5,035 matches
-
mult de-a face cu moartea încît, în ochii lor, ea a încetat să mai fie o problemă. O privesc ca pe ceva subînțeles, un fel de eveniment pe marginea căruia nu are rost să-ți bați capul. Urmarea este indiferența față de moarte, dar și un cinism secundar al cărui rol e unul de salutară protecție. Cînd te lovești zilnic de moarte, dacă nu te înarmezi cu o platoșă interioară, o poți lua razna. E aproape o măsură de securitate profesională
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
față de moarte, dar și un cinism secundar al cărui rol e unul de salutară protecție. Cînd te lovești zilnic de moarte, dacă nu te înarmezi cu o platoșă interioară, o poți lua razna. E aproape o măsură de securitate profesională indiferența aceasta a medicilor. A-i judeca moral înseamnă a încurca planurile. Judecățile morale nu au ce căuta în medicină, cum nici eu nu am nici cea mai mică intenție de a rosti malițiozități pe seama răcelii spiritului medical. Pur și simplu
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
impersonală a morții. Ce este în fond moartea de poate să ne tulbure atît? În fața acestei probleme, un medic nu poate evolua decît pe două căi: ori lichidează problema adîncindu-se într-o blazare morală de tip sarcastic, adică tocmai în indiferența protectoare de care vorbeam mai sus, ori alege efortul personal de lămurire interioară. E ca atunci cînd și-ar spune că "dacă tot nu pot controla moartea, măcar să încerc să înțeleg ce-i cu ea". Cartea aceasta, și lucrul acesta
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
va veni și din HOP-ul de la Mangalia. De aici încolo începe proza vieții, combinată cu poezia obligatorie a apusurilor de soare, cu convenția discuțiilor "ce mai faci?", "bine, da tu?", repetabile pe același ton și cu același interes mascând indiferența, la orice oră din zi și din noapte. Din motive de timp, Cornel Todea (care orice titlu și-ar asuma în colectivul organizatoric tot motorul festivalului rămâne) a renunțat la exercițiul obligatoriu, cel care în anii trecuți îi punea pe
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
1. Concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și român, care promova ideea ăcetăteniei universaleă. 2. Concepție politică burgheza care, în epoca capitalismului (cacofonia DEX-ului!) ascendent, preconzia idealurile cosmopolitismului (1), iar în epoca imperialismului cultiva, în avantajul acestuia, indiferență față de patrie, de tradiție și de cultură națională, răspândind ideea renunțării la suveranitatea și independentă națională, pe care le consideră perimate (subl.ns.)." Așadar, admiratorii Occidentului și ai altor lumi diverse - ne învățau luminații marxisti-leninisti, cu sîrg și ipocrizia de
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
șef al cabinetului lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80. Scrie Popescu: „Oricum, partitura Miliței Petrașcu a fost istovitoare și demoralizantă pentru intelectualii din sală, o formă deviată de tortură morală impusă de cel torturat, care își oferea mereu, cu o indiferență masochistă aș spune, părți ale spiritului pentru a fi molestate sau trecute la rubrica de pierderi. Îndoirea șirei spinării ei era o îngenunchere a tuturor” („Cronos audevorandu-se...”, Memorii, Vol. I, Curtea Veche, 2005, p. 181). Îngenunchere deci și a lui
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
din grija mânuirii unui obiect de cult. Crispată, parcă ar susține un șarpe.” (p. 157) După o astfel de experiență a acuității, e cumva firesc ca, la întoarcere, Parisul să îi apară fad. Singurele sclipiri ale lui (însușite cu oarecare indiferență, totuși) sunt în chip esențial laice. Geografii citadine, rafinamente culinare, accesorii cochete. Deși mai mici ca la Chicago, prețuirile par aici uriașe. Iluzia optică e dată de o deziluzie spirituală. Posibilitatea divorțului, care tot cam acum se întrevede, e eliberată
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
pomenit imobilizați sub clopotul unei izolări funciare, demnă de cea mai sublimă ratare a pariului unui creator cu mediul, sau de încurajare a zborului frînt prematur. Cu alte cuvinte, s-a instalat în țarcul nostru un soi de adiaforia, o indiferență ori nepăsare soră cu cel mai sever tip de neutralitate cognitivă. Este aici și mîna destinului, a cărui lucrare se traduce prin traiectul irefutabil și ireversibil al fenomenului muzical ajuns, Doamne ferește, în ultima fază a evoluției sale: faza atomizării. Dar
