8,051 matches
-
ziua aceea, după ce am rămas două ore În casă cu plasa pe cap, mi-am scos-o, am controlat superbul efect În oglindă și mi-am Îndreptat pașii Într-acolo, să-i Întâlnesc pe cei cărora eram gata să le jur credință. M-am apropiat de ei când deja briantina luată de la piață Își terminase funcția ei de lipici și părul Începea să revină În poziție verticală, dar cu Încetinitorul. Mare entuziasm pe cei din Fundătură, strânși cerc În jurul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secrete și limbi universale. La Praga, Rudolf al II-lea transformă curtea Într-un laborator alchimic, Îi invită pe Commenius și pe John Dee, astrologul curții Angliei, care dezvăluise toate secretele cosmosului În câteva păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate că s-au adunat toți la un loc. Dar se pare că au făcut-o În glumă, ca În joacă, nu se gândeau nicicum să creeze pandemoniul pe care l-au creat. Andreae Își va petrece apoi toată viața jurând că manifestele nu le-a scris el, că, oricum, era un lusus, un ludibrium, o goliardie, Își pierde din această cauză reputația academică, se supără, zice că rozaruceenii, chiar dacă existau, erau cu toții niște impostori. Dar, nimic. Imediat ce se ivesc manifestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
A, nu, acum vreau să aud sfârșitul”. „Brambureală generală. Toți sunt rozacruceeni. În ’27, Francis Bacon scrie Noua Atlantidă, iar cititorii cred că el vorbește despre țara rozacruceenilor, chiar dacă nu-i numește niciodată. Bietul Johann Valentin Andreae moare continuând să jure Întruna fie că nu a fost el, fie că, dacă a fost, a zis-o În glumă, dar de-acum nu mai e nimic de făcut. Avantajați de faptul că nu există, rozacruceenii sunt peste tot.” „Ca Dumnezeu”. „Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai intrat și dumneata În Panteon, o, e pur act de dreptate)”. Belbo Îmi arătase enciclopedia. „Acum un ceas ți-am tras o dojană părintească: nimeni nu e nevinovat. Enciclopedia o facem În exclusivitate noi, eu și Diotallevi. Dar Îți jur, nu ca să ne rotunjim leafa. E unul dintre lucrurile cele mai distractive din lume, și În fiecare an trebuie să pregătim ediția nouă adusă la zi. Structura e mai mult sau mai puțin de tipul ăsta: un articol se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De Gubernatis să iasă din provincia lui, să-l proiecteze pe culmi. Către sfârșitul cinei, Garamond Îi va spune la ureche să treacă a doua zi de dimineață pe la el”. „Și a doua zi de dimineață el vine”. „Poți să juri. Își va petrece noaptea visând măreția lui Adeodato Lampustri”. „Și apoi?” „Apoi, a doua zi dimineața, Garamond Îi va spune: «Aseară n-am Îndrăznit să vorbesc, pentru a nu-i umili pe ceilalți, ce lucru sublim, nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi murit pe loc. Atras de strigătele mătușii, veni și Adelino Canepa cu soția și cu copiii. Mătușa Îi striga că e o iudă, că el Îl denunțase pe unchiul la partizani, pentru că strângea contribuțiile pentru Republica Socială. Adelino Canepa jură pe ce avea el mai sfânt că nu era adevărat, dar se vedea că se simțea răspunzător, pentru că Împrăștiase prea multe vorbe În jur. Mătușa Îl dădu afară. Adelino Canepa plânse, se adresă mamei mele, aminti toate dățile când cedase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zise Riccardo. „Ești vulgar. Stai mai departe. Vorbesc cu Jacopo. Doamne Isuse, tu ai voie să faci jocuri intelectuale cu prietenii tăi și eu nu? Cine-i cel care mă tratează ca pe prostituata din Tyr? Tu ești.” „Puteam să jur. Eu, sigur că da. Eu sunt cel care te Împinge În brațele domnilor bătrâni.” „El n-a Încercat niciodată să mă ia În brațe. Nu e un satir. Îți pare rău că nu vrea să se culce cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
impresie foarte bună. Ce conversație, ce stil! Gentilom de viță veche, mare domn, s-a pierdut modelul ăsta. Ce erudiție, ce cultură, aș zice mai mult, ce informație! A povestit anecdote savuroase despre personagii de acum o sută de ani, jur, ca și cum i-ar fi cunoscut personal. Și știi ce idee mi-a dat când ne Întorceam spre casă? El de la prima privire Îmi fotografiase oaspeții, deja Îi cunoștea mai bine decât mine. Mi-a spus că nu trebuie să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul pe niște cearșafuri Împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmează, și oile Îl vor urma. Dragul meu Jacopo, trebuie să-ți cer un mare sacrificiu, dar tu trebuie să te Întorci la genis, Împreună cu ceilalți doi. Tu ai simțul ritmului, tu trebuie să mi-i ții la pas. Îți jur că, imediat ce vor deveni autonomi, te pun din nou la trompetă». Îi datoram totul lui don Tico. Am spus da. Și la următoarea serbare trompetele s-au ridicat În picioare și au cântat intrarea la Porniți Înainte În fața Ceciliei, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apolicaptic...