R. Popescu, să-mi fi dat încredere în ceea ce scriu. D.R. nu e un patetic de orice oră, recunosc că mă simt onorat de tot ce-a făcut pentru poezia mea, arătînd-o lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
exprimându-și hotărârea „de a face tot ce-Mi stă în putință pentru a răspunde așteptărilor Țării și a răsplăti străduințele de fiecare clipă pe care iubitul Meu Părinte le face pentru a Mă apropia cât mai mult de vrednicia iluștrilor Mei străbuni”. Cuvântul lui Mihai a fost „des și călduros” aclamat și a fost transmis la radio. La părăsirea Sălii de ședințe, tânărul senator a primit felicitări. Presa a comentat favorabil discursul senatorului Mihai: „Întâiul cuvânt al Moștenitorului Tronului ne-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
locuitori, dar Costișa a fost arondată comunei Frătăuții Noi, în mod abuziv. Primul învățăor la Costișa a fost Petru Gorea (1817-1914). Provine din Pârteștii de Sus. Soția sa, Panoria Bucevschi provine din Ilișești, fiind fiica cantorului bisericesc (descendent al familiei ilustrului pictor Epaminonda Bucevschi). Fiul lor, Ilarion Garcea (14.III.1882) a urmat 7 clase de liceu la Rădăuți, iar ultima la Școala Normală din Cernăuți (absolvent în 1906). A fost învățător la Costișa și apoi director școlar la Botoșana (1923-1937
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de secole mâna dreaptă a principilor noștri, de la Carol cel Mare și Ludovic cel Cuvios, să trebuiască să mă plec În fața acestor trădători, a căror origine este de-a dreptul ridicolă. Două generații! Ce sunt două generații față de strămoșii noștri iluștri? Nimica toată! — Da, ai dreptate, de o sută de ori dreptate. și „sfântul de la Konstanz“, care țese intrigi Împotriva Împăratului și Împotriva mea! Împăratul nu face nimic, fiindcă nu Îndrăznește un conflict armat, se mulțumește cu câte o raită În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noștinței princiare și doamna ministerialului trăise prea mult la Curte ca să nu știe cât prețuia aceasta. În anii care au urmat, Adelheid deveni o fată frumoasă, plină de farmec. Bătrâna castelană Încerca mereu să-i descifreze pe chip asemănarea cu ilustrul ei tată. „Are toate trăsă turile ducelui“, Își spunea ea. „și, când e furioasă, te seceră cu privirea Întocmai ca el. În toate are o ținută, un aer care-ți amintesc de măritul stăpân. Chiar dacă n-ai ști cine e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
certa În gura mare pentru toate păcatele nemaiauzite, bătrâna doamnă o privea pe ascuns cu duioșie, mândră de frumusețea și de firea dominatoare a protejatei sale. „Ce vrei?“ Își spunea ea. „Are caracterul tatălui ei. De la un sânge atât de ilustru și de cutezător, nu poți să aștepți altceva. Păcat numai că nu-i băiat. Ce tânăr cavaler desăvârșit ar fi ajuns... Oricum, cu vârsta se va potoli. Când o să Înceapă să-i bată și ei inima pentru vreun tânăr... Doar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
copilei nu se gândește? — Familia Zähringer a făcut totdeauna căsătorii politice foarte prielnice, suspină călugărul. Domnule Hildebrand, nu uita că sângele albastru are alte Îndatoriri ca noi, muritorii de rând. Adelheid face parte, chiar dacă numai după tată, dintr-o familie ilustră și va trebui să-și sacrifice sentimentele, așa cum au făcut toți Înaintașii ei. Să-ți Înșir tot ce-a câștigat casa Zähringer prin căsătorii? știu că o iubești pe domniță ca pe copilul dumitale. E un sentiment care Îți face
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iubești pe domniță ca pe copilul dumitale. E un sentiment care Îți face cinste, domnule ministerial și dă mărturie de inima du mitale generoasă. Dar lasă-l pe părintele ei adevărat să se Îngrijească de viitorul ei. Fii sigur că ilustrul nostru stă pân va ști cum să-i orânduiască viața spre binele ei, spre slava Domnului nostru și spre avantajul tuturor celor pe care Îi are sub oblăduire. Pus astfel la punct, Hildebrand nu mai avu ce să zică. Duhovnicul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