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se acorda deunăzi: ,Vechiul meu prieten și coleg, coleg de studenție, de boemă literară, de tinerețe dezolată, coleg de birou la Direcția Presei de la Ministerul Propagandei etc. - nu se
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
paravanul modestiei și a reușit să cadă în comic involuntar. E foarte grav cînd publicul chiar te consideră ceea ce pretinzi că ești, un alt simptom de epuizare scriitoricească cu greu putîndu-se găsi. Ieși din interesul public și intri în conul indiferenței, dar ai cel puțin virtutea de a nu se mai împiedica nimeni de numele tău. E o formă de deces și aceasta.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
-mi salvez singurătatea ar trebui să am curajul de a fi odios. Să le inspir ură oamenilor, ca să mă pot ține departe de ei". Sau: "Ca să produci, trebuie apoi să fii sensibil la părerea oamenilor. Or, mie îmi e din ce in ce mai indiferență. Și, ceea ce e grav, singurătatea mea nu are la bază orgoliul, ci detașarea, răceală față de tot, față de mine în primul rînd". Altădată mărturisea grav "am facut legămînt de singurătate". Pentru ca mai tîrziu să admită că "pozitivă nu e la mine
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
fiecărui gest al meu (căruia eu îi dau viață) stă tentația fie de a nu da viață, fie de a nu face binele, fie de a nu lucra (sub o formă sau alta) frumosul. Toate acestea sunt echivalentul morții. Inacțiunea, indiferența, pasivismul, impostura (ș.a.) sunt expresii ale unei morți atitudinale, gestuale, psihologice. Preluate din comunism (alții să facă, alții să-mi dea, alții să umble pentru..., alții să se implice, alții să negocieze, alții să aleagă etc.), aceste tare persistă la
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
că fusese ruinat, dar mai avea și obligația să plătească statului un impozit de câteva milioane de dolari - ceea ce, în contextul dat, echivala cu trimiterea la pușcărie), explica lucrurile pe un ton cât se poate de natural: „E vorba de indiferența constantă pe care am avut-o față de situația mea financiară. N-am știut nici măcar unde e banca.” Niciun resentiment, nicio silabă de acuzație la adresa celor care abuzaseră de încrederea lui. „Lucruri de genul ăsta se întâmplă”, a conchis el, încheind
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
dădu drumulť la aplauze. Nu toate acele valori căzură pe locuri câștigătoare; o piesă mediocră făcu succesul de scandal; alta, mai bună, avu un succes meritat; piesa cea mai interesantă, a americanului Morton Feldman, fu lovită de inerta ghioagă a indiferenței. Unde și ce este provincia? Nu este oare pretutindeni? Provincia este un sentiment: acela al neputinței de a recunoaște valori. Această neputință se manifestă fie prin infatuare, fie prin simțul inferiorității, fie prin acreală. Provincia este tocmai căutătura în jur
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
este vorba doar despre modelele false de la TV. Vedem și jurnaliști care nu mai folosesc limba română sau titrări defectuoase". Cât despre momentul în care vom vedea în școli educația media, Valentin Jucan nu a fost prea optimist. "La câtă indiferență există, nu cred că se va întâmpla prea curând. Probabil dacă va exista un program pilot care să arate că sistemul poate să funcționeze, lucrurile se vor schimba, iar instituțiile principale ale statului vor accepta această metodă de învățământ și
Schimbarea care îi vizează pe toți elevii români. Membru CNA: "Este primul pas spre însănătoșirea sistemului" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41380_a_42705]
-
Constantin Țoiu Indiferență în plină istorie. Prefer aventura meditativă. Nu își înălța oare Virgilius cântările sub tegmine fagi, sub coroana fagului, pe când Cezarul, în campaniile lui militare, își arunca fulgere dincolo de Eufrat?... Mă întorc la seminarul lui Zapan... Nu există percepție vizuală a
