3,897 matches
-
și mobilitatea aceluia. La trecerea prin cimitir: „Nu-i era frică; se știa curată și cu dreptate; totuși grăbi pașii”. Începutul și finalul acestei mici secvențe trimit la perspectiva naratorului, dar în matca narației la persoana a treia mărcile vorbirii lăuntrice, fără a-și „topi” cu totul contururile, dau întregului „un aer de” stil indirect liber. Nu numai Vitoriei i se dezvăluie pe astfel de căi reacțiile, gândul, stările, ceea ce este doar în ea, nelăsat să se exteriorizeze. În alternanța necesară
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
indirect liber. Nu numai Vitoriei i se dezvăluie pe astfel de căi reacțiile, gândul, stările, ceea ce este doar în ea, nelăsat să se exteriorizeze. În alternanța necesară pentru variație (fără de care, în reluarea lor, neîntrerupte de nimic altceva, semnele gravității lăuntrice s-ar toci), „bilanțul” copilăriei, în pragul apropiatei despărțiri de ea, imprimă recapitulării acelor „multe lucruri bune peste care a avut el stăpânire cât a fost copil” („pârâul cu bulboanele”, „potecile la zmeură”, la afine, poveștile, seara, la stână) un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
lumea ei, ale cărei repere și modele culturale sunt altele decât cele intelectual citadine ale eroilor unor Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și trecu în ușa din stânga a altarului [...]”. „Fără să vadă pe nimeni”: aceasta e marca emoției de vârf, o marcă, iată, discret pusă, cu mult firesc, fără urmă de afectare retorică. Notațiile, ca din afară, urma gândului și a stărilor lăuntrice, captată în tonalitatea stilistică a personajului (și montată în tipare de stil indirect liber), crescendo-ul emoției sugerate, toate acestea spun nu „analizei psihologice” și procedeelor predilecte subordonate ei: recursul la ele le-ar falsifica „lumii” și eroinei din Baltagul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o religiozitate necomplicată (poate nici de o chiar mare adâncime, ea situându-se în fond la un nivel al normalului și obișnuitului), căreia însă situația ce-i este dat eroinei s-o trăiască îi conferă o intensitate și o tensiune lăuntrică a concentrării întregii ei ființe într-o unică aspirație, la o măsură a excepționalului, a credinței întăritoare. Pe seama acesteia va pune ea totul, atât propria-i decizie interioară, crucială, cât și celelalte „hotărâri” și urmări, ce decurg din aceea: „Adevărul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Dar este aceasta o perspectivă (asupra protagonistei Baltagului) ale cărei premise rezistă analizei critice? „Bistrița” și „Piatra” sunt momentele decisive pentru ieșirea Vitoriei Lipan dintr-un „întuneric” al îndoielilor, al nesiguranței și al neștiinței, către o cu totul altă stare lăuntrică și urmările ei: „hotărârea” cea mare și împlinirea ei, prin căutările și „ancheta” ce îi urmează acesteia. Până atunci se ferise să dea glas bănuielii - „vierme neadormit”, ocrotind astfel încă-speranța, acum gândul ce va deveni adevăr confirmat (de trupul mortului
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii râpilor (...)”: Vitoria știe că nu numai de „zodia primăverii” dau semn moina, soarele, zborul corbilor și „vântul cald”, ci și de acea relativă înseninare lăuntrică a ei, cu sufletul „curățit” de „orice gânduri, dorinți și doruri în afară de scopu-i neclintit” odată cu „sfânta împărtășanie” și cu „răcoarea (ei) de rouă în cerul gurii și-n toată ființa”. Gândul la banii plătiți părintelui Daniil, „ca să se roage și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și rolul criticii, Criticul literar, Criticul exemplar, Titu Maiorescu și E. Poe. „Olimpianul” Maiorescu a avut parte de surprinzătoare convulsii și seisme lăuntrice sfâșietoare. L-au marcat puternic asperitățile conjugale și se gândea la un moment dat să se sinucidă. Avea de asemenea un gând excentric de a 1 Clasicii noștri, București, Editura tineretului, 1969, p. 19 2 idem, p.25 26 fugi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și coerența lăuntrică. Versificația modernă În 1966, Vladimir Streinu publica un masiv „Studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, intitulat Versificația modernă (Editura pentru literaturăă, surprinzător prin noutate și originalitate chiar și pentru cei inițiați. 1 op. cit., p. 347 85 Lucrarea se adresează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
