4,844 matches
-
a cotidianului. O neliniște creatoare străbate poezia, o agitație a spiritului bântuit de dorința de a transforma în act poetic totul: lumea fenomenală, sensul material al lumii, triumful umanității, sentimentul timpului, sufletul veacului și transformările lui produse în conștiința oamenilor. Intuim în lirica unor poeți o problematică gravă, legată de marile momente ale existenței (nașterea, dragostea, moartea); poeții opun rezistență tehnicizării existenței, impun poeziei ideile moderne cunoscute științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să devină el însuși. Marin Sorescu va încerca o mitologie proprie, "căutând și găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele, intuiește migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul, exploatându-le semnificațiile. Ion Gheorghe are ca punct de plecare în poezie cărțile populare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proprie, "căutând și găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele, intuiește migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul, exploatându-le semnificațiile. Ion Gheorghe are ca punct de plecare în poezie cărțile populare, istoria națională, folclorul de copii, sperând să creeze o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pustiu, prietenul bun, copacul, filmul sunt false aparențe și dincolo de ele se află adevărul, esența. Universul acestui volum, ca al celor următoare 1, se concentrează pe latura biografică zbuciumată, care nu ni se dezvăluie decât atât cât s-o putem intui: "vine toamna/ și mă acoperă de palori/ beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie albastră"), atmosfera este bacoviană, chiar versificația ne trimite la poetul "plumbului" și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritul ultimei perioade: Dan Laurențiu, Leonid Dimov, M. Ivănescu, dar și Eminescu cu romanticii chemați în epocă, cu spectaculosul și incandescentele care ocupă un spațiu de fantezie dominată de melancolia lunară a nopților sfioase și palide în care îl putem intui, dar numai cu o mare atenție, pe Hölderlin. M. Ursachi este un nostalgic. Nostalgia poetului este generată de aspirația spre realizarea perfecțiunii în artă. Puterea cuvintelor, neputința în fața dimensiunii vremii, a trecerii timpului îl face să exclame: "O, slăbiciune, numele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ajunge rar la poezie, ca și N. Ioana, ale cărui versuri parvin rar la emoție. Ultimul mimează cultura, exprimând adeziunea la livresc, fără să-l poată lua în stăpânire pe deplin. Tot astfel, I. Crânguleanu, în ciuda emoției pe care o intuim în unele din poemele lui, rămâne un versificator, ca altădată Rusalin Mureșanu. Radu Cârneci se vrea un intelectual abisal, liric, un cântăreț al idealurilor umaniste, al miturilor, al genezei și al sfârșitului. Este tradiționalist și modern; el "face" poezie lucid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca un om care n-a participat efectiv la cosit: "Și mai departe, miriștea de lan cosit/ și grâul de sămânță/ în camera cea mare adunat". Sentimentul iubirii pierdute și un întreg univers supus nunții se situează în afara harului, deși intuim frecvent influențe blagiene și argheziene: "și totul face dragoste sub ochii mei măriți/ cum se-mpreună-acum securea cu butucul" (imagine argheziană). Gheorghe Tomozei "Pasărea albastră",E. S. P. L. A., 1957; "Steaua polară", E. S. P. L. A.,1960; "Suav anapoda", E. P. L.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
raportează la mitologia cotidianului ("Cu liniștea tăcerii", "Plajă", "Castel în alb", "Menire de țară"), reînvie casa părintească, orașul, strada, dragostea, cu o notă elegiacă, legată de trecerea timpului. Versul alb, nu lipsit de muzică interioară, notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubirile de altădată" ("Cântec de primăvara"). Această întoarcere la un principiu vitalist nu se face cu entuziasmul acela dezmărginit, dionisiac, din poemele de tinerețe ale lui Lucian Blaga, nici cu gingășia miniaturală a panteismului arghezian. Tentativa ridicării la cer e intuită de Ioan Alexandru ca și de T. Arghezi ("Cărticica de seară"), în principiul formativ al individuațiilor din toate regnurile; el se declară mai explicit în cel vegetal. Verticalitatea florilor și a plantelor învederează năzuința spre cele de sus. Sub impulsul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avea să evoce și el, ca toți poeții ardeleni, satul: "La margine cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul lor pătrunde-n lucruri/ Până departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
albastră ale lui M. R. Paraschivescu. Poetul îi stăpânește limbajul: "Boarfo! Nu ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
condiția umană." Condiția noastră umană este subordonată gândului ("O lume de noapte și de zi"). Gândul de fapt nu reprezintă ideea, ci o exteriorizare a organelor de relație: " Gândul, pământ plin de ochi și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot ciclul, pentru a putea face apropierea de "Cântare omului" (Arghezi "La stele"). Adrian Păunescu nu cântă feeria nopții, mrejele diamantine; îi lipsește, în acest ciclu sentimentul prometeic: "O, strigăm sub câlții lăptoși de decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pe șoldul tău mă leagăn ca pe o undă moale,/Și brațele de lapte închegat, atât de dulce/ ca aripi se adună pe gât să mi se culce." 1 "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit". 1 Intuim în creația poetului procedee ce țin de paleta expresionistă chiar din volumul "Schituri sub soare" (1929), " Inimi sub săbii", și în "Ceea ce nu se uită?"(1944), "Scutul păcii" (1949). Poetul continuă să publice volumele "Poeme de pace și luptă" (1953
