KorAP: Find »[drukola/base=incertitudine & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...360 >

8,976 matches

Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429

de tranzacționare ale diferitelor tranzacții. Asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare. Decelarea și respectarea caracteristicilor procesuale inter-temporale ale organizării economice. În ceea ce privește factorii microanalitici, Williamson identifică următoarele: Asumpții behavioriste: raționalitatea limitată și oportunismul actorilor. Dimensiunile tranzacției: frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției. Caracteristici ale procesului de tranzacție: procesualitatea, prezența consecințelor neanticipate, caracterul subtil. Structurile de guvernare/alternativele de organizare economică/instituțiile sunt cadrele de manifestare ordonată a tranzacțiilor. În concepția lui Williamson, termenul de instituție (structură

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
temporalității, datorită faptului că oportunitatea se poate exercita atât ex-ante (asimetria de informații), cât și ex-post (distribuția profiturilor nu reflectă investițiile inițiale). Atunci când frecvența tranzacțiilor Între părți este scăzută (și, În consecință, reciprocitatea nu se poate manifesta), iar gradul de incertitudine este ridicat și când există condițiile de specificitate a investiției, date fiind asumpțiile cu privire la comportamentul uman, tranzacțiile sunt instituționalizate În cadrul organizației. În astfel de cazuri, integrarea ierarhică În organizații este alternativa de organizare economică cea mai eficientă și, În consecință

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
și, ideal, impersonale, ce se stabilesc Între agenți economici. Problema pieței ca instituție de organizare economică este aceea că Întotdeauna contractele, În calitatea lor de angajamente scrise de acțiune, reglementează doar imperfect sau incomplet schimbul dintre actori; aceasta se datorează incertitudinii și consecințelor neanticipate ale acțiunilor angajate. Incertitudinea și incompletitudinea contractelor generează Însă oportunism (mai ales În situații de dependență generate de specificitatea investiției inițiale), precum și lipsa condițiilor exterioare egale. Dacă toate consecințele ar fi anticipabile și evaluabile, atunci părțile ar

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
agenți economici. Problema pieței ca instituție de organizare economică este aceea că Întotdeauna contractele, În calitatea lor de angajamente scrise de acțiune, reglementează doar imperfect sau incomplet schimbul dintre actori; aceasta se datorează incertitudinii și consecințelor neanticipate ale acțiunilor angajate. Incertitudinea și incompletitudinea contractelor generează Însă oportunism (mai ales În situații de dependență generate de specificitatea investiției inițiale), precum și lipsa condițiilor exterioare egale. Dacă toate consecințele ar fi anticipabile și evaluabile, atunci părțile ar angaja explicit și exhaustiv drepturile și obligațiile

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
presupun, implicit, ca orice situație neprevăzută de contract va fi soluționată pe bază de reciprocitate fie În cadrul rețelei de relații În care este implicată, fie prin reglarea balanței, pe termen lung, Între cei doi actori. În astfel de cazuri, datorită incertitudinii, relațiile individuale dintre actori nu pot fi decât incomplete. Insuficiența relațiilor particulare dintre actori este completată social, fiind soluționată prin mecanisme instituționale: dreptul real asupra lucrurilor - proprietatea asupra unui anumit bun, imersiunea unei relații Într-un context mai larg al

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
constituite din reguli și proceduri de relaționare În vederea realizării unui scop. În cazul ambelor tipuri de cooperări, piețe și organizații, componenta socială, legală se referă la Înțelegerile comune ale situațiilor sociale, ceea ce determină așteptări și este de natură a reduce incertitudinea, dar și oportunismul actorilor. Pe de altă parte, Însă, așa cum afirmă Molm și colaboratorii săi (2000), teoreticienii clasici ai schimbului operează și cu o altă polaritate În privința relațiilor de cooperare, respectiv cea dintre relațiile negociate la nivel bilateral ori social

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
se referă Însă la conformarea indivizilor, din rațiuni de utilitate, la un set de prescripții instituționale, ci la probabilitatea considerată subiectiv, ca partenerul să aibă un comportament pro-social (facilitator) În baza dispozițiilor și intențiilor sale pozitive Într-o situație de incertitudine și risc. Astfel, investiția În relații reciproce generează Încredere și diminuează oportunismul. Funcția lor este Însă una de cooperare similară organizării formale: relațiile sociale produc o organizare spontană, informală, bazată pe Încredere, Într-o rețea caracterizată de legături dense Între

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
contractați de la Început. „Actorii inițiază schimburi În mod individual, performând acte de bunăvoință În favoarea altui actor, fără să știe când, dacă și În ce măsură celălalt va reciproca În viitor” (Molm și colab., 2000:1399 - 1400). În astfel de condiții, riscul și incertitudinea reciprocării furnizează oportunitatea ca partenerii să-și demostreze credibilitatea (trustworthiness). „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că Încrederea este mai probabil să se dezvolte Între parteneri atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri contrângătoare” (p. 1396). În cazul

