3,719 matches
-
știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel care a devenit acum Ministru. Mulțimea a asaltat Palatul în care domnea pacea, sub îndemnul vorbelor meșteșugite ale Ministrului, și a mânjit cu sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la piept și scrutau împrejurimile! Mai era cineva acolo! După prima împușcătură, urmă a doua, mai puternică. Aceasta își avea originea în altă parte. Drept răspuns, izbucniră salve din apropiere și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
specializați în proprietatea intelectuală. Într-un mod sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu picioare sprintene, sâni înmuguriți, care abia dacă se mișcau, când alergau. Unele dintre ele erau foarte dotate și aveau dosurile gata dezvoltate, dar majoritatea păstraseră un aspect drăguț, copilăresc. Nu erau încă femei, dar nu mai erau nici fete. Inocente, cel puțin pentru o vreme. Brad se așeză pe locul lui obișnuit, la jumătatea tribunei și în lateral, ca și cum ar fi păstrat o oarecare distanță, pentru convorbirile sale private, de afaceri. Înclină din cap spre ceilalți spectatori regulați, bunici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate întreprinderile sale. Era un „manager” iscusit, fără măcar s-o știe. Privindu-l cu ochii inocenți ai copilului de odinioară, respectul pe care i-l purtam a crescut odată cu scurgerea vremii. Mă simt și azi copleșită de autoritatea dascălului ce se dăruia întrutotul meseriei, dar pretindea, în același timp, disciplină și ordine, la fel ca în
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
dramatice, adică recitabile. Pe ăștia îi știam și eu în liceu, am să-ți povestec mai târziu, când o fi vremea. Era mai mare ca mine cu 20 ani și-l ascultam topită, mă făceam mică, arătam, probabil, ca o inocentă, doar acuma, când deschid gura sunt o florăreasă, atunci aveam o voceee... olecuță mai subțire, însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care a pus în hotărârea judecătorească - ce plagiat?, cine pe cine să plagieze?, temele în literatură sunt atât de puține: dragoste, moarte, istorie, natură, timp; depinde cum povestești, cum construiești, aici e toată șmecheria, toată arta... - un mesaj atât de inocent în aparență, SMITHYCODE: JACKIEFISHERWHOAREYOUDREADNOUGHT... după cum vezi, mesaj descoperit și decodat, totuși, de un ziarist deștept. Ăia cu procesul s-au transformat în niște fazani de-i știe toată lumea, fazani de tot globul, le spun eu, asta cu datul în judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o întreabă cineva cum stă cu iubiții, zice mereu că ea e femeia unui singur bărbat, că eu sunt unicul; asta îmi place într-un fel. Mă apără. Dar cum minte, Dumnezeule, e beton armat! N-are expresia ta de inocentă, unică ești, de-o infantilitate de necrezut în lumea asta. Loredana e rodată în minciună, nimeni nu poate scoate ceva de la ea. Dacă nu vrea nevastă-mea, nu afli nimic... Am sunat ieri pe fix și nu erai, era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
durdulii, pletele ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e mai mare, al meu sau al dumneavoastră?, cine e mai tare?, eu, că povestesc, sau dumneavoastră, că ascultați?, ce-o fi cu mine? Pe fata aia, pe Tina, nu mai puteam s-o văd, nu mă mai descurcam, părea inocentă, îți băga câte un „Cum? Nu înțeleg...”, de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi avut un soț tânăr, mirosind frumos, nu știți că bărbatul bătrân miroase urât, din pielea lui ies putori care îmi fac rău, mă înțelegeți ca femeie, de asta vă povestesc dumneavoastră. De când îl văd suferind în halul ăsta după inocenta lui pește, nu știu ce să mai fac să-mi păstrez bărbatul, am nevoie de el, pentru mine, dragostea e o chestiune de siguranță, poate nu de bani, deși, despre bani e vorba mereu, am învățat asta, dar să zicem noi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de viață. Făcea dragoste ca și cum ar fi vrut să scoată, să arunce toată puritatea aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea aceeași inocentă. Orice i-ai fi făcut, rămânea aceeași inocentă. Ce rar! O tânără femeie inocentă! În timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să scoată, să arunce toată puritatea aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea aceeași inocentă. Orice i-ai fi făcut, rămânea aceeași inocentă. Ce rar! O tânără femeie inocentă! În timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea aceeași inocentă. Orice i-ai fi făcut, rămânea aceeași inocentă. Ce rar! O tânără femeie inocentă! În timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
câteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întâmplă. Și amândouă cadourile sunt foarte frumoase. Amândouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sunteți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicând vocea. Cine e ? — A, bună, zice Jemima, apărând În pragul ușii. Mi-am uitat glossul de buze. Ochii ei fac un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtându-se pe coridor și ușa de la intrare e trântită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceruse. Îmi venea să strig de bucurie, descifrasem semnătura și eram În culmea fericirii. Tabloul era al meu! Îmi era teamă să nu se răzgândească. Se vedea clar că habar nu avea ce vinde. Era fie un hoț, fie un inocent. Dar cum lucrul este Închis, nu avem decât să ne bucurăm În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de gură-cască și de borfași, e greu să nu fii jefuit și, rareori poți da cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu am de ce să mă mândresc cu mine, nu am nici o Îndoială că sunt un biet ratat, dar asta nu Înseamnă că mai pot schimba ceva. Eu nu miros a scorțișoară și a aluat de plăcintă, eu nu am privire inocentă și nici nu vorbesc cu soarele și cu stelele. Mi-am pierdut instinctul social și bucuria de-a visa. Tot ce mi se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
niciodată cu adevărat reușit, am spus. De fapt a fost cea mai neizbutită lucrare a noastră. Se întâmpla ca parlamentara mea să mă întrebe: Cum poți să-ți amintești totul? E de datoria mea, spuneam cu acea siguranță veche și inocentă care își pusese amprenta pe întreaga mea viață. în memorie trebuie să se afle totul, căci acolo ne aflăm noi înșine. Nimic nu trebuie să lipsească. Totul trebuie să se înmagazineze în scoarța cerebrală. îmi amintesc, de exemplu, culoarea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
firii de foste armonii și taine mai sunt doar urmele iubirii printre cutremure și spaime. Trăim pe semne de-ntrebare, iluzii, cumpene și lacrimi naufragiați pe-această mare a propriilor noastre patimi. 2011 Liniștea verii e fierbinte Mă străduiesc în inocente comportamente să așez emoții, gânduri, sentimente și odiseea unui crez. Îi plătesc prețul, sunt și riscuri, enigmele au alte chei; dar și căderea de pe piscuri își are, Doamne, prețul ei! Cînd apele-și opresc mișcarea și marea-i toată o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tine-n colinde. 2012 Sfinții Arhangheli Toți sfinții din calendare ne fac mai frumoasă viața; luminoasă este fața florilor când râd la soare! Sfinții-Arhangheli, din contrarii, fac în lume armonia; când lucrată-n noi e via trecem lesne peste-avarii. Sentimente inocente schimbă florile în vază; cât de mult ne luminează calendarele prezente! Numai aripi printre astre, trecem peste orice-abis cu tăria unui vis și emoțiile noastre. Bucuriile adânci unde-și află rost credința, ne veghează-n veci ființa cu-ale spiritului
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
iubire când sunt în fașă nu greșesc, ispitele în timp ce cresc pun stăpânire pe iubire. Părinții noștri ideali în Rai și-au încălcat cuvântul și au umplu de-atunci pământul de prunci cu îngerii egali. Lăsați-i ca să vină-ncoace zburdalnici, inocenți, cuminți când vara-n trup tace și coace atâtea visuri și dorinți. Destinul lumii n-avem cum să-l scoatem noi din Marea Carte suntem sortiți pe-același drum cu toți să mergem mai departe și să ne bucurăm de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
prin spații interplanetare. O lume de visuri spre undeva unde inima va afla ale ei paradisuri. Ca-n „Invitation au voyage”, a lui Baudelaire între atâtea minuni vei prinde curaj - ul ciocârliilor când zboară în cer. Vis de copii zburdalnici, inocenți, maturi vraja unei naturi plină de euforii. 1946 Această dublă frenezie Orice-ntrebare-i plecare la drum vertical și peste aceste plictisuri de-acum. Visarea, ca orice visare nu-ntotdeauna face rod; al timpului miriapod vrea să ne calce în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]