15,922 matches
-
a fost confundat cu el, cîndva, de un chelner sibian, pentru aerul umil și vestimentația modestă...). În mod simptomatic, Ivănescu și-l amintește pe Julien Benda ca autor al lui La France Byzantine, în vreme ce Liiceanu - doar ca pe autorul Trădării intelectualilor... O savoare specială au relatările despre fostul coleg de liceu Ion Iliescu - comunist convins de atunci - care, devenit pentru a treia oară președinte al României, ia legătura cu M.I. oferindu-i, spontan, ajutor. Deși Liiceanu îl persuadează să se lepede
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
doar că vina nu e a lui, ci a interlocutorilor care nu pot ieși din obișnuința siderată a unor poncife pe care le repetă disciplinați, cu un aer cel puțin bizar. E o dramă să vezi cum, din 21 de intelectuali răspunzînd aceluiași chestionar (de la locul pe care îl ocupă filosofia în cultura modernă și pînă la amănunte legate de specialitatea fiecăruia), doar trei reușesc să intre în condiție personală, făcînd afirmații care rețin atenția cititorului. Restul par agățați de o
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
prin tine însuți”, existența omului nedepinzînd decît de sine însuși, caz în care Dumnezeu e un concept, iar natura o forță ce poate fi supusă. În al doilea rînd, în ciuda excrescenței orgoliului individual, se constată un neașteptat conformism în rîndul intelectualilor: „Aproape nimeni nu gîndește la ceea ce gîndește, important e de a gîndi ceea ce alții gîndesc pentru a nu fi marginalizat. Nevoia de a fi «pe fază» cu societatea pentru motive de modă, de integrare socială, de marketing, a omorît și
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
Dilema veche (nr.410, din 22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, Radu Cosașu:„...azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistențe prin cultură... Știu, expresia a fost intens - din ’89, de nu și înainte - contestată, hulită, batjocorită, demitizată de mulți intelectuali, pe cât de fini, pe atât de brutali. Argumentul cel mai tare era acela că a fi rezistat sub comunism prin cultură scriind de pildă cărți bune cu viza cenzurii, aprobate adică de poliția dictatorului, constituia o iluzie echivalentă în gravitatea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
resentimentului și anti-democratismului. Abil orchestrate de canalele de televiziune Antena și Realitatea (ale căror patroni avuseseră, nu întâmplător, relații complicate cu Securitatea), campaniile de discreditare ale minorității care voia cu adevărat o despărțire de trecutul comunist s-au dovedit necruțătoare: intelectualii critici au fost etichetați drept „vânduți”, „promotori ai antiromânismului”, „pornografi”, „demenți”, „oameni fără conștiință”. În contrapartidă, și cu sprijinul unei generații, noi și iresponsabile, de jurnaliști, a demarat reabilitarea ideologiei comuniste (sub pretextul reevaluării „moștenirii marxiste”). Astfel încât, în clipa de
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
în practică a recomandărilor Raportului Final elaborat de Comisia Tismăneanu reprezintă un eșec de proporții al șanselor de modernizare a României. Obișnuiți să se scalde în ape tulburi, securiștii, turnătorii și activiștii au reușit să-i facă prizonieri pe acei intelectuali pentru care societate modernă e aceea care-ți umple buzunarele, indiferent de valoarea ta. Deși își imaginează că vorbesc limbajul „noului internaționalism socialist”, bolborosesc frazele grosolane ale securismului comunist. Ei văd izbăvirea în construirea unui mecanism gigantic, întins peste toată
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre de vocabule umflate. Oricum, Petru Pătulescu e un intelectual imun la sugestii, formula sa interioară de creație rezistînd la orice somație critică, motiv pentru care rîndurile de față nu vor avea nici influență asupra viitoarei sale cărți.
