6,102 matches
-
acest timp, pe coasta Adriaticii, Armata a 8-a britanică a avansat pe linia Campobasso - Larino - Termoli. Armata a 10-a germană a fost foarte aproape de distrugera capului de pod de la Salerno. Deși au folosit șase divizii de tancuri și infanterie mecanizată, atacul german nu a avut suficientă vigoare pentru a străpunge liniile aliate și să facă față focului artileriei terestre și navale. Aliații au fost norocoși pentru că Adolf Hitler fusese de acord cu punctul de vedere al comandantului apărării germane
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul 1859, având gradul de locotenent-major în cadrul regimentului de infanterie nr.38 de la Seghedin, își dă demisia, gest legat, probabil de căsătoria pe care a încheiat-o doi ani mai târziu cu Carolina Deszkas, din Zerindul Mare. Ulterior a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Comitetului Zarandului, unde limba oficială era
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
și ia parte la campania din Italia, la luptele de la Palestro, Magenta precum și la asediul Veneției din 1860, unde avea gradul de căpitan clasa I-a. În cadrul Regimentului nr.46 rămâne până în anul 1879 când este transferat la Regimentul de infanterie nr.50 din Alba Iulia, cu gradul de maior. În anul 1883 este trecut în rezervă, un an mai târziu fiind deja pensionar în Sibiu. Prietenia cu vechiul său tovarăș de arme, colonelul David Urs de Margina, pensionat și el
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
data de 3 iunie 1892, maiorul Maxim a fost distins cu titlul de ""nobil de Höchstemberg"", titlu pe care îl va purta și fiul său Ernest care la sfârșitul primului război mondial avea gradul de maior în regimentul nr.71 infanterie din Trencsen. Pe plan cultural, Gheorghe Maxim a fost membru supleant al Comitetului Central al "Astrei" precum și membru ordinar al acesteia. Gheorghe Maxim a decedat în data de 25 octombrie 1901 la Sibiu, din necrologul său publicat cu acest prilej
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
orlățean. A fost încorporat în 1842 participând la campania din 1848-1849 pe care a început-o cu gradul de caporal și pe care a terminat-o cu cea de plutonier. Între anii 1851-1853 a făcut parte din rândurile Regimentului de infanterie nr.46, cu gradul de sublocotenent clasa a II-a. Pensionat în 1854 a fost folosit la comanda Districtului militar din Transilvania și ulterior la Comanda generală din Sibiu. Ioan Maxim a militat activ pentru respectarea drepturilor foștilor grăniceri, pentru
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
tematică principală a fost cu precădere Racovița și oamenii ei. Liviu Florianu împreună cu fratele său Ovidiu Florianu și Valeriu Florianu au luptat în primul război mondial la luptele ce s-au purtat Turnu Roșu în septembrie 1916 în cadrul Diviziei 13 infanterie (vezi Istoria comunei Racoviței) și ca urmare s-a retras cu trupele armatei române la Iași, participând activ la activitatea de recrutare a Corpului de voluntari ardeleni înființat la Darnița și, mai apoi, au luptat la Mărășești și Oituz în cadrul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Vânătorul de tancuri (denumit în trecut și tun anticar pe afet mobil) este un vehicul de luptă blindat care este dotat cu un tun antitanc. Vânătorii de tancuri sunt proiectați pentru a fi folosiți în sprijinul unităților de infanterie și mecanizate, în operațiuni de retragere și apărare. Unele tipuri au substituit tunul cu lansatoare de rachete antitanc. În ziua de azi, vânătorii de tancuri au fost substituiți de tancurile de luptă universale, care sunt mai flexibile și au capacități
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
operațiuni de retragere și apărare. Unele tipuri au substituit tunul cu lansatoare de rachete antitanc. În ziua de azi, vânătorii de tancuri au fost substituiți de tancurile de luptă universale, care sunt mai flexibile și au capacități de atac contra infanteriei. Totuși, vânătorii de tancuri sunt mai ieftini de fabricat, menținut și livrat decât tancurile. Primele vehicule specializate pentru luptele antitanc au apărut în Al Doilea Război Mondial, cu dezvoltarea tacticilor și îmbunătățirea tehnologiei blindatelor. Vânătorii de tancuri se puteau împărți
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
trece de la producția de tancuri ușoare că Ț-70 la fabricarea tunului autopropulsat ȘU-76, care folosea același tren de direcție. Deși a fost construit că un vânător de tancuri, ȘU-76 a fost folosit ulterior că tun de asalt în sprijinul infanteriei, din cauza blindajului ușor și din cauza armamentului depășit. În România a fost dezvoltat un concept de vânător de tancuri, Mareșal, prea târziu însă pentru a putea fi folosit în lupta. Singurii vânători de tancuri folosiți de Armată Română în timpul celui de-
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
a crea vehicule ușoare pentru a fi folosite de către forțele aeropurtate cum ar fi tancul ușor M551 Sheridan, vehiculul M50 Ontos dotat cu tunuri antitanc fără recul sau ASU-85, folosit de trupele aeropurtate ale Armatei Roșii. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt înarmate cu rachete ATGM, iar elicopterele de atac dispun de capacități antitanc avansate. Totuși, încă există vehicule specializate în luptele antitanc, precum cele dotate cu rachete cu rază lungă de acțiune sau vehiculele destinate desantului aerian.