4 idem, p. 185 5 ibidem, p. 187-188 6 Daniel Dimitriu - Singurătatea lecturii, București, Editura Cartea Românească, 1980, p. 102 110 creatoare luate în ansamblu (...Ă. Opțiunea pentru critică atestă atât o evaluare obiectivă a forțelor cât și o necesitate lăuntrică izvorâtă din dorința de calm și claritate.” În volumul său din 1982, Virgil Carianopol publică un Interviu cu Vladimir Streinu, căruia îi succede imediat un Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sentimentul duratei. Iată de ce nu i se pot 1 Eminescu. Arghezi, p. 93 2 idem, p. 211 126 imputa erori de percepție estetică sau mari nedreptăți. Scriind despre contemporanii săi critici și istorici literari, Vladimir Streinu a găsit totdeauna energiile lăuntrice necesare pentru a privi cu detașare obiectivă și cu un curat sentiment de satisfacție estetică împlinirile intelectuale ale confraților. În viziunea sa G. Călinescu apare drept un critic de proporții europene, „având puterea de a gândi și a simți genial
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
construiește imaginativ scenarii, Înzestrată cu simțul dramatizării; așa că, deși În fața ei «juca comèdii», ea nu cunoaște bucuria contemplației artistice („N-am văzut, zău! n- am văzut nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu...”), refugiată În zona lăuntrică („Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă s-o descărca, Doamne ferește!...”) a proiecțiilor catastrofale augmentate de un nejustificat sentiment de culpabilitate: „Da de ce nu i-am spus...”; „de ce nu l-am rugat...”; „la ce am
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
degrabă apolitic, aflăm de la Ricarda Huch, cee ce denotă o incompatibilitate suplimentară, nu și insurmontabilă, între leninism și romantism. Pentru exponenții acestui curent, "organizarea exterioară a vieții" conta prea puțin, aceștia abordând "omul în primul rând ca pe o ființă lăuntrică, de raportat la eternitate și la infinit. Nu aveau vocația acțiunii" (Huch: 2011, 505). Nu se poate afirma același lucru și despre leninismul romantic, acesta acționând, cu mai mult sau mai puțină "vocație" asupra omului pentru a îl transforma, din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe de altă parte, caută să promoveze trezirea interioară a fiecărui individ și să-i dea tâlcul spiritual al armonizării directe cu Conștiința Cosmică. Cu alte cuvinte, își propune să permită bărbaților și femeilor să încerce divinitatea în intimitatea lor lăuntrică fără a urma calea unei credințe în sine și fără a utiliza intermediari precum sunt preoții. De aceea simțim că religiile au utilitatea lor exoterică, dar că, în principal, constituie liniile trasate în credință, pe când ordinele mistice sunt căile spre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
după bunul plac, gândirea nu creează cuvintele și cuvântul comunicat leagă caracterul social și nu individual al credinței. Gândirea din filosofie este proprie celui care, conștient sau inconștient (așa cum sunt eu, de pildă) sub inflențe multiple, elaborează în aparență domeniul lăuntric al spiritului prin care caută adevărul. Francmasoneria operează cu simboluri, ritualuri și cuvinte ce par să descindă din tradiție prin dogmă, dar nu îngrădește cugetul liber, ci din contra îl impulsionează. Rămâne de văzut din această dualitate care este dominantă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
folosește doar pentru a ne arăta cum definesc alții realitatea lor. Deseori admirăm modelele altora și de multe ori putem evita greșelile comise de alții. Dar pentru a trăi bine, doar noi știm cum"567. Omul deține o putere esoterică lăuntrică care a fost folosită de inițiații din vechime pentru a accesa înțelepciunea străveche. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat capacitatea înțelegerii, am trăi într-o lume asemănătoare cu Flatland 568, în care ființele nu se pot deplasa decât bidimensional
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se exprimă cerurile. Metafora clopotului, una dintre numeroasele metafore care structurează esoteric starea lirică ilustrează un spațiu tridimensional cu trepte și etape obligatorii în drumul cunoașterii pe care și aici îl urmăm împreună. Vocea clopotelor, interioară și clară, suspendată și lăuntrică totodată, cosmică și îngropată adânc în trupul nostru, e în permanență o voce a rațiunii, în frământare și extaz, în stări de veghe sau somn, simbol al puterii demiurgice a gândirii umane, de a iradia în necuprins, în haos, partea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
