4,930 matches
-
față unicul lor copil, lipsa supravegherii parentale si maternale, precum și condițiile materiale insuficiente au dus la repetenție în anul școlar 2009-2010. Lipsa motivației de învățare s-a observat din primele clase și are la bază în cea mai mare parte indiferența părinților față de educația copilului în general. Astfel, situația școlară s-a menținut în zona mediocrității spre slab, elevul nepărând a fi afectat nici de faptul că a trebuit să repete clasa a IV a. IV. Date privind dezvoltarea personalității Percepție
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
singur, fără nicio supraveghere. O acuză vehement pe mama care umblă pe drumuri fără motiv. VI. Analiza datelor și stabilirea ipotezei Inadaptarea elevului D.M. la cerințele școlare a fost repercusiunea comportamentelor greșite ale părinților. Tensiunile în relațiile dintre părinți, precum și indiferența față de copil subminează nevoia de afecțiune și protecție a elevului D.M. Lipsa de comunicare, pasivitatea și agresiunea produc grave dezechilibre emoționale. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți ai inadaptării școlare și se vor folosi strategii adecvate, atunci elevul în cauză
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
formată din 59 de societăți: 7 ligi, 5 cooperative, 5 societăți de ajutor reciproc, 25 de sindicate, 10 grupări democratice și 7 secțiuni socialiste constituie Partidul Muncitoresc Belgian. Muncitoresc și nesocialist, încă de la apariția sa, noua organizație manifestă o oarecare indiferență față de teorie și de marxism, așa cum o arată Carta de la Quaregnon, adoptată în 1894. Dacă aici "colectivismul" este definit ca fiind "incomparabil cu capitalismul", accentul va fi pus mai ales pe caracterul etic al socialismului. Compoziția POB în care sindicatele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în limba franceză, datorată și coabitării cu profesoara Simone Boué, materna și discreta sa "țiitoare". Opera lui franceză id est religia expresivității și a frazei memoriabile, conform lui Pierre-Yves Boissau, citat de autor, n-ar reflecta "altceva decât o imensă indiferență în fața a ceea ce spune, interesul lui orientându-se către felul în care spune indiferent ce". În virtutea acestui cinism stilistic, avocații apărării ar putea absolvi și textele de tinerețe incriminate, atenuându-le iresponsabilitatea civică prin invocarea histrionismului juvenil al stilistului impenitent
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
avut pe Kuki. Bărbatul ei rîde, căci el, cel dintîi, a susținut multă vreme că Kuki e al meu. Carol se miră de acceptarea indiferentă a povestirii. Culmea e că nici Gina, nici Nelly nu mi-au fost amante niciodată." Indiferența personajului jurnalului la aceste mărturisiri este mimată. Orgoliului său i se înfățișează, într-o coincidență pe care tocmai de aceea o consemnează, o dublă declarație tardivă: Gina C., cu o "ciudată sinceritate", dezvăluise și ea, soțului și lui Camil, o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Rațiu descoperă ascunzătoarea banilor, sub salteaua din sufragerie, și îi fură sub privirile bătrânului care cade secerat la pământ. Fiecare gest al lui moș Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență". Protagonistul romanului e un personaj tragic: "nu e un monstru, ci expresia unei psihologii nefericite" (Pompiliu Constantinescu). Unele scene sunt de un "tragic grotesc", de exemplu scena cu furatul banilor și moartea bătrânului (D. Micu). Moartea lui Costache Giurgiuveanu are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ela se orientează spre lux și cumpărături, schimbă mobila și hainele, este interesată de modă și de distracții nocturne și abandonează vechii prieteni, lipsiți de posibilități materiale. Pe Ela o interesa ținuta vestimentară a soțului, în timp ce el privea lucrurile cu indiferență, dar simțea "cum zi de zi femeia mea se înstrăina, în preocupările și admirațiile ei, de mine". Ela participa la seratele din casa Anișoarei, unde un avocat, dansator, învăța femeile un dans la modă: tangoul. Analizând cu luciditate noua comportare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scriu?" Nerealizat în viața socială, G.D. Ladima se îndrăgostește de actrița fără talent, Emilia Răchitaru. Acesteia îi atribuie multe calități, vede în ea pe înalta doamnă a visurilor lui, deși în realitate e o femeie superficială, care îl tratează cu indiferență. G.D. Ladima trăiește o dramă a nerealizării sociale și una a nerealizării prin iubire; trăiește un proces de automistificare, idolatrizând o curtezană de ocazie. Acesta este personajul "absent" din roman și despre el avem informații din diferite surse: confesiunile din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un biet ratat" pe care-l privea ca pe un servitor oarecare, iar mai târziu: "el e un om de carte, un gânditor". De șase ani trăia în universul său închis, iubind-o platonic pe Ioana, care îl trata cu indiferență. Când prietenul său, Culai, îi propune să meargă în existența idilică de la țară, are o tresărire de orgoliu și se hotărăște s-o cucerească pe fiica boierului, și să iasă din lumea închisă a sinelui. Aflând despre idila lui Andrei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
om, Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa". Ana cedează porcarului și îl roagă s-o ia cu el, deoarece se rușina de fapta sa, dar acesta o tratează cu indiferență. Înjunghiată de soțul său, Ana strigă cu disperare: "Nu vreau să mor, Ghiță!" și cu ultimele puteri "îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui", în semn de ură, dispreț, răzbunare. Ana este personajul înzestrat cu atributele tragicului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
