5,826 matches
-
loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar fi oferit o combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă găseam și eu acolo, mai ales după ce Garamond lansase Proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-ar fi oferit o combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă găseam și eu acolo, mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În care adversarul veritabil era un altul, unul nou -, el Își reafirma, În singurul fel În care putea s-o mai facă, posesiunea asupra Lorenzei. În acest timp Lorenza Îi răspundea, după ce ceruse un alt pahar de la cineva: „Dar În joacă. Eu Însă te iubesc pe tine”. „Bine că nu mă urăști. Ascultă, eu aș vrea să plec acasă, am o criză de gastrită. Eu sunt Încă prizonierul materiei inferioare. Mie Simone nu mi-a promis nimic. Vii cu mine?” „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru situația în care care se afla. I-am cedat ca să se termine odată. - Păi ăsta e viol...psihic. - Poți zice și așa. După ce s-a terminat totul, l-am respins. Mă simțeam groaznic. Îmi pierdusem virginitatea doar dintr-o joacă. - Și el, ce-a zis? - Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împins violent la loc. Ornitorincii se enervează și dacă se vorbește prea tare. Venele de pe gât li se umflă și îți strigă în ureche: păstrează disciplina! Te scot din rând și te trimit dracului acasă! Cu ăștia nu e de joacă - ar fi un dezastru să fii trimis acasă cu banii, să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei stătea un individ în costum; în loc de cap avea o minge de tenis, pe care cineva desenase în joacă doi ochi și o gură. Femeia îl imploră cu lacrimi în ochi: dă-mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât de dragi îmi sunt copiii și atât de mult îi iubesc! Mă întrec cu Vasile pe care-l observ de când am venit la voi. Tot pe lângă fată se duce:ba o mângâie, ba o ia în brațe, ba o joacă pe genunchi. Nu știe ce să-i mai facă. De tine ce să mai spun. Cred că n-ai sta o clipă fără ea. Dragă Claudia, nu mi-am închipuit vreodată că am să pot iubi atât de mult un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a mai cânta. — Mai cântă, Prințăso, o rugau Păun și Rozmarin. — Hai, mânca-te-aș, mai cântă, că-mi place cum cânți, o implora Izaura. Prințesa le cânta, ei se așezau lângă ea și o ascultau. După terminarea cântecului, începea joaca. Se alergau, se ascundeau, cădeau, dar nu plângeau. Viața dură pe care o duceau îi călea. Când cădea Prințesa se străduia să nu plângă, să nu se facă de râs. Ei însă repede o ridicau, o scuturau și-i spuneau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai făcut ceva rău?a întrebat-o Ismail. — Prințesa este o fată cuminte. Vrem să stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să nu facă atitudine aparte, țiganii au aflat care era scopul vizitei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lor, nu-i va plăcea cartea. Ei nu știau originea adevărată a acestei fete și n-o vor afla decât foarte târziu. Observaseră că Prințesei îi plăcea să cânte. Când deja se obișnuise cu ei, cânta prin casă, afară la joacă. Învățătoarea le spunea că este foarte talentată la muzică și are o voce frumoasă. Aceleași aprecieri le-a făcut și profesoara de muzică, atunci când Prințesa a fost în clasele mai mari și le-a sugerat părinților că ar fi bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tot satul, iar Teofana era ținta privirilor oamenilor. Chiar și hainele cernite îi scoteau în relief frumusețea și mai ales personalitatea ei. Oamenii parcă nu îndrăzneau să i se adreseze. Singurii care au rupt gheața au fost prietenii ei de joacă Luminița și Radu, care au venit la ea adresându-i condoleanțe. — Nu vă mai cunoșteam, măi copii, s-au îmbrățișat sărutându-se. — Nu mai suntem copii, Teofana, îi spunea Luminița — Avem noi copiii noștri, adăuga Radu. Ce mult v-ați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite haine grele de omăt... totul pare învăluit în magie. Când toate aceste minuni vor evada, casele se vor freca la ochi după atâta somn, copiii vor continua joaca în iarbă, iar poveștile încărcate de minuni vor capăta o aură aparte. Atunci primăvara cea verde se va încolăci între ramurile naturii, iar noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură și, când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de 24 zăpadă, a început să sară de bucurie: «Poate mai întâlnesc un prieten» își zise iepurașul. Și gândul îi
