41,505 matches
-
găsit concentrații crescute de PĂI-1. Această creștere se corelează cu creșterea trigliceridelor, cu obezitatea și cu toleranță alterată la glucoză. Mecanismul de creștere a PĂI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea că pe culturi de celule (hepatocite), insulină stimulează sinteză acestuia. Totuși studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a PĂI-1 în cursul perfuziei cu insulină când se realizează concentrații plasmatice mari ale acesteia. Se pare că valorile crescute ale PĂI-1 sunt corelate mai bine cu insulinorezistența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
glucoză. Mecanismul de creștere a PĂI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea că pe culturi de celule (hepatocite), insulină stimulează sinteză acestuia. Totuși studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a PĂI-1 în cursul perfuziei cu insulină când se realizează concentrații plasmatice mari ale acesteia. Se pare că valorile crescute ale PĂI-1 sunt corelate mai bine cu insulinorezistența decât cu insulinemia per se. Un stimulator al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol în creșterea PĂI-1 plasmatic, fiind o sursă importantă de PĂI-1, în schimb obezitatea ginoidă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
se corelează cu nivelul plasmatic al PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1 s-a întâlnit atât la persoanele diabetice, la rudele de gradul I ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar care aveau rezistență la insulină. Pornind de la ipoteza că nivelul plasmatic al PĂI-1 se corelează cu gradul insulinorezistenței, s-au făcut studii privind efectul medicamentelor care scad rezistență la insulină asupra PĂI-1. Într-un studiu efectuat asupra unor pacienți obezi nediabetici, tratamentul cu metformin pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar care aveau rezistență la insulină. Pornind de la ipoteza că nivelul plasmatic al PĂI-1 se corelează cu gradul insulinorezistenței, s-au făcut studii privind efectul medicamentelor care scad rezistență la insulină asupra PĂI-1. Într-un studiu efectuat asupra unor pacienți obezi nediabetici, tratamentul cu metformin pe o durată de 4 luni a redus semnificativ IMC, insulinemia a jeun, iar PĂI-1 a scăzut de la 16,42,9ng/ml la 13,5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
al PĂI-1, îmbunătățind funcția endoteliului și poate astfel să scadă riscul complicațiilor cardiovasculare. În grupul pacienților tratați cu glibenclamid și rosiglitazone (4mg/zi) nivelul PĂI-1 a scăzut cu 21,8% față de grupul tratat numai cu glibenclamid. (76) Scăderea rezistenței la insulină la persoanele obeze și cu toleranță alterată la glucoză, se poate realiza și prin intervenția susținută în stilul de viață. Studiile realizate în acest sens au arătat că în grupul pacienților consiliați frecvent în vederea îmbunătățirii stilului de viață (dietă, exerciții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
preceda T2DM. La bolnavii cu un control glicemic neadecvat nivelul factorului von Willebrand a fost mai mare decât la cei cu un control glicemic bun. Este posibil ca aceste mecanisme să intermedieze legătură între anomaliile metabolice din sindromul rezistenței la insulină și starea procoagulantă din T2DM.( 56) În cadrul studiului nostru EURODIAB asupra diabetului zaharat tip1 și complicațiilor acestuia, s-a cercetat relația între factorul von Willebrand, lipidele plasmatice și rata de excreție a albuminei urinare. S-a constatat că factorul von
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
peptide secretate de endoteliul vascular (PĂI-1, endotelina) (82, 111). La pacienții cu T2DM normoalbuminurici markerii endoteliali: endotelina-1 și factorul von Willebrand au niveluri plasmatice mai mari comparativ cu populația sănătoasă și se corelează pozitiv cu: vârstă, trigliceridele, indexul sensibilității la insulină și fibrinogenemia, sugerând leziuni endoteliale precoce (198). Trombmodulinul și factorul caii inhibitorii tisulare (TFPI - Tissue Factor Pathway Inhibitor) Trombmodulinul este un receptor glicoproteic din endoteliul vascular care completează acțiunile protrombotice ale trombinei, datorită inducerii unui complex enzimatic coactivator al protein
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
factori protrombotici menționați (133), dar corelează semnificativ cu HbA1c, chiar în cazurile de diabet aflate în stadiile precoce de exprimare (IGT-IFG). Această ultimă constatare sugerează că disfuncția endoteliala poate apărea foarte precoce în cursul diabetogenezei (133). In conditii fiziologice, efectele insulinei pe celulele hematopoetice sunt reprezentate de: - creșterea deformabilității membranei eritrocitare, permițând astfel trecerea eritrocitelor prin patul capilar; - la nivelul endoteliului vascular crește producția de NO și prostaciclină (PGI2) și inhiba producția de PĂI-1; - determina sensibilizarea plachetelor la acțiunea inhibitorie a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