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
fost foarte frumos, în Muzeul lui Caragiale, să fie acolo mărturie atâtor scriitori, sunt nenorocoși de aceasta. O masă de scris pare un lucru de nimic, dar este totuși foarte impresionant, căci prezintă o epocă întreagă, o serie întreagă de intelectuali care au participat la ea”. (V. Ion Buzași, Scriitori români și Blajul, - Mențiuni de istorie literară, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998, pp. 86-87) Este reluată, în conferința de la Blaj, într-o formă ușor schimbată, evocarea din articolul La
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
din zona Târnavelor și înseamnă „față de masă”. În 1911, la Serbările Semicentenarului Astrei de la Blaj, personalități culturale din Vechiul Regat (Caragiale, Coșbuc, Șt. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Scurtu, Victor Eftimiu, G. Ranetti ș.a.) au fost găzduite de familiile unor intelectuali blăjeni. O gazdă primitoare a fost și familia preotului profesor Ioan Fekete Negruțiu (1854-1935), director al Școlii Normale de Învățători din Blaj și până la data serbărilor jubiliare blăjene, președintele Despărțământului Astra Blaj. Nu știu dacă autorul Scrisorii pierdute sau Victor
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
exclamă Lucian Boia, dar o logică este totuși de văzut în aceste răsturnări de situație, o logică nu chiar pe dos. Se schimbase cursul politic, regimul Dej, sub influența mai ales a lui Maurer, inițiase desovietizarea, căuta deschideri spre Occident. Intelectuali de factura lui Ivașcu, jurnaliști de forță cum era el, îi deveneau regimului, în noul context, nu doar utili ci și necesari. Puteau fi lăsați să acționeze, sub control atent, de bună seamă. În câștig au ieșit amândouă părțile. Regimul
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
n-am devenit scriitoare pe calea „clasică”, studiind Facultatea de Litere, pentru că inteligența mea nu se potrivea în acel sistem. Nu posed forma potrivită de inteligență pentru a lua parte la sistemul universitar. Nu m-am descris niciodată drept un intelectual, nici măcar drept un posibil intelectual, ci mai degrabă drept o persoană foarte sensibilă. Iar scrisul se învață, în fond, de la maeștri, și de citit am citit dintotdeauna foarte mult. Doar citind poți să înțelegi de ce o carte te tulbură și
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
Nicolae Manolescu Oconstat fără nici o plăcere, cu toate cele spuse de un mare intelectual francez și unul dintre tot mai rarii convinși, care reprezintă pentru mine sarea pământului, că o țară fără literatură este o țară moartă, Alain Finkielkraut. Într-un interviu recent din „Le Point” din 8 decembrie, el vine, cu argumente puternice
Vai, metisajul cultural este inevitabil by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5033_a_6358]
-
de la început, rezidă în limbaj. Nici vorbă de concluzii înțelepte sau, mai rău, înțelepțite. De astfel de lucruri, Antoaneta Ralian are oroare. Și bine că are! Căci, privind în urmă, la alte asemenea volume, se poate constata cât de puțini intelectuali de prim nivel (nu mă gândesc doar la scriitori) sunt în stare să-și reprime tentația de a da sfaturi. De a trage concluzii înalte. Aproape toți „văd idei”. Și, văzându-le, țin să le împărtășească. Doct și, fatalmente, plictisitor
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
și convenționalul Maiorescu ar fi îngăduit în casa lui, în care poetul a fost de atâtea ori, un boem cu unghiile netăiate și murdare sau cu mătreață pe guler. Tot Paleologu notează prezența la înmormântarea poetului a numeroși politicieni și intelectuali marcanți, printre care foști prim-miniștri și președinți ai parlamentului, șefii principalelor partide, senatori, ceea ce ne poate duce cu gândul la funeralii naționale. În pagina din urmă a biografiei poetului, atât de frumoasă în lirismul ei intens, G. Călinescu omite
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
pe vremea mea trăiau în lume 2 miliarde de oameni iar la philo învățau 20. Astăzi lumea numără 7 miliarde și în aceeași universitate sunt probabil 2000 de studenți. Cei 20 de colegi ai mei au devenit toți profesori sau intelectuali. Cu siguranță și astăzi tot vreo 20 de studenți devin profesori sau intelectuali dintre cei 2000. În aparentul deșert cultural actual, dracul nu e chiar așa de negru. Problemă de proporție. Se spune că nimeni nu mai citește, dar, dacă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
învățau 20. Astăzi lumea numără 7 miliarde și în aceeași universitate sunt probabil 2000 de studenți. Cei 20 de colegi ai mei au devenit toți profesori sau intelectuali. Cu siguranță și astăzi tot vreo 20 de studenți devin profesori sau intelectuali dintre cei 2000. În aparentul deșert cultural actual, dracul nu e chiar așa de negru. Problemă de proporție. Se spune că nimeni nu mai citește, dar, dacă intrați într-un Fnac (lanț de librării din Franța), remarcați 400 de tineri