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
de blocade și să mărșăluiască de-a lungul coastei, sperând să-l întâlnească pe Saladin înainte ca acesta să ajungă la Ierusalim. Forțele combinate ale lui Balduin și ale templierilor numărau cavalerii lui Balduin, 80 de templieri și câteva mii infanterie. L-au întâlnit pe Saladin la Montgisard, lângă Ramla, surprinzându-l complet, deoarece armata sa nu putea evita bătălia. Saladin și-a reorganizat armata cât mai repede posibil, împărțind-o într-un centru flancat de două aripi înaintate, una dintre
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
Iberia, Martel a considerat că avea nevoie de o armată întreagă - care să se antreneze intens (În Evul Mediu timpuriu, trupele au fost disponibile numai după ce culturile au fost plantate și înainte de recoltare timp.). Pentru a antrena un fel de infanterie, care ar putea rezista cavaleriei grele musulmane, de care Charles avea nevoie de ei pe tot parcursul anului, de asemenea, avea nevoie să le plătească astfel încât familiile lor ar putea cumpăra alimentele pe care le-ar fi crescut. Pentru a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
echivalentă a musulmanilor. Califatul a crezut ca va dura o generație, dar Martel a reușit în cinci ani. Pregătit să facă față falangei france, musulmanii au fost total nepregătiți să se confrunte cu o forță mixtă de cavalerie grea și infanterie într-o falangă. Astfel, Charles a promovat din nou creștinismul și a oprit expansiunea musulmană în Europa. Această înfrangere, plus cea din Anatolia, au fost ultimiile mari încercari de expansiune a Califatului Umayyad înainte de dispariția dinastiei în bătălia de la Zab
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
în 1875 la Școala Militară din Sankt Pölten (la numai 11 ani) după care a urmat Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (Viena). După 10 ani de studii militare, în luna august 1885 a fost numit locotenent în Regimentul de Infanterie 64 din Transilvania care staționa în zona Orăștie-Sebeș-Alba. După ce în mai 1889 a fost avansat la gradul de locotenent major, s-a stabilit în orașul Sibiu, unde activa ca ofițer de instrucție. Din anul 1893 a devenit profesor la Școala
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
staționa în zona Orăștie-Sebeș-Alba. După ce în mai 1889 a fost avansat la gradul de locotenent major, s-a stabilit în orașul Sibiu, unde activa ca ofițer de instrucție. Din anul 1893 a devenit profesor la Școala Militară de Cadeți de Infanterie din orașul Sibiu, iar în mai 1911 a fost numit comandantul acestei școli. În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel în armata austro-ungară și a preluat comanda Regimentului nr. 2 Infanterie din Sibiu. După terminarea primului război
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
la Școala Militară de Cadeți de Infanterie din orașul Sibiu, iar în mai 1911 a fost numit comandantul acestei școli. În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel în armata austro-ungară și a preluat comanda Regimentului nr. 2 Infanterie din Sibiu. După terminarea primului război mondial, August von Spiess a încheiat activitatea militară și, de la 1 iulie 1921, fost numit de către regele Ferdinand I al României în funcția de director al vânătorilor regale. A deținut această funcție până în anul
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
n. 20 mai 1727 în Laufenburg (Baden) - d. august 1791 în Pitești) a fost un militar , publicist , scriitor , istoric și muzicolog elvețian de limbă germană. În baza studiilor de drept a fost numit în 1759 ca auditor în regimentul de infanterie Lattermann care a staționat o perioadă în Transilvania. În acest regiment a fost ofițer având gradul de căpitan până în 1773 când a demisionat. În această perioadă s-a căsătorit cu Johanna, fiica senatorului brașovean Joseph von Drauth având două fete
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
natale ca supuși ai monarhiei. Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de la începutul ostilităților, fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou. Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Acestea au fost Regimentul nr. 31 infanterie din Sibiu, regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia, în orașul Brün (Brno), Regimentul nr. 30 și nr. 32 infanterie și Regimentul nr. 23 honvezi. Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie (nr.) 2, 50, 64 și regimentele de honvezi (nr.) 2, 5, 7, 8 și 24. Ca urmare a intrării României în război la data de 14/15 august 1916, Racovița a devenit câmp de luptă încă din prima zi. Primele
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
luptă, urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15/16 septembrie 1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15/16 septembrie 1916, ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu, urmat de fii săi, Ovidiu și Liviu, au
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
poloneze din Franța cuprindeau 86 de aparate de zbor, organizate în patru escadrile, două escadrile fiind gata de luptă, iar două fiind în diferite stadii de pregătire. În timpul luptelor din Franța, de partea aliaților au participat două divizii poloneze de infanterie - Divizia I grenadieri și Divizia a II-a fusilieri (infanterie) - în vreme ce o brigadă de motorizată și alte două de infanterie erau în plin proces de formare. Când Franța a capitulat, comandantul suprem și, mai târziu, prim-ministrul guvernului în exil
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
în patru escadrile, două escadrile fiind gata de luptă, iar două fiind în diferite stadii de pregătire. În timpul luptelor din Franța, de partea aliaților au participat două divizii poloneze de infanterie - Divizia I grenadieri și Divizia a II-a fusilieri (infanterie) - în vreme ce o brigadă de motorizată și alte două de infanterie erau în plin proces de formare. Când Franța a capitulat, comandantul suprem și, mai târziu, prim-ministrul guvernului în exil Władysław Sikorski a reușit să evacueze aproximativ 20.000 de
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
două fiind în diferite stadii de pregătire. În timpul luptelor din Franța, de partea aliaților au participat două divizii poloneze de infanterie - Divizia I grenadieri și Divizia a II-a fusilieri (infanterie) - în vreme ce o brigadă de motorizată și alte două de infanterie erau în plin proces de formare. Când Franța a capitulat, comandantul suprem și, mai târziu, prim-ministrul guvernului în exil Władysław Sikorski a reușit să evacueze aproximativ 20.000 de soldați în Regatul Unit. Aceste unități militare au fost subordonate
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]