24,388 matches
-
ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit în cele patru zări,Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări,În așteptarea unui tren ce nu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca pasărea rănită, În zbor spre nicăieri! Mă va-nsoți parfumul De toamnă rumenită, Argintul dimineții Cu brumă și tristeți. Citește mai mult Eu voi pleca desculță
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Citește mai mult În miez de nopți
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
dar nu ruptăDe viață.... XIX. MI-AI DAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Mi-ai dat dulceața Florii de bujor, Ofranda crinului Crescut în vale. Mi-ai pus în palme Roua din izvor, Pe gura-fragă, Foc de sărutare. M-ai adormit cântând Încet, divin acord, Să-mi fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Citește mai mult Mi-ai dat dulceațaFlorii de bujor,Ofranda crinuluiCrescut în vale.Mi-ai pus în palmeRoua din izvor,Pe gura-fragă,Foc de sărutare.M-ai adormit cântândîncet, divin acord,Să-mi fie somnulCale printre stele; Prin lanul copt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ruptă Din luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Citește mai mult Mi-ai dat dulceațaFlorii de bujor,Ofranda crinuluiCrescut în vale.Mi-ai pus în palmeRoua din izvor,Pe gura-fragă,Foc de sărutare.M-ai adormit cântândîncet, divin acord,Să-mi fie somnulCale printre stele; Prin lanul copt,Prin maci-arzând,Prin izvorașul lin,Curgând agale.Mi-ai dăruit o stea din cer,O auroră ruptăDin luminile polare. O
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
somnulCale printre stele; Prin lanul copt,Prin maci-arzând,Prin izvorașul lin,Curgând agale.Mi-ai dăruit o stea din cer,O auroră ruptăDin luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept,Să fiu un rug,Un susur blândîn tainice izvoare.... XX. UN CÂNTEC PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață! Din lacrimi amare Să crească cântări, Miresme de fori și verdeață! Citește mai mult Se-așterne tăcerea,Pe drumuri și-n cer;M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimiDe foc, peste gând,Și-aștept să apară lumina
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Îmi picură lacrimiDe foc, peste gând,Și-aștept să apară lumina.Cu fiece clipăM-afund în genuni! E frig și e noapte,Afară!Se-aud vânturiCe plâng șuierând;Dă, Doamne,Să vină lumina!Țărâna cea receSă-nvie din ierni! Să curgă izvoare de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire? Adânc
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
a strecurat o amăgireși nemiloasă vrea să ne despartă.Dezlănțuie în larg o amintire,Doar raze de azur să mai împartă,Cerșește îndurare de la soartă,Târziul nostru lacrimă-n iubire.Se-aprinde o lumină în tăcereCând tremură un vis neîntinat,Izvorul tău de patimi și durereîn palma unei nopți a înghețat,O ultimă speranță ne mai cereDar ne-amăgim în zbor nevindecat.... XXVI. SONETUL TRANDAFIRULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Eu înfloresc în tainele
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
solstițiu, Stă peticită pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez. Și teatrul ne desface pe o scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mâna ta, Din tine faci corabie și gară, Ce stăvilesc mereu plecarea mea. La noapte iele vor întinde horă, Nu le mai pot visa furiș, furiș... Să-mi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
la solstițiu,Stă peticită pe-un ponton francez,Privind la zi cu nopți în armistițiu,Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.Și teatrul ne desface pe o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mâna ta,Din tine faci corabie și gară,Ce stăvilesc mereu plecarea mea.La noapte iele vor întinde horă,Nu le mai pot visa furiș, furiș...Să-mi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce ne „întunecă” viitorul, o punem într-un ungher la bucătărie printre blidele nespălate... Murim noi ca oameni demni de respect, dar nicicând nu va apune Limba Română. Or, Ea dăinuiește în eternitatea eminesciană, în doine și balade îngânate de izvoare, iarbă și frunze, dacă vocea omenească a urmașilor celor ce-au fost odată români va înceta să le cânte. Mult aș vrea să pot spune, așa cum am scris în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
a lui Iisus Hristos și comuniune a Duhului Sfânt, este fidelă îndemnului Mântuitorului de la Cina cea de Taină, unde a spus ca: „Aceasta să faceți întru pomenirea Mea”(Matei XXVI, 26-28 și cel...) Aici, în adunarea (sinaxa) liturgică, se găsește izvorul vieții, centrul ei, de aici decurgând învățătura nouă, harul ei sfințitor și modul în care ea se conduce. Adevărul ei este viață; împărtășirea de viață: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