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
Cronicar Intelectualii și politica Dosarul DILEMEI VECHI din 22- 28 martie se intitulează „Intelectualii și politica” și cuprinde o dezbatere pe tema incitantei cărți a lui Lucian Boia, Capcanele puterii. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Humanitas, 2011), precum și patru portrete
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
Cronicar Intelectualii și politica Dosarul DILEMEI VECHI din 22- 28 martie se intitulează „Intelectualii și politica” și cuprinde o dezbatere pe tema incitantei cărți a lui Lucian Boia, Capcanele puterii. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Humanitas, 2011), precum și patru portrete de oameni politici de după 1989, datorate lui Cristian Ghinea. Vom spune de la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
însă descriptive, cum este, de altfel, și aceea din paginile numărului semnată de Marius Chivu. Ne-am pus, la rândul nostru, câteva întrebări. Prima pleacă de la carte: de ce i s-a părut mai important lui Lucian Boia să examineze relația intelectualilor cu puterea decât relația, mai cuprinzătoare și mai generală, cu politica? Rostul și rolul intelectualului în politică era o temă, într-un fel, mai generoasă și care nu-și avea răspunsul înainte de a fi abordată, cum se întâmplă cu tema
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
Ne-am pus, la rândul nostru, câteva întrebări. Prima pleacă de la carte: de ce i s-a părut mai important lui Lucian Boia să examineze relația intelectualilor cu puterea decât relația, mai cuprinzătoare și mai generală, cu politica? Rostul și rolul intelectualului în politică era o temă, într-un fel, mai generoasă și care nu-și avea răspunsul înainte de a fi abordată, cum se întâmplă cu tema puterii, care pune un accent aproape exclusiv și altminteri inevitabil pe oportunismul sau pe lașitatea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
politică era o temă, într-un fel, mai generoasă și care nu-și avea răspunsul înainte de a fi abordată, cum se întâmplă cu tema puterii, care pune un accent aproape exclusiv și altminteri inevitabil pe oportunismul sau pe lașitatea multor intelectuali români, mai ales în împrejurările excepționale din deceniile 4-5 ale secolului XX, ceea ce autorul mărturisește a fi știut dinainte. Să nu confundăm politica și puterea sau, cum procedează Cristian Ghinea în portrete, pe intelectualul aflat, de obicei, trecător, la putere
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
pe oportunismul sau pe lașitatea multor intelectuali români, mai ales în împrejurările excepționale din deceniile 4-5 ale secolului XX, ceea ce autorul mărturisește a fi știut dinainte. Să nu confundăm politica și puterea sau, cum procedează Cristian Ghinea în portrete, pe intelectualul aflat, de obicei, trecător, la putere cu omul politic, intelectual sau nu, care își face din politică o carieră: nici unul dintre cei patru intelectuali portretizați, toți de primă mână, nu este om politic iar doi n-au fost niciodată, propriu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
știut dinainte. Să nu confundăm politica și puterea sau, cum procedează Cristian Ghinea în portrete, pe intelectualul aflat, de obicei, trecător, la putere cu omul politic, intelectual sau nu, care își face din politică o carieră: nici unul dintre cei patru intelectuali portretizați, toți de primă mână, nu este om politic iar doi n-au fost niciodată, propriu vorbind, la putere. În sens strict, nu există oameni politici independenți, adică fără partid, și, cu atât mai puțin, oameni liberi, cum este caracterizat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
cum este caracterizat unul dintre cei care a stat în atenția lui Cristian Ghinea. Altă întrebare: unde și când și-a recunoscut Mircea Eliade „relațiile cu Garda de Fier”? Și ultima: afirmând a fi constatat „cât de prost gândesc adesea intelectualii”, s-a gândit vreo clipă Lucian Boia la pașoptiști, la intelectualii epocii lui Carol I, cărora li se datorează România modernă, la E.Lovinescu, peste care trece fugar în carte (probabil fiindcă nu-i ilustrează teza gândirii proaste și oportuniste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
lui Cristian Ghinea. Altă întrebare: unde și când și-a recunoscut Mircea Eliade „relațiile cu Garda de Fier”? Și ultima: afirmând a fi constatat „cât de prost gândesc adesea intelectualii”, s-a gândit vreo clipă Lucian Boia la pașoptiști, la intelectualii epocii lui Carol I, cărora li se datorează România modernă, la E.Lovinescu, peste care trece fugar în carte (probabil fiindcă nu-i ilustrează teza gândirii proaste și oportuniste), la Paul Zarifopol (bănuiesc că a citit eseul lui intitulat „Marxismul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]