3,191 matches
-
religia pe care a studiat-o cu atâta pasiune (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 381). Motive esențialmente sociale au favorizat izolarea parsilor de mediul În care trăiau. Această izolare i-a determinat să-și creeze o istorie proprie, Înrădăcinată Într-o antichitate iraniană, pe care comunitatea celor care au trebuit să-și părăsească patria mamă o apără cu patimă și o moștenește cu mândrie. De-a lungul secolelor există mărturii semnificative: opere precum Qissa-i Sanj³n, În persană, de Bahman Kaikobad Hamjian Sanjan, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
95, pp. 454-465. Boyce, M. (1975c), „Iconoclasm among the Zoroastrians”, În Studies for Morton Smith, Leiden, pp. 93-111. Boyce, M. (1977), A Persian Stronghold of Zoroastrianism, Oxford. Boyce, M. (1979), Zoroastrians: Their Religious Beliefs and Practices, Londra. Boyce, M. (1983), „Iranian Festivals”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 792-815. Boyce, M. (1984b), Textual Sources for the Study of Zoroastrianism, Manchester. Boyce, M. (1989a), „Atas”, În Encyclopaedia Iranica, vol. III, New York, pp. 1-5. Boyce, M. (1989b), „Ataskada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gnoli, G. (1974), „Politica religiosa e concezione della regalità sotto gli Achemenidi”, În Gururăjamanjarikă. Studi in onore di G. Tucci (Istituto Universitario Orientale), vol. I, Napoli, pp. 24-88. Gnoli, G. (1983), „Ahuramazdă e gli altri dèi nelle iscrizioni achemenidi”, În Iranian Studies (Serie Orientale Roma, nr. 52), Roma, pp. 135-145. Gnoli, G. (1984b), „L’évolution du dualisme iranien et le problème zuruanite”, În Revue de l’Histoire des Religions, nr. 201, pp. 115-138. Gnoli, G. (1987c), „Astăd”, În Encyclopaedia Iranica, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
334-336. Gnoli, G. (1993), Iran als religiöser Begriff im Mazdaismus (Rheinisch-Westfälische Akademie der Wissenschaften - Vorträge), Düsseldorf. Gray, L.H. (1927), „The «Ahurian» and «Daevian» Vocabularies in the Avesta”, În Journal of the Royal Asiatic Society, pp. 427-441. Gray, L.H. (19302), „Marriage (Iranian), II, Next-of-kin marriage”, În Encyclopaedia of Religion and Ethics, Edinburgh, pp. 456-459. Grignaschi, M. (1966), „Quelques spécimens de la littérature sassanide conservés dans les bibliothèques d’Istanbul”, În Journal asiatique, nr. 254, pp. 1-142. Güntert, H. (1914), „Über die ahurischen und
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Doctrine of a Future Life from Death to the Individual Judgement, New York. Paymaster, R.B. (1954), Early History of the Parsees in India from their landing in Sanjan to 1700 A.D., Bombay. Paymaster, R.B., f.a., Kisseh-i Sanjan, Bombay. Perikhanjan, A.G. (1983), „Iranian Society and Law”, În Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 627-680. Pettazzoni, R. (1930), „Confession of Sins in Zoroastrian Religion”, În Dr. Modi Memorial Volume, Bombay, pp. 437-441. Pines, S. (1982), „Wrath and Creatures of Wrath in
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi fost rapid eliminat), ci de două moduri diferite și complementare de Înțelegere a sacralității. Elementul cel mai caracteristic al sacrului și al regalității sacre ulterioare constă În apărarea acelei valori fundamentale pe care indienii o numeau •ta(iar iranienii afq³), care se traduce prin „adevăr”, dar care are, de fapt, o semnificație mult mai amplă: „ordine cosmică, rituală, morală, bazată pe dispunerea corectă a fiecărui element component” (cf. Dumézil, 1997, p. 61). Zeul Varuñaxe "Varun{a" Îndeplinește această funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ritualului, nici la cel al textelor nu putem găsi o confirmare ulterioară a importanței pe care trebuie să o fi avut În perioada predocumentară. Însă chiar și cu această rezervă, cadrul indo-european este suficient de clarificat de datele concordante indiene, iraniene, germanice, chiar latine: prima funcție este prezidată de două divinități majore, de naturăxe "Indra" complementară, ambii fiind protectori ai aspectelor sacre ale realității, Însă unul Într-o formă magică, Întunecată, Înfricoșătoare, iar celălalt Într-o formă binevoitoare, senină. 3. ZEUL