nivelul endoteliului vascular crește producția de NO și prostaciclină (PGI2) și inhiba producția de PĂI-1; - determina sensibilizarea plachetelor la acțiunea inhibitorie a NO și prostaciclinei, cu scăderea adeziunii și agregabilității plachetare și reduce proprietățile proagregante ale unor agoniști (PGE1, PGE2); - insulină are efecte antiinflamatorii, la nivelul monocitelor fiind identificați receptori pentru insulină. Insulinorezistența, întâlnită la majoritatea persoanelor cu T2DM, este caracterizată prin alterări multiple metabolice și celulare, hiperinsulinemia exercitând efecte pe secreția de neuropeptide, pe celulele musculare netede, celulele endoteliale, eritrocite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
inhiba producția de PĂI-1; - determina sensibilizarea plachetelor la acțiunea inhibitorie a NO și prostaciclinei, cu scăderea adeziunii și agregabilității plachetare și reduce proprietățile proagregante ale unor agoniști (PGE1, PGE2); - insulină are efecte antiinflamatorii, la nivelul monocitelor fiind identificați receptori pentru insulină. Insulinorezistența, întâlnită la majoritatea persoanelor cu T2DM, este caracterizată prin alterări multiple metabolice și celulare, hiperinsulinemia exercitând efecte pe secreția de neuropeptide, pe celulele musculare netede, celulele endoteliale, eritrocite, plachetele sangvine și leucocite. Eritrocite În reglarea eritropoiezei la om intervin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
celulele endoteliale, eritrocite, plachetele sangvine și leucocite. Eritrocite În reglarea eritropoiezei la om intervin variate citokine și factori de creștere, rolul cel mai important fiind atribuit eritropoietinei, hormon esențial pentru supraviețuirea și diferențierea precursorilor eritrocitari. Alți factori de creștere, incluzând insulină, au efect sinergic cu eritropoietina pe stimularea proliferării precursorilor eritrocitari. Rolul insulinei în reglarea eritropoiezei umane a fost, în mare măsură, documentat prin studii in vitro, ce au arătat ca insulină, în concentrații fiziologice, stimulează direct proliferarea precursorilor eritrocitari, prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
om intervin variate citokine și factori de creștere, rolul cel mai important fiind atribuit eritropoietinei, hormon esențial pentru supraviețuirea și diferențierea precursorilor eritrocitari. Alți factori de creștere, incluzând insulină, au efect sinergic cu eritropoietina pe stimularea proliferării precursorilor eritrocitari. Rolul insulinei în reglarea eritropoiezei umane a fost, în mare măsură, documentat prin studii in vitro, ce au arătat ca insulină, în concentrații fiziologice, stimulează direct proliferarea precursorilor eritrocitari, prin legare de receptorii insulinici eritrocitari, urmată de activarea tirozinkinazei, cu promovarea creșterii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
și diferențierea precursorilor eritrocitari. Alți factori de creștere, incluzând insulină, au efect sinergic cu eritropoietina pe stimularea proliferării precursorilor eritrocitari. Rolul insulinei în reglarea eritropoiezei umane a fost, în mare măsură, documentat prin studii in vitro, ce au arătat ca insulină, în concentrații fiziologice, stimulează direct proliferarea precursorilor eritrocitari, prin legare de receptorii insulinici eritrocitari, urmată de activarea tirozinkinazei, cu promovarea creșterii eritrocitelor (3). Deoarece receptorii insulinici au fost evidențiați la nivelul celulelor eritropoietice aflate în diferite stadii de dezvoltare, s-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
stimulează direct proliferarea precursorilor eritrocitari, prin legare de receptorii insulinici eritrocitari, urmată de activarea tirozinkinazei, cu promovarea creșterii eritrocitelor (3). Deoarece receptorii insulinici au fost evidențiați la nivelul celulelor eritropoietice aflate în diferite stadii de dezvoltare, s-a sugerat că insulină acționează la toate nivelele eritropoiezei (3). Studiile experimentale au arătat ca stimularea atât a receptorilor insulinici, cât și a receptorilor eritropoetinei induce fosforilarea unor proteine intracelulare similare, dar nu identice, urmată de activarea unor căi diferite de transmitere a semnalului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
eritropoiezei (3). Studiile experimentale au arătat ca stimularea atât a receptorilor insulinici, cât și a receptorilor eritropoetinei induce fosforilarea unor proteine intracelulare similare, dar nu identice, urmată de activarea unor căi diferite de transmitere a semnalului (129). De aceea, desi insulină poate fi considerată un cofactor al eritropoetinei, ea nu influențează eritropoeza în absență eritropoetinei (3). Constatarea că insulină stimulează proliferarea precursorilor eritrocitari, independent de concentrația plasmatica a eritropoietinei, sugerează că insulină ar putea fi utilizată în tratamentul unor boli hematologice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
