179,812 matches
-
de cumpărare. - Debitezi paradoxuri idioate, i-am zis. Nu pricep nimic... - Bine, a acceptat el. Speră să ai dreptate... Și a plecat trântind ușa. * * * În sfârșit, avem și noi o tradiție care se leagă foarte bine cu altruismul poporului român: lăsăm medaliile la alții. Excepțională probă în care, după box, ne-am impus și la atletism unde, la recent încheiatul campionat mondial indoor de la Budapesta, am fi luat locul întâi pe națiuni la disciplina “lipsă de medalii” dacă nu aveam una
“Televiziunea, dragostea mea” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13029_a_14354]
-
au fost adăugate recent. Desigur, pot veni și vor veni, probabil, alte nume absolut necesare în sistem pentru a-l valida: Eminescu, Caragiale, apoi alți scriitori interbelici, ca Arghezi, Blaga, Bacovia, Camil Petrescu etc. Dar e o strategie greșită să lași temelia unei construcții la urmă și să începi cu tavanul și acoperișul, suspendate avangardist în aer; să începi, puțin credibil și cu enorme riscuri, tocmai cu literatura contemporană și încă, și mai fantezist, cu multe nume noi mai puțin convingătoare
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
puțini inși recunosc...De pildă, notele din același august românesc: “27 august (Iași)... O zi grea, păcătoasă! Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate, de lipsa de caracter”. 17 august (Tecuci)...” Seara m-am lăsat dus de visare și am lenevit. Mai important decât orice pentru viața mea este îndreptarea celor trei vicii: lenea, lipsa de caracter și irascibilitatea...” 28 august. “Am 26 de ani. Am scris câte ceva și m-am gândit la multe... Mai
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
sus, lagărele de concentrare, lagărele de exterminare, precum și crimele pe scară largă din timpul războiului se plasau încă în viitor, erau incerte; dar într-un viitor pe care autorul îl vedea apropiindu-se cu pași mari. Lectura Istoriei unui german lasă un gust amar și o dezolare persistentă: prin jocul întîmplării, oricare țară își poate alege varianta funestă de existență, cufundîndu-se în marasm (cu delicii ori cu resemnare - depinde de ce categorie a populației avem în vedere) și atunci nici o inteligență individuală
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Al. Paleologu și alții despre care revista din Tg. Mureș nu suflă o vorbă. Salonul de coafură de la Palatul Victoria Cotidianele centrale au comentat în fel și chip restructurarea guvernului, dar fără a se lăsa impresionate de afirmațiile premierului că astfel executivul va funcționa mai bine. ADEV|RUL e de părere că „Restructurarea mai adaugă un etaj piramidei Puterii.” Ziarul condus de Cristian Tudor Popescu a stat cu ochii pe Rodica Stănoiu: „a fost destituită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
al ministrului Stănoiu), colonelul Constantin Donose (fost ofițer SRI, acuzat de poliție politică în cazurile Ursu și Mineriada ’91) și generalul Dan Gheorghe (eminența cenușie a serviciului secret al Ministerului Justiției - SIPA), acuzat și el de poliție politică. Ce mai lasă în urmă Rodica Stănoiu? Cartelul Stănoiu, o întreagă rețea de rude, prieteni și cunoștințe fixate strategic în puncte cheie.” Potrivit ziarului citat, un test important pentru intențiile reformiste ale noului ministru al Justiției va fi dacă va curăța Justiția de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
a relativismului postmodernist, iar la celălalt capăt, dinspre clasici, să procedezi la modul tradițional. Nu poți să construiești un canon din opere neterminate, cu scriitori aflați în plină ascensiune (inclusiv prin afirmarea postumă incipientă, în cele câteva cazuri) și care lasă în suspensie, a nedumerire, numeroase semne de întrebare: ce vor mai scrie? Încotro vor evolua? Dacă vor evolua și nu-și vor contrazice premisele? Nu vor ieși din linia lor previzibilă de dezvoltare? Cum va reacționa receptarea critică? Îi va
