3,194 matches
-
noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atît. Lăsăm CÎmpulungul În urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plînsete, jale, bagaje, țipete, Îmbarcarea În vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sînt curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane Într-un vagon, printre care patru bătrîni peste 80 de ani și un copil paralizat. Ne era teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unei armate de ocupație. Instituțiile libere, ca și libertatea cuvântului, nu mai existau. Întregi economii naționale au fost distruse și industria a stagnat. Pe teritoriul Germaniei propriu-zise, după ani de aparentă invincibilitate, s-a așternut un covor de pustiire și jale; podurile erau rupte, orașele în ruine și enorma ei capacitate industrială era practic paralizată. Pentru a putea duce războiul, Marea Britanie își epuizase resursele economice și financiare; aproape întregul popor era mobilizat, toți cei de vârstă utilă atât bărbați cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus într-o zi sora mea, mai mare decât mine. Și a roșit. Dar mai mult decât cuplul nefiresc al lui Norbert și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poet. A făcut liceul la Suceava, absolvit în 1900, și studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și G. Coșbuc. SCRIERI: Jalea satelor, Suceava, 1911. Repere bibliografice: N. Moscaliuc, I. Pânzaru, Scriitori bucovineni, 1992, 33; Satco-Pânzar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
A colaborat la „Junimea literară”, „Sămănătorul”, „Deșteptarea” ș.a., semnând uneori și Leandru. În placheta Jalea satelor (1911) predomină motivele înstrăinării și dorului de locurile natale. Versurile sunt sprințare, cu evidente reminiscențe din poeziile lui O. Goga și G. Coșbuc. SCRIERI: Jalea satelor, Suceava, 1911. Repere bibliografice: N. Moscaliuc, I. Pânzaru, Scriitori bucovineni, 1992, 33; Satco-Pânzar, Dicționar, 50; C. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina, ed. 2, București, 1996, 302-305. G.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii răspândeau raze lungi și roșii. Aerul vuia de un zgomot sălbatic, un zgomot fără păsări, un cântec tomnatic de jale al copacilor. Nu mai știu ce am strigat. Mă împleticeam pe drum, intrasem în stuf până la glezne, îmi înghițeam lacrimile. Vestea - în sfârșit! - mi-a ajuns la inimă"8. Cs. Szabó a plecat imediat spre capitală, de acolo a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
poartă pe umăr, cu schimbul și Îl aduc către sat numai „cu vârfu’ Înainte”. El nu poate fi adus oricum se Întâmplă, ci numai cu vârful Înainte, așa cum spune și cântecul: „Tot cu vârfu’-n vale/ Să le fiu de jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
capătă un Înțeles. Mai multe femei, de obicei dintre rude sau vecini, trec lângă brad și se așază cu fața spre răsărit; ceilalți din asistență trec În spatele lor. În această adunare de lume multă, femeile cântă un cântec ritual de jale, spun ei, pentru tânărul mort. E vorba de cântecul bradului pe care Îl redăm aici: - Bradule, bradule,/ Cin-ți-o poruncit/ De mi-ai coborât,/ De la loc de piatră,/ Aicea la apă./ - Mie mi-o poruncit/ Tinerel voinic/ Numit (numele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
min-m-o găsit,/ Bradul cel pocit,/ Jos o hodinit/ Și-apoi s-o sculat/ Pe min-m-o tăiat./ Și m-or curățat/ Pă min-m-o luat./ Nu ca p-hele lemne,/ Cu vârfu-n vale/ Să le fiu de jale./ Și ei că mi-or zis/ Că pe min-m-or pune/ Zână la fântână,/ Călători să vină,/ Jos să hodinească,/ Să se răcorească/ Și să-mi mulțumească./ Și pă min-m-or pus/ La mijloc de câmp/ La cap
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
însă, puterea de a produce seisme de insubordonare prin disprețuire și batjocură. Despre o finalitate socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nenișorule? BUFONUL: M-am obișnuit așa, unchiule, de cînd ai facut din fete mame ale tale; cînd le-ai dat lor varga și tu ți-ai dat în jos pantalonii. Ele au plîns de bucurie-n lege Și eu de jale am cîntat, Că joaca baba-oarba-asemeni rege Și-ntre nebuni este băgat. Prithee, Nuncle, keep a schoolmaster that can teach thy Fool to lie. I would fain learn to lie. LEAR: And you lie, sirrah, we'll have you whipped. FOOL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
drept un scăunaș. LEAR: Cealaltă-acum; privirea-i cruntă-arată Din ce-i făcută inima-i. Opriți-o! Arme, -arme! Săbii, foc! E mită-aici! Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape? EDGAR: Păzească-ți cele cinci simțuri. KENT: O, jale! Șir, unde-i răbdarea-acum Ce-ades te lăudai că o păstrezi? EDGAR (Aparte): Plînsul începe-a-i ține parte-atît, Că-mi strică înscenarea. LEAR: Și cățeii, Si toti,Trey, Albu, Țumpi, iată, lătra La mine. EDGAR: Tom zvîrli-va-n ei cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
poate-a se conduce. (Intra un sol) SOLUL: Doamna, vești: Oastea britană vine-n marș aici. CORDELIA: Știam deja. Și sîntem pregătiți Ca să-i primim. O, tata drag, Eu pentru interesul tău fac tot. Și de aceea marea Franța De jalea-mi, de rugi plînse s-a-ndurat. Nu-umflată-ambiție armele ne-incită, Ci dragostea și-al tatălui meu drept. De l-aș putea vedea și-auzi curînd! (Ies) SCENĂ 5 (O încăpere în castelul lui Gloucester. Intra Regan și Oswald) REGAN: Oastea cumnatului