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Relațiile În cadrul organizației Reciproce Schimburi reciproce pe termen lung Formele hibride de organizare bazate pe implicarea În rețele de relații (ex. casele de Într-ajutorare reciprocă) Toate tipurile de relații se bazează Însă pe așteptări sociale de natură a reduce incertitudinea și oportunismul rezultate din Înțelegerea diferită a situației sociale În care se află partenerii. Diferența constă În modul de constituire a așteptărilor și din faptul că presupun costuri diferite În contexte sociale diferite. Vom vedea În continuare care sunt condițiile

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
la elasticitatea relațiilor de muncă. Williamson (1993) consideră că selectarea componentei indtituționale sau a default-ului are În vedere reducerea costurilor tranzacționale. Alegerea ar fi astfel rezultatul unei analize de tip cost - beneficiu. Atunci când atributele tranzacțiilor (frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției) incumbă costuri mari În cazul evenimentelor imprevizibile (incluzând aici costul pierderii oportunității de tranzacționare și nerealizarea beneficiilor mutuale), integrarea ierarhică În organizații va fi superioară (ca randament economic) formei hibride și aceasta, la rândul

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
că „structura instituțională de producție”, cum denumește Coase (1992) „amestecul” de piețe și organizații ce ajunge să caracterizeze la un moment dat societatea, nu poate fi explicată În cadrul modelului neoclasic al echilibrului economic, ci este o funcție a gradului de incertitudine și impredictibilitate a mediului. Pe de altă parte, o concepție avându-și originea În cadrul instituționalismului economic, consideră organizațiile doar ca agregare a unei coaliții bazată pe simple relații contractuale (nexus of contracts), aidoma celor Întâlnite pe piață (March și Simon

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
perfecte În cel sociologic (Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat În capitolul precedent. V. Analiza instituțională a organizării social-economice Neo-instituționalismul economic a elaborat modele explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă În condițiile incertitudinii și asimetriei informațiilor (Coase 1960; Williamson, 1993), și a limitărilor cognitive ale actorilor (North (1990), Nelson&Winter (1982)). Totuși, chiar În aceste condiții de limitare cognitivă, maximizarea subiectiv posibilă, presiunea relativă către eficiență, explică arhitectura instituțională și structurală a organizării

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că este mai probabil ca Între parteneri să se dezvolte Încredere interpersonală (n.a.) atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a-și demonstra credibilitatea lor (trustwortiness)” (Molm et al., 2000:1396). Coleman (1990) face distincția Între schimbul reciproc și cel negociat. Riscul și incertitudinea inerente schimburilor reciproce sunt esențiale pentru dezvoltarea Încrederii și angajamentelor consideră

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a-și demonstra credibilitatea lor (trustwortiness)” (Molm et al., 2000:1396). Coleman (1990) face distincția Între schimbul reciproc și cel negociat. Riscul și incertitudinea inerente schimburilor reciproce sunt esențiale pentru dezvoltarea Încrederii și angajamentelor consideră Blau (1964). În aceeași ordine de idei, Yamagishi și Yamagishi (1994) propun distincția dintre Încredere (trust) și asigurare (assurance). Încrederea se referă la expectații privind un anumit comportament bazate

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
baza unor studii etnografice, Larson (1992) identifică 3 faze de constituire a diadelor antreprenoriale Între firme, bazate pe Încredere (și nu pe contracte): istoria relațiilor personale și a reputația personală și a firmei; acestea ar fi de natură să reducă incertitudinea și riscul asociate schimburilor reciproce; constituirea diadei ca urmare a intereselor mutuale și apariția reciprocității, constituirea expectațiilor și Încrederii; dezvoltarea Încrederii este rezultatul unei perioade de Încercare În care una dintre firme Își asumă rolul de inițiator și, În felul

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce facilitează cooperarea socială și economică și funcționează ca mecanisme informale de reducere a oportunismului și incertitudinii. Ele ar putea fi astfel substitutele funcționale ale integrării ierarhice prevăzute de Williamson (1993) deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale (Commons, 1931); deosebirea este că, În acest caz, reducerea incertitudinii nu rezultă din autoritatea de a impune acțiuni conforme, ci din Încrederea ce generează așteptări pentru comportamente cooperante. Baza teoretică pentru explicarea relației dintre rețelele de relații și instituții este furnizată de teoria schimbului social, Începând cu autori clasici precum