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de două texte târzii (Vd. X, 9 și XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără a mai fi recuperat printre zeii zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai norocoase, ale panteonului inițial indo-iranian (nu este cazul să presupunem, asemenea lui Gnoli ș1980ț, că Indra ar fi fost exclus deja din panteonul iranian prezoroastrian). În locul său apar două figuri divine. Una dintre ele este Vayuxe "Vayu", ușor de comparat cu vedicul V³yuxe "Va>yu". Acesta din urmă era propriu-zis zeul Începuturilor (care poate fi deci comparat cu latinul Ianu, cf. Dumézil, 1947), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
V³yu către a doua funcție trebuie să fi Început Încă din epoca indo-iraniană, iar Iranul nu a făcut decât să ducă la desăvârșire un proces Început deja de foarte mult timp. Cealaltă divinitate a funcției secunde este o creație pur iraniană. Trebuie să pornim de la termenul indo-iranian *v•tra-, „rezistență șopusă dușmanuluiț”, din care se formează În India compusul v•trah³ (gen. v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum apare descris de Sapho Într-un imn Închinat Afroditei: Lăsând casa tatălui, ai venit, În carul tău de aur; păsări frumoase și iuți te poartă pe pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului (vv. 7 sqq.). Și religia iraniană prezoroastriană cunoștea cu siguranță aceleași divinități majore ale celei de-a treia funcții pe care le-am văzut și În India, fapt demonstrat de ocurența unui demon pe nume nanăhaithya(care este corespondentul fonetic exact al vedicului n³satya-) Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că este proprie divinităților corespunzătoare funcției a treia. Mai mult, Menasce (1947) a demonstrat că tradiția arabă atribuie Îngerilor, M³r¿txe "Ma>ru>t" și H³r¿txe "Ha>ru>t" (ale căror nume derivă direct de la cei doi, Sfinți Nemuritori, iranieni) aceeași aventură imorală pe care tradiția indiană o atribuie celor doi N³satyaxe "Na>satya" (cei doi fac avansuri unei femei, iar aceasta rezistă până la capăt propunerilor lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
direct de la cei doi, Sfinți Nemuritori, iranieni) aceeași aventură imorală pe care tradiția indiană o atribuie celor doi N³satyaxe "Na>satya" (cei doi fac avansuri unei femei, iar aceasta rezistă până la capăt propunerilor lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură trebuie să le fi fost atribuită și celor doi „Sfinți Nemuritori”, ceea ce demonstrează ulterior analogia perfectă cu N³satya. În ceea ce privește lumea greacă, descoperim urmele clare ale gemenilor divini suverani ai funcției a treia În două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comune sau ca elemente Împrumutate de slavi din alte culturi. O serie de cercetări aprofundate, care pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și, chiar dacă cronologia lui Zoroastruxe "Zoroastru" este foarte controversată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și, chiar dacă cronologia lui Zoroastruxe "Zoroastru" este foarte controversată, aceasta s-ar fi putut produce Începând chiar cu zorii mileniului I Î.Hr. (Gnoli, 1980); o datare atât de Îndepărtată explică și felul În care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
felul În care a fost posibil ca o asemenea influență să atingă Întreaga lume slavă, deci Într-o etapă Încă unitară. Dacă lucrurile sunt destul de clare din punct de vedere lingvistic, la nivelul atestării lipsește confirmarea specifică a unor trăsături iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam, sărace și contradictorii - nu ne permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere lingvistic, la nivelul atestării lipsește confirmarea specifică a unor trăsături iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam, sărace și contradictorii - nu ne permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Se pare, așadar, că Svarogúxe "Svarogu^" a fost și zeu al războiului; iar această funcție a sa nu este incompatibilă, din punct de vedere conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele, dar dobândește, În același timp, o caracteristică tot mai pregnant războinică. d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a insulei Wolin (la gura de vărsare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o divinitate solară provenită din lumea iraniană; cf. În avestică, hvare-khșa¶t½, În medio-persană, khwarș¶t, „Soarexe "Soare" Strălucitor”. 2) Stribogúxe "Stribogu^": este posibil ca și acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus exista, până Într-o perioadă târzie, un Mokosá, spirit domestic cu capul mare și brațele lungi. 4) Simúxe "Simu^" (sau, În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu letonul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]