său, Ana strigă cu disperare: "Nu vreau să mor, Ghiță!" și cu ultimele puteri "îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui", în semn de ură, dispreț, răzbunare. Ana este personajul înzestrat cu atributele tragicului. Ea a cunoscut indiferența, răceala soțului, și apoi a fost sedusă și abandonată de Lică. La început, Ana a trăit o perioadă de armonie conjugală, până când a apărut la han personajul malefic, Lică Sămădăul. Ana e "înțeleaptă și așezată", simte că Lică e primejdios
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între elegantul stil trubaduresc și lamentațiile amoroase din timpul lui Ienăchiță Văcărescu (Al. Ștefănescu). Iubirea este persiflată, caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau vegetal ("frunză"), este trecătoare ("pasul tău de domnișoară"), superficială, venind "dintr-o pasăre amară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Și mai puțini sunt aceia care simt o plăcere pe parcursul desfășurării acestei tehnici. Plăcerea pe care ar putea-o simți bărbatul este de fapt satisfacția de a vedea cum partenera este adusă într-un timp scurt dintr-o stare de indiferență într-una de excitație fierbinte. Obstacolele pe care le resimt bărbații în fața acestei tehnici sunt: periclitarea statutului lor de beneficiari ai sexului; prezența secrețiilor genitale cu miros și gust specific; necunoașterea zonei și a efectelor pe care le produce stimularea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nii se cunosc foarte bine între ei, secretul nu există și fiecare trebuie să-și de fi neas că într-un fel sau altul relațiile pe care le stabilește cu ceilalți membri ai comunității. Prietenie, poate numai vecinătate, ură, căci indiferența nu există și nu poa te exis ta. În secolul al XVIII-lea, un individ nu trăiește singur, el face parte dintr-o re țea de relații și se supune unui număr important de constrângeri fără de care ordinea socială nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să-și ia o concubină. Ion Bengescu se însoară la scurt timp după ce și-a îngropat nevasta; situația este în măsură să stârnească reacția fostului socru, Constantin Strâmbeanu, supărat că ginerele nu știe să ascundă, măcar în spate le aparențelor, indiferența față de moartea acele ia care i-a fost soție. Dacă nu de ochii lumii, cel puțin pentru „că s-ar fi căzut după cum ne poruncește Sfânta Pravilă să jăluiască anul acel dă’ntăi dă plin ca pe o soție a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
societate care să îi motiveze modificarea atitudinilor, convingerilor, comportamentului care lau determinat să ajungă în această instituție; construirea relației cu sine și cu ceilalți printr-o acțiune de extindere a relațiilor de simpatie, respect, fairplay și diminuare a celor de indiferență, ostilitate, agresivitate, antipatie. Având în vedere faptele comise de copiii instituționalizați în centrele de reeducare, activitățile propuse de noi pentru integrarea socială a acestora pe parcursul școlarizări lor, dar și în pespectiva reintegrării sociale după părăsirea instituției, implică strategii educaționale centrate
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
atitudine. Am greși prin exces de scepticism față de ele, ne-am face însă și mai vinovați ignorându-le impactul social. Lumea noastră, atomizată sistematic sub vechiul regim, pusă în imposibilitatea de a produce solidarități destul de eficiente, culpabilizată prin colaboraționism, demisie, indiferență, tăcere, simte nevoia de a-și reface încrederea în sine, demnitatea, onoarea. Ca și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit doar în corupție și degradare, ci a știut să lupte pentru valorile ei, pregătind clipa libertății ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Disprețuit de dictatură, umilit și redus la condiția animalului de povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
povară, el nu are încă puterea unei reacții convenabile. N-o avea nici cu un secol în urmă, când Eminescu încerca să explice lipsa de "reacțiune" a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne sugera Pârvan în Datoria vieții noastre. Cine va fi în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a poporului, aparenta lui indiferență la tot ce se întâmplă în jur. Însă de indiferență putea fi vorba? Mai curând de o disperare geamănă cu atitudinea impasibilă. E nevoie de răbdare și perspicacitate pentru a-i descoperi, sub crusta de indiferență, însușirile autentice, așa cum ne sugera Pârvan în Datoria vieții noastre. Cine va fi în măsură a săvârși această lucrare? Cine va putea ridica poporul din starea de misera plebs la acea națiune conștientă de sine, capabilă să ridice în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă concluzia că ceea ce părea a fi impasibilitate era de fapt o reacție defensivă, un mod de a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vecini pentru a face istorie cu orice preț. Între acest tip de conduită colectivă și tăcerea de care aminteam e un raport ce nu poate scăpa atenției analistului interesat a lămuri un anumit mod de comportament în istorie. Înseamnă tăcerea indiferență, supunere "sub vremi", poate chiar slujirea răului. S-a pus demult un semn de egalitate între tăcere și consimțire, ca deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie opera unor politicieni care slujesc un partid pentru a-și satisface interesele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
într-un sumbru joc al destinului perfid, inexpugnabil. Rămas singur cu Soliman, care îl urmărește că un martor mut al prăbușirii celuilalt și al decăderii proprii, protagonistului nu-i mai rămâne decât o soluție posibilă, de această data conștientizata cu indiferență: să repete gestul de eliberare al omului din vis. E sensul dublei interogații din final ("am să cumpăr într-o dimineață un praf de stricnina. Pentru el? Pentru mine? Unul singur ajunge pentru amândoi"), ce unifica astfel pe deplin realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]