113,729 matches
-
de o lașitate fizică și morală în raport direct cu proporțiile lui de cariatidă" ș.a. Victimizîndu-se, Vinea își pune singur, în aceste pamflete, eticheta de "negru" al lui Dumitriu. Dar numai ca traducător. S-a creat, în această privință, o imagine falsă, persistentă și astăzi: fiindcă a semnat traducerile lui Vinea, Dumitriu apare și acum ca vinovat. Se uită mereu și că primul n-avea, pe-atunci, drept de semnătură, și că al doilea își asuma un risc, devenind complicele unui
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
autorul - nemuritorul, ci și lunga serie de receptori care s-au bucurat și au rîs și l-au iubit pe clasicul povestaș. Ceea ce continuă să facă și azi. Cineva trebuie să le spună: e o eroare și un prejudiciu adus imaginii țării noastre în pragul integrării. în primul rînd, studiile de gen ar găsi în toată opera lui Ion Creangă un demers ideatic revoltător la culme: femeile sînt conceptualizate, adică exista doar în relație cu bărbații, iar această relație se reduce
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
tăcere publică. Destui au făcut concesii și compromisuri efemere. Totodată o parte dintre ei ajung miniștri, academicieni, ambasadori. înfrîngerile și victoriile exterioare se înlănțuie reciproc, ca într-un dans absurd, iar virtuțile și defectele psiho-sociale se învecinează ca într-o imagine edificatoare a umanului însuși. Așa la Negoițescu și la Paleologu, așa la Balotă și Doinaș, așa la Caraion și Geo Dumitrescu, sau, în alte feluri la Șora, Ierunca și Marino. într-un cuvînt, și spre a încerca să adun laolaltă
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
cultivați. Literatura scrisă exprimă (dincolo de forma ei) bucuria unei libertăți de expresie și de tematică recucerite cu greu și ea, această literatură rodește uneori în arta reală: cum ar fi în cazul lui Mircea Cărtărescu, deși, evident, nu e singurul. Imaginea devine mai complicată atunci cînd luăm în seamă și apariția generației de admirabili tineri gînditori religioși laici (Bădilița și Lazu, Bakonsky și Ica, Anca Vasiliu și Liviu Bordaș și destui alții). La urma urmelor, poate avem nevoie de mai multă
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
ei sunt rudele noastre de acolo ("fiece selenit era legat de fiecare locuitor al Pământului printr-o legătură simpatică" sună superstiția consemnată de Jules Verne), care au mare nevoie de fier "ca să-și potcovească caii". Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici este banalitatea întruchipată, dar capabilă, în anumite
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună asediului mortal al timpului, încă văzut aici în stil familiar și popular, ca un "boșorog milog" ( Timpul). Tot acum, într-o imagine textuală la fel de naivă, dintr-un februarie al lui 1955, apare și întăia reverie a supraviețuirii prin cuvînt, altă temă centrală a artei poetice stănesciene: "Ceaslov bătrîn, bătrîn ceaslov,/ aduci noianelor de ani. întipărit în fruntea albă-a filei/ pe-acel
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Părerea lor nu mai contează pentru el (banii românești iar dori!). Cu unii dintre ei se și judecă (nu cu rusul Rogozin ș.a. ca el!). „Declarațiile lui Iu. Fota (fost consilier al fostului președinte Băsescu-n.n.) îmi aduc prejudicii imaginii mele (se referă la declarația că Ghimpu l-ar susține pe Plahotniuc. Ei bine, dar pe cine îl susține el acum dacă nu pe Plahotniuc!). Am trimis deja o sesizare la CCA din România pentru a se lua măsuri. Îl
TE UMPLI DE NADUF PRIVIND GĂINĂRIILE ALEŞILOR NOŞTRI DE „DREAPTA” de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380599_a_381928]
-
realități virtuale, simulacre, poeta noastră trăiește poezia ca pe un fel de spontaneous combustion, autoimolare, iar nu ca pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine”, „Plata sau chingile timpu-lui”, „Blestem”, în contra orei fatidice, a nepăsării generalizate. Din „gânduri frământate cu lacrimi”, din
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte/ cu șuvițe cărunte/rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân.../la care universul răspunde mereu/ cu marea lui muțenie! (Cui îi pasă? ). Adevărata poezie, dincoace și
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
susținută într-o măsură definitorie de un limbaj poetic adecvat. Mesajul poetic este completat cu inspirate elemente de grafică, aparținând pictorului și ilustratorului de carte, bucureșteanul Mihai Catrună. Preocuparea pentru înfățișarea elegantă a volumului nu lipsește nici de data aceasta. Imaginea ce decorează coperta aparține tot aceluiași grafician. Apariția unui nou volum de poezie înseamnă reînnoirea unor bucurii, reînviorarea unor emoții generate de lirismul abundent cu note personale în parte. Poeta creează o emoție lirică plăcută, ce atinge sufletul cititorului. Creația
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poezie > Imagini > ADRIAN BOTEZ - SCHIȚE DIN MUNȚII BUCOVINEI (VERSURI) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MII POPOARELE DE CETINI mii popoarele de cetini se smeresc sub vânt de soare rugăciune murmurată se înalță
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