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nebunie! LEAR: Soarta de vrei să-mi plîngi, ia-mi ochii. Te știu destul de bine, nume-ai Gloucester... Fii răbdător. Venim plîngînd aici. Știi, -ntîia oară cînd ne tragem aer, Urlam, țipam. Ți-oi predică. Asculta. GLOUCESTER: Vai, vai, ce jale! LEAR: Noi cînd ne naștem, plîngem că intrăm Pe-această mare scenă de nebuni. Iată-o frumoasă pălărie.Ar fi Ingenioasă stratagemă-a potcovi Un escadron cu pîsla; am să-ncerc, Și cînd pe gineri îi voi fi surprins, Atunci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GLOUCESTER: Hearty thanks; CURTEANUL: Ești regele, si noi te ascultăm. LEAR: Atunci, e viață-n asta. Ei, dacă-i să-l prindeți, atunci să-l prindeți alergînd. Să, să, să, să. Iese în fugă. Slujitorii îl urmează) CURTEANUL: Priveliște de jale-n cel mai de jos om, Dar într-un rege-i de nespus. Ci ai o fiică Firea răscumpărînd-o de blestemu-obștesc Ce-aduseră ei cele două. EDGAR: Salut, nobile domn. CURTEANUL: Șir, repede. Ce vrei? EDGAR: Ai auzit ceva că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
slabă, vai, conflictul să-l îndure--Ntre bucurie și durere, pătimind, S-a rupt zîmbind. EDMUND: Cuvîntu-ți m-a mișcat, Poate vă face bine; mai vorbește; Îmi pare că mai ai ceva de spus. ALBANY: De-o fi și mai de jale, s-o păstrezi, Că-aproape gata sînt să mă destram De cît am auzit. EDGAR: Aste-ar părea un capăt Cui nu iubește suferință; dar o altă, To amplify too much, would make much more, And top extremity. Whilst I was
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în clasa I-a - un singur elev. Întâmplarea nu este emoționantă din pricina rarității faptului, ci cauza însăși care a determinat-o este impresionantă: Horea s-a născut în anul dramatic 1943. Singurătatea lui Horea amintește de război, de moarte, de jalea femeilor lăsate acasă, de mizeria în care se scufundă cătunul. Poezia este centrată, așadar, pe ideea că războiul înseamnă moarte, distrugere: Și-n anii cei grei n-au venit pe lume prunci. Dar poezia este intitulată Horea nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este un poet autentic”. Într-un amplu comentariu din Iașul nou68 aflăm despre preocupările „eroului liric” din volumul lui Al. Andrițoiu: „În două cicluri de poeme - poetul Al. Andrițoiu cântă Țara Moților. Cântecul e înstrunat pe două coarde: una de jale și tristețe aspră, nădăjduitoare; cealaltă, de viață proaspătă, înnoitoare, înflorită și în lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin semnificația ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
găinile. Se gândeau că găinile zboară slobode-n copaci prin pădure Și nimănui nu-i trăznește prin cap să le fure. Frații lui priveau înainte, el privea în urmă. Iubea fiecare copac și pământul în urmă lăsat. Simțea cum o jale neînchegată îl scurmă Când se șterg după dealuri ferestre și fumuri din sat. Odată, o roată s-a spart la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
patriotice și de masă - peste 100 la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
pe fostul premier, vedem acum că nu de consileri ar fi avut nevoie, ci eventual de consiglieri, în nuanță italiană, siciliană... Dorin Popa: Adrian Nastase mă preocupă mai puțin acum, deși eram înfricoșat la gândul că va ajunge președinte. Era jale. Mult mai mare decât acum. Totuși, acum, A. Năstase are ceva shakespeareian, trădat de toți, ciupit de mulți care l-au adulat și i-au cântat în strună. Nu pierde însă nici un moment, chiar și când situația lui e dramatică
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai degrabă relaxat, ceea ce a făcut ca poeziile sale să fie apreciate de cititori. Vom reda un asemenea text, pentru a surprinde mai bine spiritul în care scria Zacheu: Pentru tineri Tineri voi aveți în inimi Însă, vai mă prinde jalea... O comoară nestimată! Că la noi în sat nu-i bine!... V-am rugat și vă rog iarăși, Ce păcat c-atâția tineri Să rămână ne-ntinată Au dat satul de rușine!... Când al patimilor ropot Ah!... părinții poartă vina Și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
am născut să mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau acest mândru îndemn: „Mută munții uriași din calea zărilor, - / de poți!” După Goga, C. este al doilea poet tribun reprezentativ provenind din Transilvania: mai vârtos, mai puțin atins de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Ono a murit. Narațiunea stufoasă înaintează pe mai multe căi deodată. Câteva istorii se derulează simultan. Această simultaneitate face ca romanul să fie o frescă ce deplânge apusul tradiției japoneze. Personajele sunt distante, îndepărtate, rigide. Ceea ce impresionează până la lacrimi este jalea zilei încheiate, tot așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a personajelor. Cel mai adesea personajele se ratează unul pe altul, ceea ce vrea să spună că nimeni nu descifrează pe nimeni. șerpuind printre ființe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]