O revoltă împotriva condiției umane în raport cu revelația inconștientului întâlnim la André Breton sau Lotréamont care realizează o supraestimare a imaginarului nocturn și a stărilor contradictorii ale rațiunii și nebuniei din noi. Valoarea cunoașterii grupurilor spontane de cuvinte ivite din bezna lăuntrică deci iar Cuvântul revelat omului are impactul necesar smulgerii adevărului din straturile gândirii necontrolate de om și accesului dincolo de personalitatea conștientă: "trebuie să dăm gândirii filozofice largul bulevard de vis"683. Patologia somnului, atât de complexă, trădează nopți de coșmar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea vestită și-n suflarea ei adâncă/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri/ Înecată de lumină și miros de trandafiri 689. Realul și fantasticul se împletesc asemeni misticului, metaforicului în creația onirică. Varietatea expresivă a zbuciumului lăuntric în raport cu natura vibratorie a genezei o înâlnim și la Nichita Stănescu: Ei trăiau în somn pentru că numai în vis Trăiau cu tot timpul de-odată. Păsările lor zburau dormind, peștii lor înotau dormind Caii lor galopau în somn și toamna
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
însă la numeroase experiențe și viziuni care dezvăluie spiritul universului pentru care poeții au fost nîscuți să-l descopere. Trupul, simțind lumina își aruncă adânc previziunile noetice receptate parcă dintotdeauna, cunoscute în esența lor, la fel ca prezența unei voci lăuntrice ce se face înțeleasă, deși nu rostește cuvinte în nicio limbă știută și pe care poetul șă-o asumă ca și cum ar fi a lui, conștient că vocea e sacră și doar Dumnezeu are puterea să rostească cu glas neobișnuit un gând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să trăiască, până la sfârșit, în castitate, în supunere și fără bunuri proprii 1197. Această lume, influențată prea mult de orgolii și dogme, se zbate într-o permanentă căutare, iar poesia face parte dintre mărturii descriptiv- pasive, imnele impulsionând activ dorințele lăuntrice iar odele mulțumind faptelor eroice ce fac posibilă continuitatea vieții pe pământ. Și totuși așa cum oricine știe, simțurile noastre obiective sunt adesea înșelate de ceea ce numim iluzii senzoriale. În acest domeniu, iluziile cele mai flagrante sunt iluziile optice. Printre cele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sacralitate. În acestea el primește revelația realității, alta decât cea de toate zilele 1209. Astfel poesia sa recrează un spațiu divin, centru al universului propriu, experiențele sale ontologice ajutându-l să descopere esența lucrurilor, arcanele atât de mult ascunse privirilor lăuntrice ale oamenilor. Porțile Cerului și ale Infinitului se ating și sunt absolut asemănătoare 1210. Creierul uman ramâne însă încă o enigmă pentru cercetători, neurologi, anatomiști, medici și pentru lumea întreagă. Se spunea ca ne folosim doar o parte din creier
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
eficacitatea raționamentului silogistic. Dar silogismul, fiind pare-se destul de eficace, poate duce la rând-i la concluzii eronate, mai ales atunci când este aplicat pentru situații teoretice. În timp ce plâns-am ploaia de veacuri într-un an și s-a-nvelit în noapte trupu-n lăuntrice mistere din mai nestins decât nestinsul imensului vulcan cuprins-am pentru tine tumultul de durere 1285. O, câtă profeție la visul sub furtună-n plină zi A astrului arzând pe-altar de neuroni și care pentru tine născut nu va
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elemente de revoltă: „Ș-oi bea apă din Șomuz/ De tine să nu auz”... Dar, chiar dacă unele din izbucnirile lui N. Beldiceanu sunt de revoltă, el nu are nimic năbădăios cu apa, sunt pretexte ce ascund fațete ale ființei sale lăuntrice. Așa cum se prezintă Șomuzul în acel loc, ne-ar conveni să-și mențină firea și mai departe, să fie ceea ce se cuprinde în numele lui pecineag sau cumanic, compus din două cuvinte topite în unul singur: Șom - pădure, și Uz - pârâu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și lucra încordat câte 2-4 ore fără întrerupere și în acest timp nu scotea o vorbă. Nu era mulțumit de o lucrare până când nu era sigur că i-a dat viață, iar în portrete urmărea să redea specificul și caracterul lăuntric al personajului pe care îl picta. Avea o inimă largă, bun la suflet și milos și-i plăcea societatea oamenilor simpli, buni și sinceri. Prietenii găseau la dânsul un sprijin când îi prindea lipsa, dar cam întotdeauna nici el nu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]