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
am zvârlit prin toate hârtoapele. ți-am promis că-ți fac cadou o pereche de pantofi. Mi-ai spus că ai să-i primești și ai să te bucuri. Iată, îți fac cadou geniul meu. Ți-l dăruiesc. Ți-l las în seamă. Te ridic la demnitatea de stăpână și mă ridic și eu la aceea de sclav” (p. 143-144). Așa îi scria tânărul Dimov iubitei sale într-o epistolă din 7 martie l946, la 20 de ani, când invocatul său
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
propriilor convingeri și de adecvare aparentă la normele și principiile dominante - fie că a fost generată de o slăbiciune morală, fie că a provenit din intenția de a-și proteja familia sau din simpla dorință a scriitorului de a fi lăsat să își facă meseria - ea cred că nu poate fi negată și nici acoperită cu o aură de dizident 1) la care se recurge îndeobște nu doar în ceea ce îl privește pe scriitorul în cauză. Cu toate acestea, este bine
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
calea și cărora, într-un fel sau altul, le-a însemnat destinul. Este o iubire alcătuită din curiozitate emoționată și din cinism critic, din îngăduință și spirit polemic, din maximă înțelegere și dispreț. Este un sentiment chinuit, dar care nu lasă niciodată loc indiferenței. Iar cât privește obiectul iubirii, la fel ca celelalte femei din viața prozatorului, Roma suferă o modificare după ciocnirea cu Moravia: se privește în oglinda fermecată ținută de mâna care scrie, se cunoaște mai bine și învață
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
această artă a conviețuirii, încât ajunge să fie dependentă de ea. Privind sala înțesată de oameni care nu doar îl citiseră, ci îl studiaseră și îl puteau cita pe Moravia, care îl cunoscuseră personal sau cel puțin merseseră pe urmele lăsate de el, mă gândeam că acești romani sunt tot atâtea replici ale Elsei Morante, ale Daciei Maraini sau ale junei Carmen Llera: din ce în ce mai tineri, din ce în ce mai fermecați de literatura lui; dependenți de Moravia. 1) La începutul războiului, Moravia se retrage împreună cu
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
Cristian Teodorescu Refrenul ministerial „Eu nu demisionez!” l-am tot auzit, în diverse variante, din 1990 încoace. Miniștrii români n-ar lăsa funcția din brațe pentru nimic în lume. Unii par a privi demisia ca pe o boală rușinoasă. Alții o consideră o înfrîngere personală care nu intră în discuție. Pe vremea regimului Constantinescu demiterea unui ministru era prilej de scandal și
Adio. La Justiție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13050_a_14375]
-
casă în casă și vindeau Biblia. Școala psihologică pe care o reprezenta merita o astfel de expediție. Polonia este o țară de oameni inteligenți. Era vorba doar să semene sămânța și să se întoarcă acasă peste o săptămână. Să le lase cărți, că doar citesc în engleză și cumva o să se poată opune autorității Fondatorului. Sorbind drink-ul făcut de către stewardesă din celebra votcă poloneză, profesorul își amintea cu satisfacție visul pe care îl avusese în noaptea dinaintea plecării - iar visele
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor Christos a-nviat Din putred lințoliu; Zdrobiți necurmat Cătușele-doliu! Slăvind cu strădanie, Cu dragostea danie, Frățește-n grijanie, Umblînd cu citanie, Vestind de pățanie, Și-i Domnul aproape De voi, să
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
cea mai curată) Văd liber ochii mei; Ce mare-i duhul! Pe-acolo trec femei, Umplînd văzduhul. Sublimă-n miezul lui, Cu nimb de stele, Regina cerului Stă-n fast cu ele. (Extaziat.) Doamnă-a lumii,-n gînd te port! Lasă-mă, ca-n templu, În albastru-ntinsul cort Taina să-ți contemplu. Tot ce-n bărbătescu-mi piept Grav și tandru-mi cîntă, Să te-ntîmpine de drept Cu iubire sfîntă. De ne-nvins sîntem, cînd tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