breton scurt În față. Putea să aibă vreo treizeci de ani și avea maniere simple, lipsite de aroganță și pline de curtenie. Dar, cu toată naturalețea, pe care n-o ascundea În dosul unei trufii princiare, așa cum obișnuiau membrii caselor ilustre, toată ființa lui respira un aer de măreție care impunea respect. „Nu seamănă prea bine cu ducele Bertold“, gândi Adelheid. Totuși trăsăturile lui mi se par cunoscute. Nu e nici frumos, dar e impunător și inspiră respect. Dac-aș fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme, cel puțin așa se șoptea, Bodo ar fi țintit prea sus, sperând la copila ducelui. Chiar dacă aceasta nu era urmașa legitimă, era totuși o mlădiță a ilustrei familii Zähringer, pentru care ducele plănuise desigur un alt viitor. E drept, Bertold nu știa deocamdată nimic. Poate bănuia ceva. Oricum, dacă ar fi cunoscut povestea de dragoste a celor doi tineri, mânia lui i-ar fi lovit ca trăsnetul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unei case princiare, din care se puteau trage foloase politice. Mai degrabă ar fi vrut să și vadă copila moartă decât dezonorată de o căsătorie cu un om mai puțin nobil și mai puțin influent, dintr-o familie mai puțin ilustră. Lui Eglord, care știa că de la suveranul lui nu putea aștepta nici un sprijin și care nu putea spera nici la dragostea fetei, ce ar fi putut eventual să-și Înduplece tatăl, această situație Îi fu de ajuns pentru a se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să spună „ai“ În loc de „ați“, de aceea trecu foarte repede peste acest cuvânt. — Să strângi o armată nu e greu! Avem destui bani să cumpărăm Franța cu tron și coroană cu tot! și ce, parcă olan deza avea sânge mai ilustru decât familia Montfort? Bodo zâmbi: — Banii pot să servească unor scopuri mai bune decât războaielor dintre frați. Să lăsăm asta. Ești tatăl meu și așa vei rămâne! Nu mă Îndurera privindu-mă altfel decât ca pe fiul tău... Întinse brațele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am aflat că originea lui Îl Îndreptățește pe Bodo să aspire la mâna nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele lui curge un sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai mult decât Îl prețuiesc acum. Inima, mintea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cuza) se căsătorise cu Maria Moruzzi, care devine proprietara palatului prin testament. După decesul lui Alexandru A. Cuza, Maria (nora domnitorului) avusese o idilă cu Ionel I.C. Brătianu, fiul celui care-l detronase pe Cuza. Urmașul lor, Gh. I. Brătianu - ilustru istoric, mare patriot, avea să piară (în închisoarea de la Sighet, fără a fi fost judecat sau condamnat. Văzusem biserica. Din curtea ei, printr-o portiță am pornit-o spre castelul care se zărea printre schele, materiale de construcție și... câini
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE Raiul negru Această carte mai confirmă o dată că nu istoria adeverește viața, ci numai viața însăși iar atunci când este autentică, și literatura care transformă viața în lecție. Nu i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
juriului din acest an? Mai întâi, e de remarcat că premiile anuale ale Ministerului Culturii se acordă în mai multe domenii: literatură, teatru, muzică, cinematografie, coregrafie, arte plastice, restaurare și conservare de patrimoniu cultural și muzeografie. Premiile poartă numele unor ilustre personalități ale istoriei și artelor românești, respectiv Constantin Stere, Valeriu Cupcea, Gavriil Musicescu, Emil Loteanu, Spiridon Mocanu, Mihai Grecu, Ștefan Ciobanu, Gheorghe Cincilei. Premiile sunt acordate în urma voturilor membrilor Colegiului Ministerului Culturii, Colegiu care are un mandat pentru patru ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Călinescu, Gheorghe Crăciun, Barbu Cioculescu, Gabriel Dimisianu, Paul Goma, Gheorghe Grigurcu, Ion Horea, Marin Mincu, Octavian Paler, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Mircea Sântimbreanu, Radu G. Țeposu etc., etc. A.B.Impresionantă galerie! Din păcate, în ea și cu chipuri, cu ilustre spirite care, între timp, peste timpuri, s-au călătorit în stele. Mă gândesc la un volum antologic, intitulat "Voci din câmpiile Elizee", pentru care am ales de motto următoaruele mele versuri: "fluturele se așează/ pe orizontala crucii/ acoperind o cifra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care s-au făcut și se fac sunt conjuncturale, după interese personale sau de grup. De aceea, scriitorii și gânditorii care