fosforilarea unor proteine intracelulare similare, dar nu identice, urmată de activarea unor căi diferite de transmitere a semnalului (129). De aceea, desi insulină poate fi considerată un cofactor al eritropoetinei, ea nu influențează eritropoeza în absență eritropoetinei (3). Constatarea că insulină stimulează proliferarea precursorilor eritrocitari, independent de concentrația plasmatica a eritropoietinei, sugerează că insulină ar putea fi utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
diferite de transmitere a semnalului (129). De aceea, desi insulină poate fi considerată un cofactor al eritropoetinei, ea nu influențează eritropoeza în absență eritropoetinei (3). Constatarea că insulină stimulează proliferarea precursorilor eritrocitari, independent de concentrația plasmatica a eritropoietinei, sugerează că insulină ar putea fi utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
3). Constatarea că insulină stimulează proliferarea precursorilor eritrocitari, independent de concentrația plasmatica a eritropoietinei, sugerează că insulină ar putea fi utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
crește riscul de IFG și T2DM, rămâne totuși neclar. O posibilă explicație a legăturii dintre numărul leucocitelor și insulinorezistența este că ambele reflectă o activare a sistemului imun, știut fiind că activarea sistemului imun produce un declin al sensibilității la insulină. S-a demonstrat că interleukina-6, factor important de diferențiere leucocitara, este produs mai ales la nivelul țesutului adipos, eliberarea sa fiind mai mare la obezi (152). Se poate deci presupune că ÎL-6, pe lângă creșterea numărului de leucocite, se asociază și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
asociază și cu insulinorezistența. Această constatare este sprijinită și de observația că polimorfismul unui singur nucleotid al genei ÎL-6 se asociază cu creșterea numărului de leucocite și scăderea insulinosensibilității (57). O altă legătură posibilă între numărul leucocitelor și sensibilitatea la insulină este reprezentată de hormoni, pe suprafața leucocitelor existând receptori pentru anumiți hormoni, cu rol în producția și maturarea leucocitelor. O parte din acești hormoni, ca insulină, cortizolul și hormonii sexuali, sunt asociați cu insulinorezistența. (190) Plachetele sangvine Principala funcție a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
și scăderea insulinosensibilității (57). O altă legătură posibilă între numărul leucocitelor și sensibilitatea la insulină este reprezentată de hormoni, pe suprafața leucocitelor existând receptori pentru anumiți hormoni, cu rol în producția și maturarea leucocitelor. O parte din acești hormoni, ca insulină, cortizolul și hormonii sexuali, sunt asociați cu insulinorezistența. (190) Plachetele sangvine Principala funcție a plachetelor sangvine este aderarea la suprafețele subendoteliale lezate, urmată de eliberarea conținutului granulelor intracelulare și agregare, cu formarea trombilor, ca răspuns la stimulii generați de endoteliul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
bolile cardiace s-a observat o creștere a activității plachetare, cu accentuarea tendinței la tromboza. Hiperactivitatea plachetară nu se datoreaza numai activității procoagulante, ci și pierderii capacității de a controla mecanismele antiagregante, ca urmare a rezistenței la activitatea inhibitorie a insulinei, asociată cu un defect în producția endoteliala a celor doi antiagreganți majori, NO și PGI2. Anomaliile pot apărea la nivelul tuturor mecanismelor de reglare ale activității plachetare, implicând interacțiunile plachete/agoniști plachetari, plachete/pereți vasculari, plachete/plachete, plachete/proteine coagulante
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
afectează modul în care plachetele răspund la antiagreganți. Ipoteza că plachetele se comportă diferit în cele două tipuri de diabet (T1DM și T2DM) necesită o discuție pe tema rolului insulinorezistenței în hiperagregabilitatea plachetară din diabet. Plachetele sunt ținte ale acțiunii insulinei, având receptori insulinici funcționali capabili să lege insulină și să se autofosforileze. Insulină, prin scăderea numărului receptorilor α2 adrenergici plachetari, alterează acțiunea epinefrinelor, cu diminuarea răspunsului plachetar la stimulii agreganți (ADP, colagen, trombina, acid arahidonic, factorul de activare plachetară), știut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
Ipoteza că plachetele se comportă diferit în cele două tipuri de diabet (T1DM și T2DM) necesită o discuție pe tema rolului insulinorezistenței în hiperagregabilitatea plachetară din diabet. Plachetele sunt ținte ale acțiunii insulinei, având receptori insulinici funcționali capabili să lege insulină și să se autofosforileze. Insulină, prin scăderea numărului receptorilor α2 adrenergici plachetari, alterează acțiunea epinefrinelor, cu diminuarea răspunsului plachetar la stimulii agreganți (ADP, colagen, trombina, acid arahidonic, factorul de activare plachetară), știut fiind că epinefrinele cresc efectul agenților agreganți și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]