19,706 matches
-
la un stand cu vaze, iubitul meu mi-a spus: Știi, nu-mi vine încă să cred ce noroc am avut că te-am întâlnit. Credeam că pentru alte persoane nu poți simți decât simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea mea s-ar fi irosit, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se preschimbau și lângă noi, curioase, veneau. Timpul îl petreceau între noi, printre roze de soare, prin pădurici și ne priveau. Iar noaptea noi ne uitam la ele, le cercetam și mi le imaginam . Puterea ce stelele ne dădură fu mare, căci nemărginita imaginație, ingenioasele vise, sufletul ni-l încălzeau. Ce fu ceea ce noi văzurăm colo sus? Nimic nu văzurăm, căci fiind chiar lângă ele, strălucirea lor le pitea după un val de mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îți arată cât ești de norocos să fii prezent și cât de sfântă este amintirea. Eram puțin invidioasă pe acea frumusețe care îi cunoștea o parte sensibilă a tatălui meu și care mie nu-mi rămânea decât să mi-o imaginez. Vântul bătea la înălțimea la care eram, la ultimul nivel al hotelului. Angi era frumos, înalt, suplu, tânăr. Femeile întorceau mereu capul după el, se țineau de el, îi făceau curte, însă el le ignora. Nu avea ochi decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iată că veșnicia așteaptă. Zorii zilei căzând peste noapte, zorii nopții căzând peste zi, cu stele lucind înăuntrul nostru, ne îndreptam spre aștrii Soarele și Luna. Și mergeam către și peste întreg Universul Mare. Lăsăm veșnicia în urmă. (Îmi și imaginam un grup de prieteni nemuritori, ca Erickson, nebun, cu care să nu avem în comun viața, ci doar o plăcere de a fi împreună. Cu ei alături veșnicia părea mai scurtă. Aveam o viață a noastră într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne depășesc, și chiar dacă ne-am ocupa de ele, tot nu am ști să răspundem la întrebarea de ce până acum a fost așa. Și dacă lumile astea sunt de fapt un joc al timpului întrepătruns, în care noi suntem pierduți? Imaginează-ți cum ar fi să privești pe cineva în ochi si, din întâmplare, să te nimerești pe aceeași lungime cu el. Așa cum l-am găsit pe el în îmbrățișare. Te uiți la un cadavru și vezi cum persoana în cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vacanță, un fel de weekend prelungit la cabana unei cunoștințe. Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față. Este el, criminalul pe care îl urmăresc. Zâmbește cu un advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește în fața mea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vei veni. Știai? Mă sărută și parcă n-a trecut nici un moment de când l-am văzut ultima oară. Facem dragoste. Fuți super! spun, mai mult pentru mine. Și mă ridic de lângă el înainte să o facă el (Mi-l și imaginam dându-mi un sărut, și apoi plecând cât mai repede.) Merg la geam. Ce faci la cină? Nu înțeleg. Cinăm împreună? Bine. Trec pe la tine la 8? Cum să nu. Luăm cina, vorbim, totul e minunat. Ca un prinț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
219 Simplificând, văd analiza culturii ca pe un mijloc de a percepe drept "normal" ceea ce, la indivizi provenind din culturi diferite de a mea, îmi pare a fi, la prima vedere, "bizar", "straniu". Pentru a ajunge aici, trebuie să-mi imaginez universul în care un astfel de act care mă șochează se poate înscrie și părea normal, în care poate avea un sens, constituind chiar un fapt banal. Cu alte cuvinte, este necesar să străpung, pentru o clipă, imaginarul cultural al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În încercarea de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul de la Braga, refuzul performării riturilor funerare în cazul tuturor sinucigașilor, indiferent de clasa socială din care aceștia proveneau și de motivul faptei. Fără un efort considerabil, ni-i putem imagina pe bieții suverani pontifi cu chipurile contorsionate de groază la vederea unui asemenea rătăcit, anticipând teribilele tablouri ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
agresiv, de impunere de sine prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează, sub diferite forme, și sunt singurele pe care noi le putem gândi sau imagina. De aceea confruntarea cu japoneza este resimțită ca un șoc. Enunțul japonez (și implicit judecata emisă astfel asupra lumii) nu este construit în jurul persoanei care asumă și rolul de subiect gramatical, ci în jurul unei stări de fapt, care se întâmplă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că nu vă știam numele, și nici adresa" continua să ne implore
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
temătoare, tremurată. Aș fi vrut să o pot lua în brațe, sau cel puțin să îi pot spune asta. Plicul trecu, descriind un cerc somptuos în aer, în mâna lui Reiko, pecetluitor al unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși nu, pentru că acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numai, a celuilalt prin miros. Este de ajuns să deschizi internetul ca să te lovești de această propagandă deșănțată, în urma căreia pari de-a dreptul prost dacă nu umbli imediat la pungă pentru a te transforma într-un Don Juan înmiresmat: "Imaginează-ți că ai putea să atragi femeile și să le faci toate lucrurile la care ai visat, fără alt efort decât să te îndrepți spre cea mai apropiată dintre ele. Pare un vis? Oameni buni, este realitatea! Feromonii umani fac
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trandafir sau de vanilie, timp de aproximativ două ore. În campania de publicitate, producătorii își defineau target-ul ca fiind compus în principal din bărbați, cu precădere între două vârste, preocupați de eventualele neplăceri cauzate de mirosul corporal puternic. Îmi și imaginez o armată de Niou dezabuzați, lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al ședințelor de lucru, una dintre experiențele cele mai bulversante ale oricărui străin ajuns în Japonia. Se poate întâmpla ca, într-o sală de clasă, un sfert dintre elevi să doarmă, lucru care este perfect tolerat prin ignorare de către profesor. Imaginez pentru o clipă aceeași situație la noi. Nu, nu aceeași situație, ar fi imposibil un singur elev dormind ar suscita bășcălia întregului colectiv și dezaprobarea (dacă nu indignarea) profesorului, care bănuiesc că l-ar da, în multe cazuri, fără remușcări
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie nobilă și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în uimire, să se mire, încercând să imagineze o lume de neimaginat: acolo, în țara ta, în România, pentru că aceasta fusese, evident, prima ei întrebare, toți oamenii sunt la fel de albi? Și toate femeile sunt Audrey Hepburn? Tu taci. Dacă, la început, o ușoară înfiorare de vanitate te făcea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]