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
și Urechiatul. Ori îl iei, ori nu-l iei, tertium non datur! Hotărăște-te! Ce atâta tămbălău? Mi-a intrat nisip pe gât, la mama dracului...! Ho, Sammi, oprește-te! Gata! Ne-a ajuns! Pe obârșia Profetului! Să terminăm cu joaca asta idioată! Lasă-ne! Tai-o! Du-te-n...! Iepure...!!! strigă Bursucul. Aicea sunt! Alungă-l! Ușuie-l! Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închipui să coboare atât! ― De ce zici așa? ― Nava asta ar fi disproporționată. ― Față de ce? Față de cine? Dallas nu știu răspunsul. Ripley ar fi abandonat cu plăcere cercetările dacă ar fi găsit altceva mai bun de făcut. Dar nu era cazul. Joaca de-a analiza ECIU era mai bună decât hoinăreala prin-tr-o astronavă pustie sau holbarea la scaunele goale din jur. Pe neașteptate, o realiniere de priorități în programarea chestionarului slobozi un declic în banca de informații a navei. Lectura rezultatului apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî și mai adânc.) Hai, vino, motanule. Vino la Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu grijă blănița. ― Jones, ești norocos, zise ea surâzând. Aparent, el nu era de aceeași părere. Când ea întinse brațele să-l prindă, el sări vioi și dispăru în spatele panoului. Ea se duse de grabă după el. ― Hai, Jones! Lasă joaca... nu acum. Toată lumea te așteaptă. ― Crezi că o să avem nevoie de toate astea? zise Lambert lăsând jos povara pentru a-și ridica o meșă de păr. ― Cât putem duce. N-am chef să fac două drumuri! ― Bine-nțeles. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se lasă și-l propulsează mereu. Acesta este cazul părinților cu posibilități materiale, cu timp disponibil pentru educarea copilului și cu convingerea necesității depunerii efortului pentru instruire. Educația nu se face de la sine, pentru că este mai grea de înfăptuit, decât joaca și lenevia, etc. 2. Gândirea Puterea cea mai marea a omului se află în gândire. Cel ce crede cu adevărat că va reuși, reușește. Ce am gândit eu ? Deși toți, medicii și oamenii din jurul meu erau convinși că dezlipirea de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
favorabil asupra sănătății. Pentru împerechere, (pentru începerea activității sexuale) este necesară și o documentare, informare teoretică, prealabilă. Există multe cărți scrise cu această temă. Tineri, nu mergeți cu ochii închiși, pe un drum necunoscut, fără întoarcere. Împerecherea nu este o joacă sau o distracție. Faceți sex în mod responsabil, oameni buni, nu așa: „ nu știu ce am făcut (sau ce au făcut alții cu mine”), pentru că eram beat (beată)”. Bărbații trebuie conștientizați de faptul că prin actul sexual, prin împerechere, își depun propria
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de trandafiri sau stratul meu de ceapă dintre blocuri ori să îi țină pe copii cuminți în țarcul lor de joacă : „Măcar un gard mic să monteze, pentru că cei mici sînt neastîmpărați, vor să alerge” - a declarat presei o mămică grijulie. Pentru alții însă gărdulețele astea pot fi de-a dreptul o calamitate : un localnic al Clujului, de pildă (cam beat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții : erau între doi și trei bunici la un copil ! Pe de altă parte, îmi aduc aminte de prima dată cînd, la un congres, am văzut în fundul sălii o colegă din Statele Unite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unei „glume de tîmplar” din Maramureș : Odinioară - spune tîmplarul -, soția unui tîmplar trebuia să fixeze cu propriul ei corp bîrna cea groasă pe care o tăia bărbatul ei în unghi drept. Femeia stătea călare pe bîrnă și, aproape în joacă, i-a cerut bărbatului ei să fabrice, după modelul așchiilor care cădeau pe jos, un obiect care să imobilizeze bîrna. Bărbatul o ascultă și fabrică, din fier, primul cîrlig. Și Anghelescu interpretează : În această istorie a originii cîrligului, obiectul eliberează
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]