moral refuzarea Sfintelor Daruri. Este evident că nu aceasta a dorit Sfântul Apostol Pavel să spună. Într-adevăr găsim în Epistolele sale, în îndemnurile sale, prima formulare a unui aparent paradox, dar care în realitate constituie baza "eticii" crestine și izvorul spiritualității creștine. "Sau nu știți", scrie Sfântul Apostol Pavel către Corinteni, "că trupul vostru este templu al Duhului Sfant, care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
Iisus Hristos, a murit când noi eram încă păcătoși ..." (Romani V, 6-8). A "măsura" acel dar cu meritele și vrednicia noastră este începutul acelei trufii duhovnicești care este adevărata esență a păcatului. Această tensiune își are centrul și, de asemenea, izvorul în viața sacramentală. Aici, în timp ce ne apropiem de dumnezeieștile Daruri, devenim constienți iară și iară de dumnezeiescul "năvod" în care am fost prinși și din care, după rațiunea și logica omenească, nu există scăpare. Căci dacă, din cauza "nevredniciei" mele, nu
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea" Sfintelor Taine și a vieții sacramentale și, mai presus de toate, în renașterea euharistică. Așa s-a întâmplat în Rusia când persecuțiile au îndepărtat atitudinile moderate, formale și nominale - denunțate cu pasiune de părintele Ioan de Cronstadt. Astfel
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
o revistă din Gherla, unde publică „Amin”, „Strigă stâncile” și „Lupii țiganului”,. În „Tribuna”, Coșbuc publică baladele de inspirație populară: „Blăstăm de mamă”, „Pe pământul turcului” „Angelina”, „Fata codrului din cetini”, „Draga mamei”, povestirile și basmele versificate: „Fulger”, „Brâul Cosânzenii”, „Izvor de apă-vie”, „Tulnic”, „Lioara”, „Rodovica”, „Crăiasa zânelor”, „Rada”, „Numai una”, „Nu te-ai priceput”. Începe să traducă „Divina Comedie”, „la care va lucra timp de peste douăzeci de ani”. Între 1886-1887, Coșbuc traduce, la „Tribuna”, peste 480 de poezii „din 92
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
ortodoxă, teologia și tradițiile noastre nu sunt bine cunoscute aici; totuși ele sunt parte fundamentală a identității noastre personale și etnice. De aceea, în timp ce privim caracterul multicultural al societății noastre că pe o binecuvântare și vedem diferența că pe un izvor de bogăție spirituală, si nu ca un risc și o amenințare, noi dorim să învățăm de la alte tradiții, dar de asemenea să o mărturisim pe a noastră. În consecință, Institutul crede că Ecumenismul poate fi o temelie solidă pentru o
Prezentarea activitătilor religios-culturale de la Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi Capela “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” pe anii 2013 – 2014 [Corola-blog/BlogPost/92407_a_93699]
-
de înțelegere consideră că a scrie despre tine înseamnă familiarisme nepermise, sau subiectivism care scot scriitura din câmpul literaturii. Aceștia nu țin seama că fiecare scriere are viața ei proprie și niciodată identică cu realitatea din care și-a tras izvorul întrupării. Când scriu despre mine, eu mă detașez de propria-mi ființă și mă privesc de la distanță ca pe un om oarecare. De la această distanță, subiectivul își dă mâna cu obiectivul pentru a crea credibilitatea, oferind scrisului identitate literară. Chiar dacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
însuși. Despre Părintele Isidor Berbecar din Botiza Maramureșului Voievodal și despre preoteasa sfinției sale - Doamna Victoria cuvintele nu prea mai au ce să spună. În locul lor vorbesc zidurile bisericii, covoarele țesute de presbiteră, care au dus faima zonei în întreaga lume, izvoarele, crucile din cimitir, pomii și chiar aerul. Pentru că de patru decenii, când spui Botiza, spui deopotrivă și familia Berbecar. Pentru românul din sud care pășește dincolo de orizontul Carpaților, în Maramureș, drumul pare mai degrabă o întoarcere la origini. O necesară
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
din viață, și cât de roditor legase toate acestea de familia Părintelui Isidor Berbecar. Căci numai aici, în „Casa Botezului”, cum a explicat numele satului marele istoric maramureșean Ion Mihaly de Apșa, izvorăsc, așa cum relatează Părintele Isidor Berbecar, cinci unice izvoare: primul cu apă naturală, care întreține viața, al doilea cu apă sărată, cu care oamenii își sărează alimentele, al treilea cu apă sulfuroasă, pentru tămăduirea bolilor, al patrulea cu apă minerală, și al cincilea, „izvorul de har divin ce se
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]