ăă...apo...pocaliptic, vai de noi! - Mofturi, nene! - Da de ciorditori ce-o să mai ziceți, ei? - Canci, dacă nu mi l-au ciordit pe Chilot până acum înseamnă că nu-s decât un mit. - Domnu’ Leo, pe Venezuela mă jur și pe Guatemala, zău că nu mai știu dacă sunteți cinic sau optimist!? - Uite, da’ tot așa, rămâne aici, săptămâna asta eu sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pe morți și de pe vii! Haida de, nepoate, drept cine mă iei? Păi cine-s eu în fața mea? N-am eu lovele pentru superstiții d’astea cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că ține sub saltea carnetele de economii și punguța cu bijuterii. Trei chestii îl exasperau: cheltuielile, popii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot n-aș fi spus nimănui. Îmi dau seama că sunt lucruri care nu se pot spune. Cum aș putea să te trădez. Și mai ales pe tine? Să fii liniștită că nu voi spune nimic nimănui. Îți promit. Îți jur pe ce am mai scump, îți jur... Nu-i nevoie să juri, Cezar. Te cred că altfel nici nu ți-aș fi spus. — Frumoasa mea, prințesa mea, talentata mea... — Piranda ta... — Piranda mea, țiganca mea, o mângâie în continuare sărutându
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dau seama că sunt lucruri care nu se pot spune. Cum aș putea să te trădez. Și mai ales pe tine? Să fii liniștită că nu voi spune nimic nimănui. Îți promit. Îți jur pe ce am mai scump, îți jur... Nu-i nevoie să juri, Cezar. Te cred că altfel nici nu ți-aș fi spus. — Frumoasa mea, prințesa mea, talentata mea... — Piranda ta... — Piranda mea, țiganca mea, o mângâie în continuare sărutându-i mâinile, izbucnind în râs amândoi. Mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care nu se pot spune. Cum aș putea să te trădez. Și mai ales pe tine? Să fii liniștită că nu voi spune nimic nimănui. Îți promit. Îți jur pe ce am mai scump, îți jur... Nu-i nevoie să juri, Cezar. Te cred că altfel nici nu ți-aș fi spus. — Frumoasa mea, prințesa mea, talentata mea... — Piranda ta... — Piranda mea, țiganca mea, o mângâie în continuare sărutându-i mâinile, izbucnind în râs amândoi. Mai senină de cum venise, s-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana. Nici să nu amintești acest nume cât stau la voi.Să mă prezinți cu numele pe care ți-am spus că-l mai port. — Prințesa — Da văd ca l-ai reținut. — Chiar îmi place — Nu mă dai de gol? — Jur! Fiind cu mașina, Teofana nici n-are timp să se gândească la felul cum vor reacționa părinții lui Alexandru, dar mai ales el sărăcuțul, că se și pomenește în fața casei părintești. Își stăpânește cu greu lacrimile care-i umezeau ochii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun gând...?! He, he, he, he, heee! Vierme nu-i răspunde, brobonat din cap până-n picioare, pe sub pardesiul lui mini-jupist, de molton lustruit și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gură de praf. Văzând că nu se mai întoarce, dânsa l-a chemat și l-a tot chemat, l-a căutat și l-a așteptat disperată, dimineața, ziulica-ntreagă și noaptea, până când, acum vreo oră, o oră și jumătate, se jură că i-ar fi auzit fleanca, prin fereastră, de-afară, din curte, din direcția bucătăriei Criminalului. Atunci, a fost convinsă că i l-au răpit. Da, da, exact, exact! Da, chiar! L-au luat cu anasâna, cu japca, joi, cam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar absolut nimic periculos în coș, nici un fel de bombă. Nici poveste! Doar că Boss s-a alarmat, fiindcă nu a vrut ca să i se umble cu forța, acolo. O să vă arătăm îndată, ceea ce este înăuntru. Vă promit solemn, vă jur, că nici unul dintre noi nu dorește ca să se petreacă vreo nenorocire! Vă rog din suflet, să stăm jos, să vorbim și să ne putem înțelege omenește. Iar eu o să vă povestesc ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la muzeu, pentru ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răcnete și fugim, care cum apucăm, în curte, unde dăm peste Nae leșinat, după fellatio, cu jumătate de jucărie tăiată, la Coco, în mânuță! Boss aruncă în ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur! Îl cârpăcim pe Năică, cum putem și ne tirăm cu toții, cu Sile târâș, ca să nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce, pe nedrept?! se zborșește iar Mânecuță. Cetățenilor cinstiți, n-are de ce să le fie frică! Numai ăia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Uite-l și pe marele jurist Pipulea! Bleah...! Nu ține fenta! N-ai tu față să mă prostești și să-mi dai mie lecții, când ai plecat cum ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi găsiți pe hoți din fundul pământului, altminteri e foc mare, că voi trebuie să-i știți de n-oți fi cumva chiar voi... Iacob Mitruțoiu, cel mai bătrân și gârbovit puțin, cu urmele degetelor plutonierului pe obrajii gălbejiți, se jură că el n-a fost de serviciu în noaptea aceea și a dormit acasă cu copiii, precum pot mărturisi toți vecinii lui și tot satul. Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]