vor să se facă auziți acolo sunt nevoiți să emigreze și să scrie în alte limbi. Sunt atâtea cazuri ilustre, de la Anna de Noailles și Tristan Tzara la Eliade, Cioran și Eugen Ionescu. Eu am numit calea aceasta "complexul lui Orfeu", tracul care a plecat să-i civilizeze pe greci, evadând din spațiul natal. Există și atitudinea inversă, de nepăsare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în pântecul mamei? Ori vrei să șocăm cu întrebarea de început? A.B.Nici una nici alta. Cert este că unele nașteri nasc, la rândul lor, legende. Să nu faci vreo asemănare între nașterea mea, scrib vândut poeziei, și nașterea unor iluștri, spre care întrebarea ar părea că vrea să trimită. A.B.Nu m-am gândit la o astfel de legătură, dar dacă știți una puteți să mi-o spuneți? Spre pildă, Giovanni Boccacio, primul și cel mai fidel biograf al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
egida Institutului Social Român. Se știe că aceste cercetări au stat la baza unor lucrări de sociologie de Însemnătate națională, pentru cunoașterea reală a economiei satelor. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 16 La fel ca mulți iluștri Înaintași, N. Cornățeanu a Întocmit lucrări importante pe baza studiilor efectuate În străinătate. Una dintre aceste lucrări a fost Agricultura și cooperația În Elveția (1938). Aflăm aici că În anul 1900, populația ce activa În agricultura acestei țări reprezenta 33
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
elvețian numit Niklaus Gerber. El după ce fost prin alte părți, a făcut prima fabrică de brânză pe pământul american, Emmental. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 88 Ne despărțim de capii coloniei cu emoție. Le vorbesc despre ilustrul meu profesor. Constant cu plăcere că ei urmăresc de aproape activitatea Uniunii plugarilor elvețieni de la Brugg. Venind aici, ei au dovedit Încă o dată vechea și Înțeleapta zicătoare că „omul sfințește locul”. La despărțire un vivat puternic pentru Elveția și pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
interior din dorința de a se întoarce în țara natală. Era mistuit de dorul meleagurilor în care deschisese ochii, tânjea după îmbrățișarea mamei și forța proteguitoare a tatălui. Voia să audă și să-și vorbească din nou limba moștenită de la iluștrii strămoși. Tot ce-i fusese oferit și obținuse prin naștere îi era interzis prin legile oamenilor. Se născuse liber, dar vremurile îl transformaseră într-un paria în patria sa. El însă, asemenea fiului rătăcitor, a luat hotărârea de a înfrunta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dr.Milan Șesan, administrator prof. dr. Vl. Prelipceanu, redacția și administrația Suceava, facultatea de teologie, Universitatea „Cuza Vodă” din Iași, anul LV - LVI, 1944-1945, apare la Râmnicul Vâlcea, 1945, Tipografia „Unirea” aducea vestea „trecerii la cele eterne a doi profesori iluștri ai facultății - profesor onorariu Arhipresv. Mitrop. dr. Vasile Tarnovschi, titular al Catedrei de Testamentul Vechi și prof. activ dr. Nicolae Popescu - Prahova, titular al Catedrei de drept bisericesc” cinstirea lor și ai științelor teologice, urmând a fi făcută în numărul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un an și jumătate... Între noi, nu înțeleg cum el și Kerényi se pot suporta unul pe celălalt. Și vă rog mai ales să nu faceți „presiuni” asupra doamnei Frœbe-Kapteyn sau a oricui altcuiva ca să mă introduceți în acea societate ilustră - este posibil ca genul meu de cercetări să nu convină deloc scopurilor pentru care ea se adună. Ar fi interesant să fiu invitat, dar să nu credeți că țin la asta ca la o chestiune de primă importanță! - Am citit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai departe...". O altă evadare din Gulag a fost a lui Tudor Greceanu cu alți doi colegi. Greceanu, eminent aviator, a primit medalia pentru opt sute de misiuni în teritoriul inamic. Era singurul care a primit-o. Este descendent direct din ilustra ramură a lui Ion Ghica. "La întoarcerea de pe front, comentează Lucia Hossu Longin, Tudor Greceanu, ca și alte mii de ofițeri români, nu va simți bucuria păcii și a libertății. Credincioasă imperativelor naționale, armata și-a urmat regele, rupînd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]