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grimasă." 7 V. Carianopol trece de la suprarealism la poezia de tradiție. Încă din 1937, întâlnim, în "Cartea pentru domnițe", elemente tradiționaliste ("Printre ai mei", "Răvaș lui Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din vecie,/ Nemuritoare în statul ei domnesc/ Oala de lut, aduce mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de hotar care va marca istoria învățământului în România. Acum un an, printrun articol găsit pe Internet, am aflat de experimentul transdisciplinar Anonimul din spatele măștii efectuat la Colegiul Național "Moise Nicoară" din Arad. Din cele câteva rânduri ale articolului am intuit că ceva important sa întâmplat la Arad. Am scris imediat doctorandei mele Anca Mustea, care este lectoră la Universitatea "Vasile Goldiș" din același oraș și ea mi-a stabilit contactul cu profesoara Mirela Mureșan, coordonatoarea experimentului. Câteva luni după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care toți oamenii ar purta o mască și o lume, în care și-ar da jos masca; elevii își vor imagina o sală de clasă cu elevi și profesor și vor formula câteva propoziții despre ceea ce văd și despre ceea ce intuiesc că văd. Care sunt indiciile care i-ar duce spre descoperirea zonei ascunse? Reflecția didactică Prima oră și-a propus să familiarizeze elevii cu tema propusă. A fost un exercițiu de imaginație, de creativitate, deschizând perspectiva demersului următor. Elevii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
asemenea demers didactic, un parcurs care îl pune atât pe elev, cât și pe profesorul mediator al întâlnirii în ipostaza de lector inocent al spectacolului lumii. Dificultatea e dată de lipsa unor repere anterior stabilite (necunoașterea grupului-țintă, imposibilitatea de a intui parcursul ideatic al grupului, fixarea pe o temă nespecifică domeniului științific al profesorului), iar noutatea sperie de multe ori, grație drumurilor nebătătorite și a fricii de ridicol. Munca cu grupul de elevi a însemnat pentru mine o reală satisfacție, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
curiozitatea și să-l determine să-și permanentizeze efortul de învățare prin descoperire. Pentru a fi capabil de toate acestea, profesorul are nevoie de har și aceasta presupune toate calitățile necesare unui dascăl. Aurelia Portal: Spirit competitiv, capacitatea de a intui nevoile elevilor, creativitate, deschidere spre tot ceea ce este nou, capacitatea de a motiva elevii pentru activitatea didactică, flexibilitate pentru schimbare, capacitatea de a iniția schimbări, metode variate și moderne de predare, diminuarea discursului, abordarea comunicării, a muncii în echipă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
întrebată: totuși cum vom face? Cum va decurge "scenariul" întâlnirii cu elevii. Mărturisesc că nu am un scenariu prestabilit, că va fi un happening și toată lumea începe să zâmbească, dar din colțul gurii. Gândul nerostit al tuturor pe care îl intuiesc este legat de câți elevi vor veni. Dacă nu vin? Dacă nu vom avea cui împărtăși ceea ce am construit 9 luni de zile, cu atâta efort și bucurie, în același timp? Răspund gândului celui fără glas, cu voce tare, și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o voce în dreapta. Au uitat, răspund în timp ce mă amuz în mintea mea de uimirea și frumusețea momentului ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
amplifice. Cunoscându-l pe artistul profesor Alexa Visarion de aproape, fiindu-mi mai întăi student și apoi coleg și colaborator pe tărâmul cercetării doctorale din cadrul UNATC, al cărui departament l-a condus cu mult tact și bune rezultate, i-am intuit și identificat structura filonului de gândire. În același timp, opera sa, în evoluția ei diversificată teatru, film, publicistică, pedagogienu trebuie lăsată uitării și înghițită de vacarmul superficialității actuale care ne înconjoară. A fost o întâlnire, fortuită sau nu, între daruri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prima data când, după ce semnasem ca scenograf, cred că 8 sau 10 producții cinematografice de lung metraj ca să mă exprim în limbajul de lemn specific epocii care, tocmai sucombase începeam să lucrez la acest proiect de pe cu totul alte premize. Intuiam că mă aflam, în sfârșit, în apropierea acelei zone, aflată la altitudini amețitoare, a creației autentice. Alexa Visarion și mai apoi, "Maestrul" cum obișnuiam să mă adresez când devenisem mai apropiați, ne-a ghidat eforturile spre o analiză amănunțită a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale, apte să anunțe de pe acum în persoana tânărului Alexa Visarion, un nume de prin rang în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea Dorinei Lazăr forța unei adevărate interprete, a unei tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare simplitate tragedia lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perpetua această stare de fapt. Natura autodistructivă a puterii a fost pusă în lumină în spectacolul lui Visarion și printr-un alt mijloc revelator. Mă refer la felul în care regizorul a utilizat personajele oamenilor de rând, "gloata" shakespeareană. Visarion intuiește perfect că acest grup, deși nu trăiește efectiv istoria, reprezintă un factor absolut esențial pentru făurirea ei; el făurește ambiția istoriei; fără sprijinul lui mai totdeauna nestatornic puterea nu poate să existe. Mulțimea este cea care face regii. Chiar dacă cei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]