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatră de rîu, modelata stihial și indiferență că sens, este brusc transferată într-un alt cîmp de semnificații nu numai prin intervenfia nemijlocita a artistului, ci și prin gestul mai larg al identificării și, mai apoi, al prelevării. Într-un univers de semne volatile și imponderabile, ea
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin oralitate, din încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc la un moment dat elanul, ne știrbesc autenticitatea, în timp ce viața, indubitabil
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
poeziile personale ale încântatei tinere, că își vede publicată una din (dintre n.m.!) ele: "Picături de cerneală învelite cu venin/ se scurg pe lacrima/ albă că tricoul Corinei.// Diversitate ce doare. Urlă sângele de frică,/ Tremurul ființei se zdrobește/ de indiferență furtunii// Neînțelegere, nepăsare/ culese cu furca/ de viață.// Vorbe, frișca/ pe tort de gheață.// Privire diabolica/ cu cremă de sarcasm.// Greșeli strecurate prin nori/ Umbre căzute din idei,/ Credință colorată/ Cu oja verde.// Moarte, cercel/ de piele putreda." (Șchiopu Rareș
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
om nou", mi se pare mai degrabă o nobilă iluzie. Oricum, deși validat de autorii generației cristalizate în jurul anului 2000, Vlad Moldovan nu le e, acestora, dator prin nimic. Cel mult o anume tăietură molcomă a sintagmelor și o anume indiferență față de formulările insistent expresive l-ar putea situa pe același meridian cu Ștefan Manasia. Fragmentarismul și narativitatea nu mai sunt, la el, premise ale poeziei, ci repere ale viziunii. Pe care, ulterior, la cerere, fiecare o poate transforma în ce
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
încheiat cu căderea comunismului. E vorba, totodată, și despre accelerarea evenimentelor istorice, îndeosebi după catastrofa din 11 septembrie 2001, și despre strania amnezie ce pare să se instaleze în lume. Iar drept corolar al acestora, asistăm, într-un amestec de indiferență și neputință, la revenirea în forță a celor două molime istorice, comunismul și fascisto-nazismul, care au desfigurat lumea în secolul al douăzecilea. Introducerea cărții e un eseu filozofic, intitulat The World We Have Lost („Lumea pe care am pierdut-o
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
proces activ al neuitării. Astăzi, amintirea e, în cel mai bun caz, pasivă, prăfuită, muzeală. Pentru a ne ușura conștiința, construim din abundență „locuri ale memoriei”: clădiri, statui, monumente, depozite de documente. Dar toate acestea sunt mai degrabă alibiuri ale indiferenței ce mimează pioșenia, și nu o asumare viguroasă a memoriei care, de altfel, ne-a produs.
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor care, în străfunduri, ne provoacă scârbă și vomă. Ne salutăm cordial cu otrepe ce-ar merita, în cel mai bun caz, călcate în picioare. De ce toate astea? Din frică? Din lașitate? Din indiferență față de propriile noastre valori? Din oportunism? Cum să accept un premiu - același premiu! -, când el tocmai a fost acordat cuiva care mă urăște cu fiecare fibră? Fiind la doar câțiva pași de mine, m-am amuzat sardonic urmărind reacțiile de
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
ură cotropitoare ale unui diriguitor al culturii în clipa când era premiat un funcționar cu strălucite merite în același domeniu. Ah, ce viață liniștită ar fi avut el! Ah, cum nu i s-ar fi văzut incompetența, prostia și strania indiferență față de tot ce mișcă în domeniul pe care-l păstorește! Așa, era obligat să trăiască sub spaima că omul pe care-l urăște continuă să strălucească, în ciuda infinitelor cabale, baraje, sabotări, comploturi care-l vizează, pe când el va elibera curând
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
sulițele agitate, toate țepile scoase în piața publică n-au decât un rost: să pregătească noile, eternele împăcări. Suntem neserioși și când iubim, și când urâm. Sentimentele "tari" se nasc la noi din întâmplare, din neștiință, din inconsistență și din indiferență. Întâlnesc frecvent oameni care-mi vorbesc despre indivizii pe care-i urăsc, dar când vine vorba de motivația urii, constat că n-au, de fapt, nici un motiv. Ba chiar că, în alte condiții, aceleași argumente ar conduce la sentimentele contrarii
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]