aduce la el; V. Ghilețchi - inventata problemă a familiei. „Candidații unirii” M. Ghimpu și A. Guțu împreună au luat apr. 2%, egal cu cel din sondaje (de ce nu a procedat ca Voronin, Lupu care au știut cum să-și salveze imaginea?). Vă mai amintiți care erau declarațiile dlui M. Ghimpu referitor la aceste sondaje? De menționat faptul că toți acești mici actori cu ambiții mari au luat sub orice limită în propriile lor sate de baștină: M. Ghimpu - sub 9%, întrecut
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
toate culorile./ Norii albi ating vârfurile lui Pashtrik,/ Aducându-ne adiere și respirație.// Această țară nu este Sahara,/ Le avem pe toate, toate anotimpurile./ Minunile ni le-a dăruit mama natură./ Ne iubește și ne ține vii în veșnicie.” (Peisaj). Imaginea frin filtrul sensibilității se face înțeleasă dincolo de oricare dimensiune. Se face necuprins! Aici ar putea fi îndrăzneala poeziei lui Dan Gashi... (Daniel Marian) Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Dan Gashi din Germania / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este iubita, absentă din punct de vedere fizic, dar foarte prezentă în conștiința Poetului, afectat, până la prăbușire, de lovitura primită. Metafora de identificare a eului, prin raportare la iubită, „însoțitorul umbrei tale”, este o mărturie a indisocierii funciare a unui
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
fiecare în parte, dar și în multiplele interferențe posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție incipientă, forte, figurează o sinecdocă („pars pro toto”) - „doi colți însângerați”, o imagine nocturnă, terifiantă, a sfârtecării - în exterior, a sfâșierii - în interior. Cei doi colți pot fi metafore pentru armele cu care au luptat protagoniștii. Ar putea trimite la spadă, de pildă, pentru tranșarea unui conflict din Evul Mediu, în care dragostea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca animal de pradă, supradeterminat de mușcătură și sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn tutelar. Nu întâmplător, deci, ultimul cuvânt-simbol al poemului Avatar este chiar luna. „Raza lunii” desemnează lumina ce pătrunde în noaptea succesivă tranșării crunte a conflictului cu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
stat, pe marginea genunii,/ Noi, dublul nepătruns, întunecat,/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată./ Dispare în pădurea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
raza lunii” rezumă, în finalul Avatarului, toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme într-un vers: “Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas”. * Toate simbolurile, toate imaginile, întregul poem Avatar, evoluând dinspre epic spre liric, evocă o veritabilă tensiune umană și semiotică. Într-o stare de zbucium sufletesc și creator, soluționând artistic, în cel mai fericit mod cu putință, un conflict tragic, Poetul ordonează „expresiile lingvistice ale
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în ceață/ coloane în câmpul universal/ al cunoașterii.” Imaginea este una puternică spre desăvârșire, e o multplicare ideatică mai rar întâlnită. Metamorfozarea metaforică și metamorfică este întreținută de un suflu categoric. Se creează un colț anume de gândire, unde odată ce ai pătruns se cheamă că ești înlăuntrul unei lumi
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
conștientizarea momentului, indiferent dacă este acesta brusc prezent sau rememorat din experiențe de-a dreptul astrale. La Asllan Qyqalla are loc însăși identificarea cu iubirea. Cum ar fi de așteptat, nu există granițe, opreliști, nimic imposibil. De aceea, spiritul precum și imaginea exact ale clar-divinului apar necondiționat tocmai pentru că este nevoie: „Hava/ călătorește dincolo de orizont fără itinerar/ fără pașaport fără carnet de identitate/ a uitat să ia un pic de dor/ călător neobișnuit/ în secolul douăzeci și unu./ Hava/ se vindecă în negura vărateca
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
experimentat prin vâlvătăi/ ale propriului meu trup,/ prin luminile roșii pe care/ mi le prindeam în păr,/ prin scrumul pe care călcam/ râzând de ceea ce era mistuit,/ prin ființa mea ce ardea cu trufie/ în fața ochilor tăi./ Lumea era doar imaginea/ pe care-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
reformator în frunte cu dl Ion Hadârcă l-a propus la postul de președinte al partidului) ar fi fost varianta cea mai bună. Acum e o altă situație. Grație unchiului său și situația lui Dorin Chirtoacă nu este foarte bună. Imaginea lui de politician s-a cam erodat însă totuși rămâne o soluție. Am mai avut astfel de situații. În a. 2000 în ajunul alegerilor parlamentare au fost făcute multe încercări de unificare a forțelor democratice. Din cauza rânzei moldovenești nu s-
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
au ars farurile/ pornite spre tine prin lumină” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tresărire spre rostire într-o altă valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund. Se poate face un întreg Luvru și un deopotrivă Versailléss, cu imaginile tresărite din spațiul cuvintelor aranjate ca la un început ori chiar priveghi al sentimentelor trezite. Majoritatea poemelor reprezintă fapte inspirate din istoria timpului, gândului, somnului și visului: ”nu știu cum ai făcut somnul/ doar eu n-am dormit deloc/ privind răul/ am
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
-și învolbură lianele peste ultima amintire închis cu văzduhul în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]