la fel de intens, numai că poetul a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că, atâta timp cât el însuși își este propriul călău, „până la execuție mai ai tot atâta timp / cât de la execuție încoace”. De aceea, uneori, resemnarea se lasă dominată de sentimentul rușinii. Sufletul, de la sine, „merge acolo unde este durere”. Deturnarea înțelesului, subminarea prin paradox, înseamnă exact fuga, ascunderea, abandonul. Oricum „de la un înalt grad de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul nu mai
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
sub forma (doar a) unei aparent nevinovate și prietenoase suave bucle a timpului: „a fost destul, prea destul, / alergarea putea să înceteze de mult. / dar pentru că trebuia să consumi o anume energie, / numai pentru că trebuia s-o consumi, / te-am lăsat să zbengui, / să crezi că ar putea să conteze vreodată / dacă pierzi sau câștigi ș...ț sfârșitul n-are / nevoie de eroi, ci de netoți ca tine, / care nici nu trebuie să înțeleagă, / nici să se facă înțeleși.” (p. 72
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
stat” - “Profesorul îmi mai spune”), dar ochiul teoreticianului veghează: “... iată, de mă opresc o clipă/ să mă uit spre începutul poemului,/ bag de seamă că numai imperfectul/dă semne de mișcare, - cum ne învață/ de altfel, Estetica modernă, numai el lasă întredeschise două-trei uși ale Operei” (“Zvonuri”). Pare să fie în acest volum o reflecție asupra propriului scris, asupra poemului și a ideii de poem, dar, de fapt, se petrece un lucru mai important, reflecția este transferată asupra existenței, asupra semnelor
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată și resemnată? Stabilitatea la fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle de sub găină, fără ca respectiva galinacee să-și dea seama? Demnitatea cu ochi injectați a lui Hrebenciuc, mare meșter să pună, la talk-show-uri, pumnul în gura celor ce
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
de dracul, vorbim de „unele accente exagerate” ale politicienilor europeni. Orice minte de om normal nu numai că vede, dar și simte buba. Problema e chiar supraviețuirea, într-o Europă postmodenă, a strigoilor comunismului românesc. Acești oameni trebuie să ne lase de urgență, să-și ronțăie ideile și dorința de înavuțire în altă parte. Eventual, în patria lui Smirnov, unde gângăvelile lor politice ar putea să mai aibă trecere. Cel mai grav lucru care s-a produs la Bruxelles nu e
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne putem împiedica a ne gîndi la un lider politic ultramediatizat al momentului... Maria Urbanovici, Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II, Ed. Fundația Luceafărul, București, 2003, 126
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
de modă Schiaparelli, de unde nu ieșiră decît spre a reveni la Ritz, la țanc pentru ceaiul de la ora cinci. Barbara Stevens izbutise să-și compună o expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip evident că ieșea de la Ritz, și o alta care, la întoarcerea la Ritz, nu lăsa nici un dubiu asupra faptului că ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Stevens izbutise să-și compună o expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip evident că ieșea de la Ritz, și o alta care, la întoarcerea la Ritz, nu lăsa nici un dubiu asupra faptului că ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată, opusul exact al unei guri căscate de uimire; nu răspundea niciodată întrebărilor
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată, opusul exact al unei guri căscate de uimire; nu răspundea niciodată întrebărilor pe care i le puneau vînzătoarele, își lăsa mîinile înmănușate să zăbovească peste diverse articole și, pretinzînd totodată, fără nici o delicatețe, că nu se oprește la nimic, se mira în secret de absolut tot. Pentru întoarcerea la Ritz, afișa dimpotrivă o gură închisă, sau, mai bine spus, încordată
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]