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
În societățile moderne, creșterea complexității tranzacțiilor ce implică numeroși indivizi și sunt extinse În timp și spațiu, ca urmare a diviziunii muncii, este asociată cu amplificarea costurilor tranzacționale și necesită instituții formale, impuse de o a treia parte, pentru reducerea incertitudinii cu privire la termenii contractului. Structurarea „relațională”, personală, bazată pe reciprocitate În cadrul interacțiunilor sociale este soluția societăților premoderne În care specializarea este scăzută, dar nu mai este posibilă odată cu creșterea complexității societăților industriale. Totuși, North recunoaște importanța instituțiilor informale și a structurilor

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
De asemenea, spune Uzzi, angajamentul partenerilor În relație este mai puternic În rețelele În care predomină raporturi implicate, ceea ce facilitează căutarea soluțiilor În interiorul parteneriatelor existente decât prin formarea de noi (1997:53). Astfel, prin expectațiile de reciprocitate, rețelele ar reduce incertitudinea și riscul de preluare ostilă și ar genera investiții și asumarea de riscuri care nu ar putea fi realizate prin legăturile ocazionale (arm’s-length ties). Legăturile implicate furnizează un capital de Încredere superior asigurării contractuale, deoarece partenerii se bazează pe

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
a situațiilor neprevăzute. De asemenea, relația se desfășoară pe termen lung, perioadă În care avantajele și dezavantajele reciproce ale partenerilor se echilibrează. Relațiile implicate presupun soluții de coordonare Între organizații În cazul dilemelor sociale ce pot apărea din cauza complexității și incertitudinii mediului. În interviurile realizate, Uzzi a arătat că firmele ce aveau relații implicate se informau reciproc cu mult timp Înainte asupra viitoarelor schimbări În procesul de producție (Încetinirea producției, orientarea către alte piețe) pentru a permite partenerului să se adapteze

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
situații. Pentru a adapta teorema celebră a lui Coase (1960), am putea spune că, În lipsa costurilor tranzacționale, relațiile implicate și rețelele ar fi inutile ca soluții de coordonare inter-organizațională; piața ar fi optimă În alocarea resurselor. În condițiile complexității și incertitudinii mediului Însă, dar și a distorsiunilor ce pot apărea În reprezentarea mediului de către organizații (informația este costisitoare, iar capacitatea cognitivă este limitată), relațiile implicate presupun coordonarea reciprocă Între structuri și, prin angajamente reciproce credibile, stabilizează activitatea organizației și influența mediului

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
societal lucrează În tandem cu rețelele sociale În procesarea resurselor În capital social și cultural. Totuși, așa cum arată Nee și Ingram În studiile Întreprinse, rețelele pot favoriza rezistența la instituționalizare și pot dezvolta norme de opoziție generând astfel inconsistență și incertitudine În proiectele de dezvoltare socială. Capitalul social implicat În rețele poate așadar bloca capitalul cultural implicat În instituții; din această inconsecvență a capitalurilor rezultă patternuri incoerente de mobilizare a acțiunii și dezvoltare socială. Rețelele sociale facilitează cooperarea socială, permițând capitalizarea

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
impusă la nivele subsistemice, la nivelul organizațional, departamental sau al grupurilor sociale. Actorii ce dețin autoritate la nivelul acestor subsisteme, instituie mediul organizațional. Astfel, teoriile de contingență care afirmă dependența performanței organizaționale de adaptarea lor la mediul obiectiv capătă o incertitudine În plus: reprezentarea Însăși a mediului la nivel organizațional poate fi problematică, În sensul că aceasta poate sau nu coincide cu reprezentările sociale mai cuprinzătoare. „Dintr-o perspectivă cognitivă, spun Porac și Thomas (1990:224), decidenții acționează pe baza unui

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
organizației prin care anumite grupuri preiau controlul organizației sub pretextul deținerii informației strategice pentru supraviețuire, dar difuzează la nivelul Întregii piețe instituind câmpul organizațional (actori și structură), zone infuzate de o cultură locală. Instituirea câmpului echivalează cu stabilizarea acestuia, reducerea incertitudinii În privința controlului intern și extern al resurselor și creșterea șanselor de supraviețuire a organizațiilor existente. Stabilizarea presupune structurarea unui set de relații, susținute de o ideologie prin care relațiile respective sunt legitimate. Organizația poate fi În același timp considerată ca

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
sociale”) ale firmelor ce acționează În cadrul câmpului se centrează pe menținerea unor relații sociale stabile cu parteneri „tradiționali”, În special din Uniunea Europeană. Relațiile stabile sunt cele care asigură ocuparea capacităților productive ale firmelor. Ele au un rol esențial În reducerea incertitudinii fiind considerate resursele strategice de care depind majoritatea firmelor pentru a supraviețui. Se constituie astfel rețele de firme implicate În relații ce se autoreproduc și care reduc competiția, dar și incertitudinea. Rețelele de acest tip, Între parteneri externi și firme

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]